Select Page

Aici poți să downloadezi lecția.

Formarea de caractere este cea mai importantă lucrare încredințată vreodată făpturilor omenești.În ora ce urmează, vom explora atât privilegiul cât și responsabilitatea noastră de a ne forma caracterele după cel al lui Hristos. Alăturați-vă nouă acum pentru acest timp puternic de schimbare personală, în timp ce pastorul Stephen Wallace ne duce ”Din slavă în slavă.”

Este atât de bine să fim împreună! Apreciez prezenţa voastră! Am aşteptat această întâlnire încă de când am vorbit prima dată despre ea, acum câteva săptămâni. Este o onoare să fiu aici. Mă bucur că aţi ales să veniţi în această seară şi sper şi mă rog că veţi continua să veniţi. În această seară vom lansa un seminar intensiv intitulat „Din Glorie în Glorie“. Şi puteţi confirma lucrul acesta, dacă aveţi cu dumneavoastră rezumatele cu inserturile şi foile speciale pentru notiţe. Vom studia împreună cea mai importantă lucrare încredinţată vreodată umanităţii. Ce anume vom studia? Cea mai importantă lucrare încredinţată vreodată umanităţii. Şi care anume este aceasta? Care este cea mai importantă lucrare încredinţată vreodată umanităţii? Am auzit pe cineva cu caietul în mână spunând Dezvoltarea caracterului. Într-adevăr este un răspuns logic. Dar ştiţi, de obicei când adresăm această întrebare, oamenii răspund: câştigarea sufletelor. Împărtăşirea credinţei noastre – aceasta este cea mai importantă lucrare; şi cred că acest răspuns v-a trecut multora prin minte, când v-am adresat întrebarea. Dar este aceasta într-adevăr cea mai importantă lucrare? Întrebare: putem câştiga cu succes suflete, dacă nu avem un caracter ca cel al lui Hristos? Putem? Nu, nu putem. Dragi prieteni, ceea ce ne face câştigători de suflete cu succes este să fim creştini iubitori şi demni de iubit. Aud cumva un Amin? Cum spune Pavel? „Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, dar n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un talger zângănitor.“ {1 Cor 13:1}

Vă rog să ştiţi, dragi tovarăşi în credinţă, că putem să încolţim pe cineva cu argumente pentru toate cele 27 de puncte fundamentale de credinţă… Nu, acum sunt 28, nu-i aşa? …cu toate cele 28 de puncte fundamentale de credinţă, cu toate textele-cheie reţinute în memoria noastră, şi în acest proces totuşi e posibil să-l îndepărtăm de la Iisus Hristos. Sunteţi de acord? Este posibil aşa ceva? Mă tem că da. Să ştiţi că ceea ce îi aduce cu adevărat pe oameni într-o relaţie salvatoare cu Iisus Hristos, nu este atât de mult convingerea minţii, pe cât este atragerea inimii. Amin? Da, într-adevăr mintea trebuie convinsă în privinţa adevărului, dar inima trebuie atrasă de El, care este Adevărul. Amin? Doar atunci voinţa, puterea guvernatoare, puterea alegerii, va fi câştigată de Dumnezeul iubirii. Şi aceasta conduce la o convertire adevărată. Dragi prieteni, pentru a conduce pe cineva la această experienţă, trebuie să facem mai mult decât să îi convingem că noi avem adevărul. Trebuie să-L lăsăm pe El, care este Adevărul, să-i iubească prin intermediul nostru. Amin? Tocmai din acest motiv există un lucru chiar mai important decât câştigarea sufletelor. Pentru că acest lucru este esenţial pentru câştigarea eficientă a sufletelor.

Să începem cu prima lecţie, care în pliant dumneavoastră se numeşte „Introducere“ şi doresc să citesc un răspuns inspirat pentru întrebarea pe care am adresat-o mai devreme: Care este cea mai importantă lucrare încredinţată vreodată umanităţii? Se găseşte în cartea Educaţie, la pagina 225, primul paragraf… pagina 3. Citez… Ascultaţi cu atenţie! „Dezvoltarea caracterului este cea mai importantă lucrare încredinţată vreodată umanităţi; şi niciodată până acum nu a fost mai important să studiem cu mare atenţie acest subiect.“ Care este cea mai importantă lucrare, prieteni, care este? Clădirea caracterului. Dezvoltarea caracterului este cea mai importantă lucrare încredinţată vreodată umanităţii. Şi vă rog notaţi aceată ultimă expresie: „…şi niciodată până acum nu a fost mai important să studiem cu mare atenţie acest subiect.“ Când? Acum! De ce este atât de important acum? Pentru că Regele va sosi în curând. Am auzit doar două amin-uri, spuse cu voce înceată. Vă mai dau o a doua şansă. De ce este aşa de important acum studiul aprofundat al dezvoltării caracterului, de fapt mai important ca niciodată? Deoarece, pregătiţi-vă, Regele va sosi curând! {Amin!} Da! Mă gândeam că sunt câţiva adventişti aici în această seară, care cred în revenirea iminentă a lui Iisus Hristos. Dragii mei prieteni, cred din toată inima că Iisus va veni în curând… …din toată inima.

De fapt insist. Vă rog să ascultaţi asta! Insist că este imposibil să avem o înţelegere inteligentă asupra evenimentelor finale profetice, combinată cu o înţelegere asupra evenimentelor curente, fără a ajunge la concluzia că Iisus va veni foarte, foarte curând. Dovezile acestor timpuri sunt clare şi evidente. Sunteţi conştienţi ce puţin timp mai este? Cu toate astea încă mai sunt multe de făcut. Sunt multe de făcut… Este o lume întreagă de avertizat… O Evanghelie care trebuie dusă oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. {Ap 14:6} Un mesaj special. Se numeşte Solia Celor Trei Îngeri. Această Biserică o fost crescută să proclame acest mesaj ca o ultimă chemare plină de har spre o relaţie salvatoare cu Iisus Hristos. Această lucrare trebuie făcută, acest mesaj trebuie dus întregii lumi; şi vieţile noastre trebuie pregătite pentru a merge acasă cu Iisus, când El va veni. Este lucrarea esenţială pe care o avem de făcut. Avem o Evanghelie de transmis tuturor, şi vieţile noastre de pregătit. Dar vă rog ascultaţi-mă, dragi prieteni. Vă rog, ascultaţi-mă! Îndeplinirea cu succes a acestor două îndatoriri depinde de exact acelaşi lucru. Şi care este acest lucru? …dezvoltarea unui caracter asemănător cu cel al lui Hristos. Amin? De ce? Pentru că nu putem fi nici martori eficienţi ai Regelui, nici cetăţeni potriviţi ai Împărăţiei, decât dacă avem un caracter ca cel al lui Hristos. Vreau să repet, şi probabil că o veţi auzi din nou pe parcursul seriei. Nu putem fi nici martori eficienţi ai Regelui, nici cetăţeni potriviţi ai Împărăţiei, decât dacă avem un caracter ca cel al lui Hristos. Şi deoarece Regele va sosi în curând, dragii mei prieteni, şi pentru că dezvoltarea unui caracter ca al lui Hristos durează, insist pe adevărul acestei afirmaţii cu care am început: „Educaţie”, pagina 225: „Dezvoltarea caracterului este cea mai importantă lucrare încredinţată vreodată umanităţii şi niciodată studiul său cu sârguinţă n-a fost mai important ca acum.” ca acum. …şi tocmai aceasta vom face împreună în următoarele zile.

Vom studia profund ceea ce a spus Domnul Dumnezeul în acest subiect important, şi vreau să vă asigur chiar de la început că nu am venit tocmai din Montana pentru a vă împărtăşi teoriile mele personale sau părerile legate de dezvoltarea caracterului. Doamne fereşte! Dragii mei prieteni, când aveţi de-a face cu ceva aşa important ca dezvoltarea caracterului, aveţi nevoie de ceva mult mai credibil decât părerile unui biet muritor. Amin? {Amin.} Când aveţi de-a face cu un subiect pe care trebuie să-l înţelegeţi – pentru a fi martori eficienţi ai Regelui şi cetăţeni potriviţi ai Împărăţiei – aveţi nevoie de ceva mai mult decât filozofia cuiva. Trebuie să ştiţi ce a spus Dumnezeu în legătură cu acel subiect. Şi vreau să vă asigur că aceasta este ceea ce am venit să vă împărtăşim: ceea ce a spus Domnul Dumnezeu în legătură cu acest subiect.

Dacă v-aţi uitat în rezumate aţi putut observa ceva oarecum ieşit din comun: nu este nimic de Steven Wallace. Bine… cu câteva mici excepţii, ceva notiţe strecurate pe ici-colo, dar în mare este ceea ce Inspiraţia spune despre acest subiect. Vedeţi? Acesta este lucrul pe care vrem să ne bazăm studiul. Eu voi servi după harul lui Dumnezeu, drept ghid pentru a analiza ceea ce Domnul Dumnezeu a spus cu privire la acest subiect important. Îmi daţi voie să fac asta? Mă rog sincer ca Duhul Sfânt să mă conducă şi să mă îndrume pe măsură ce vă ghidez şi vă îndrum pentru a vedea ce a spus Dumnezeu despre acest subiect.

Vom folosi Biblia ca o carte de bază. Scriptura. Voi folosi, şi sper că nu va fi nimeni deranjat, voi folosi versiunea New King James a Bibliei (versiune în lb. engleză). Apreciez King James, este Biblia oamenilor, este Biblia cu care această Biserică s-a născut şi a crescut, şi este Biblia preferată a multora. Mai ales a sfinţilor cu părul alb dintre noi. Dar engleza elisabetană este din ce în ce mai grea pentru tânăra generaţie. Din acest motiv am ales versiunea New King James. Are exact aceleaşi manuscrise la bază ca şi versiunea King James. Seamănă atât de mult, încât dacă aveţi versiunea King James, nu veţi avea nicio problemă să urmăriţi ceea ce voi citi din versiunea New King James (NKJ). Şi, de fapt, în anumite momente, şi vom puncta câteva dintre acestea, versiunea New King James redă mai exact limbajul original. Apreciez mult versiunea NKJ şi o recomand ca o excelentă Biblie pentru studiu.

Trebuie să vă spun chiar de la început, că vom completa – şi subliniez cuvântul „completa“ – vom completa studiul Scripturii cu studiul unor comentarii inspirate despre Scriptură, ceea ce este cunoscut ca Spiritul Profetic. Vreau să vorbesc de la început ca unul care a fost profund impresionat, influenţat pozitiv şi binecuvântat de scrierile Spiritului Profetic. Dragii mei prieteni, nu cred că aş fi aici fără acest dar. Dumnezeu m-a binecuvântat enorm prin studiul acestor cărţi minunate. Şi apreciez enorm perspicacitatea pe care o demostrează în studiul Scripturilor. În acest fel le vom folosi: nu pentru a înlocui Scriptura, ci pentru a suplimenta studiul Scripturii. Ne vom raporta la Spiritul Profeţiei ca la un comentariu inspirat asupra pasajelor biblice pe care le vom studia. Pentru a ne ajuta să înţelegem mai bine principiile cuprinse în Scriptură şi să aplicăm acele principii în viaţa de zi cu zi, şi apropo aici Spiritul Profeţiei străluceşte cu adevărat; în aplicările practice ale principiilor Bibliei, şi n-aş putea nicidecum să vă privez de aceste profunzimi minunate. Prin urmare, ne vom referi la ele des, şi puteţi regăsi citatele în rezumatul dumneavoastră, numite comentarii inspirate ale Scripturii. Am permisiunea de a face asta, nu-i aşa? Bun… Mulţumesc.

Mai este un punct pe care aş vrea să-l subliniez în acest studiu introductiv. Şi acesta este, aşa cum titlul ne spune, lucrurile spirituale sunt, cum? …desluşite spiritual. {1 Cor 2:13-14} Dragii mei prieteni, ce înseamnă asta? „Lucrurile spirituale sunt desluşite spiritual.” În fond, asta înseamnă că fără ajutorul Duhului Sfânt pur şi simplu nu avem ceea ce ne trebuie pentru a înţelege adevărul până în punctul exprimentării puterii Sale eliberatoare şi sfinţitoare în vieţile noastre. Aţi auzit ce am spus? Pasajul din care luăm titlul… să-l citim. …Se găseşte în 1 Corinteni 2:13-14. „Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti.” Dar… Pavel ne avertizează aici: „…dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.“ Omul firesc… cine e ăsta? Ei bine, …suntem noi toţi exceptând lucrarea supranaturală a Duhului Sfânt în vieţile noastre. Aceaste este firea umană fără ajutor divin. Acesta este omul firesc. Şi vă rog să observaţi: pentru omul firesc, lucrurile lui Dumnezeu… ce sunt? …nebunie. Sunt nebunie. De ce? Pentru că pot fi judecate doar spiritual. Cuvântul „judecate” în greacă este un termen interesant: nu înseamnă doar „înţeles corect”, ci mai ales însemnă „valorificat la justa sa valoare”, „apreciat corect”. Vedeţi… este nevoie de puterea Duhului Sfânt, dragi prieteni, nu doar pentru a fi posibil pentru noi să înţelegem intelectual adevărul, ci este nevoie de puterea Duhului Sfânt pentru noi pentru a valorifica adevărul şi a-l aprecia cu inimile şi să-l aplicăm în vieţile noastre. Fără ajutorul Duhului Sfânt nu am putea experimenta, repet, puterea sfinţitoare şi eliberatoare a adevărului.

Şi ştiţi că acolo este puterea sfinţitoare şi eliberatoare a adevărului , nu-i aşa? Iisus spune aşa: Ioan 8:32: „Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.“ Are adevărul putere să ne elibereze de robia naturală sub care ne aflăm toţi? Robia faţă de păcat, faţă de sine şi faţă de Satana, această trinitate nesfântă care tiranizează omul firesc? Da, adevărul are puterea să ne elibereze. Dar, dragii mei prieteni, nu putem experimenta acea putere eliberatoare decât dacă primim adevărul sub influenţa Duhului Sfânt; şi dacă în puterea Spiritului adevărului alegem să-l integrăm în vieţile noastre. De asemenea, adevărul are şi puterea de a sfinţi. Uitaţi-vă la următorul verset. Ioan 17:17: „Sfinţeşte-i prin adevărul Tău. Cuvântul Tău este adevărul.“ Are adevărul puterea de a ne sfinţi? De a ne face sfinţi? Da, are. Dar, dragii mei prieteni, nu putem experimenta puterea sfinţitoare a adevărului, dacă n-o studiem şi nu o primim şi nu o aplicăm după puterea Spiritului adevărului. Aceasta este unica modalitate. Aceasta este unica modalitate. Vedeţi voi… este o mare diferenţă între a cunoaşte adevărul la nivelul intelectului, şi a-l cunoaşte până în punctul da a-i experimenta în vieţile noastre puterea sa sfinţitoare şi eliberatoare. Este posibil să avem a amplă cunoaştere a adevărului şi să nu fim eliberaţi sau sfinţiţi de el? Este posibil? O, ştiţi că acesta esta situaţia. Ştiţi că acesta esta situaţia. Este foarte posibil. Este înspăimântător că putem cunoaşte o mare parte din adevăr şi habar să nu avem de puterea sa sfinţitoare şi eliberatoare. Vedeţi voi… Pentru a cunoaşte adevărul trebuie să ştim mult mai mult decât să-i dăm doar încuviinţare intelectuală. Puteţi să-i daţi încuviinţare intelectuală adevărului şi să nu vă transforme.

Ce înseamnă să cunoşti adevărul până în punctul de a-i experimenta puterea sfinţitoare şi eliberatoare? Să vă dau doar trei paşi implicaţi. Notaţi-i. Sunt foarte importanti. Pentru a cunoaşte adevărul până în punctul de a-i experimenta puterea sfinţitoare şi eliberatoare în viaţă, trebuie, numărul 1: înţeles la nivel de intelect. Ce trebuie? Înţeles la nivel de intelect. Trebuie dată încuviinţare intelectuală adevărului. Trebuie înţeles. Înţelegeţi-l. Acesta este un lucru esenţial. Nu spun că nu este esenţial să-l înţelegeţi la nivel de intelect dar spun că nu e suficient să-l înţelegeţi la nivel de intelect. Care este cel de-al doilea lucru ce trebuie făcut? Numărul 1: trebuie să-l înţelegem la nivel de intelect; Numărul 2:trebue să-l îmbrăţişăm cu afecţiune. Cu alte cuvinte trebuie să ajungem să iubim adevărul, să-apreciem, să-l valorăm. Să-l considerăm cel mai valoros lucru din vieţile noastre. Să recunoaştem că este o perlă de mare preţ. Aud cumva un amin? {Amin!} Chiar aici este locul unde avem ajutor supranatural. Dar înainte să vă explic asta daţi-mi voie să vă explic pasul 3, pe care trebuie să-l facem dacă vrem să cunoaştem adevărul până în punctul de a-i experimenta puterea sfinţitoare şi eliberatoare în vieţile noastre. Numărul 3: trebuie să supunem voinţa noastră acestui adevăr. Aţi înţeles cei 3 paşi? Numărul 1: trebuie să-l înţelegem la nivel de intelect; Numărul 2: să-l îmbrăţişăm cu afecţiune; Numărul 3 – şi cel mai important: trebuie să-i supunem voinţa noastră. Trebuie să cedăm în faţa adevărului. Trebuie să ne supunem lui. Trebuie să alegem să ne trăim vieţile în armonie cu învăţăturile Lui, care este Adevărul. Când facem asta, dragii mei prieteni, dar nu înainte când vom face asta îi vom experimenta puterea sa sfinţitoare şi eliberatoare în viaţa noastră. Aud cumva un amin? {Amin.}

Vedeţi voi… aş vrea să vă explic aşa: nu trebuie doar să înţelegem adevărul ci trebuie să ne supunem lui. Este vreo diferenţă între a înţelege adevărul şi a ne supune lui? Da. A înţelege adevărul înseamnă a-l înţelege la nivel intelectual. A ne supune lui înseamnă să ascultăm ce ne spune el să-i cedăm voia noastră pentru a o putea folosi după bunul său plac. Şi, prietenii mei, cât vă va lua de la a înţelege adevărul la a vă supune lui? Este pasul din mijloc. Care este acesta? Să îmbrăţişăm adevărul, să-l iubim. Aud un amin? Vedeţi voi… când vom recunoaşte că adevărul nu este doar un concept abstract ci o persoană… Cine anume? Iisus Hristos. …şi vom ajunge să-L iubim, atunci va fi momentul să cedăm în faţa voinţei Lui fără rezerve. Amin? {Amin!}

Şi asta nu va avea loc decât atunci când vom face al treilea pas dragi fraţi şi surori de a experimenta în vieţile noastre puterea sfinţitoare şi eliberatoare a adevărului. Trebuie să facem cel de-al treilea pas. Dar aici este punctul cheie: reţineţi-l! Cu toate că putem face cel de-al treilea pas şi anume să dăm încuviinţare intelectuală adevărului, fără ajutorul Sfântului Duh, şi anume două stadii importante. Puteţi înţelege adevărul dar nu pe de-a-ntregul, nu în profunzime dar nu în măsura în care doar Sfântul Duh te poate face să simţi. Până la un moment dat poţi să faci asta fără ajutorul Sfântului Duh. Puteţi da încuviinţare intelectuală adevărului. Dar dragii mei ceea ce noi nu putem face sunt paşii 2 şi 3, fără ajutorul Sfântului Duh. De ce? Romani 8:7. Romani 8:7. Nu este în pliant, deci notaţi-vă! Ce anume este greşit în ceea ce scrie în Romani 8:7? Ce este firea omenească? „…este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi,“ ce? „…nici nu poate să se supună.“ Într-adevăr? Da, într-adevăr. Haideţi să vedem dacă înţelem ceea ce Pavel ne spune aici. În primul rând ce este firea omenească? Ce este firea omenească? Ştiţi… eu credeam că firea „…este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună.“ Atunci trebuie să existe cineva care să ne inducă în păcat. Acesta este un mare răzvrătit. Este aşa în acest caz? Nu, dragii mei, asta suntem cu toţii prin natura firii. Într-adevăr? Da. Vedeţi voi… cel ce s-a născut carne vie asta va continua să fie. {In 3:6} Până în ce moment vom continua să fim firi pământeşti? Până în momentul când vom renaşte prin Duh. Atunci este momentul când vom deveni duhovniceşti. Dar ce vom continua să fim până la această transformare? Firi pământeşti. Sunteţi de acord cu mine? Şi atunci în mod natural, care este atitudinea nostră faţă de Dumnezeu? Ce este firea omenească? Vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu. Ce înseamnă vrăjmăşie? Puteţi s-o înţelegeţi prin intermediul cuvântului „duşman“. Firea omenească are o antipatie, o ură faţă de Dumnezeu. Dar câţiva dintre voi ar putea să spună: „Aşteaptă puţin! Ştii, este cam dur, nu crezi?“ Cunosc oameni care nu pretind a fi convertiţi nu pretind a fi născuţi în numele Sfântului Duh dar n-au spus niciodată că L-ar urî pe Dumnezeu. Dragii mei vă rog ascultaţi-mă.

Dacă vreţi într-adevăr să ştiţi ce gândeşte omul firesc în legătură cu Dumnezeu tebuie să mergeţi la Calvarie. Ce face omul firesc lui Dumnezeu, pentru că i-a oferit o a doua şansă? Îl va omorî. Calvaria nu dezvălui doar caracterul lui Dumnezeu, prin persoana lui Iisus Hristos, ci dezvăluie şi caracterul omului prin persoanele celor doi care sunt străini de cruce. Cam înfricoşătoare imaginea pe care o vedem despre noi, nu-i aşa? Îl urâm pe Dumnezeu aşa de tare, încât dacă ne va da o şansă, Îl vom elimina. Acesta este motivul pentru care, dragii mei prieteni, dacă vrem să fim apţi pentru a face cel de-al treilea pas, şi anume să îmbrăţişăm adevărul cu afecţiune şi să ne amintim că adevărul este de fapt… cine? Iisus. Dacă mai degrabă vrem să-L îmbrăţişăm decât să-L răstignim atunci ceva supranatural s-a petrecut în noi. Aud cumva un amin? {Amin.}

Ar trebui să avem o inimă nouă, o inimă care să-L cunoască, cu puteri supranaturale, pentru a-L iubi pe cel pe care în mod normal Îl urâm. Vi se pare că are sens ceea ce spun? Şi dacă nu puteţi face cel de-al doilea pas, dacă eu nu pot face al doilea pas prin puterea Sfântului Duh şi să ajungem să iubim adevărul, nu vom putea niciodată să facem pasul 3. Ceea ce ne constrânge este dragostea lui Hristos. {2 Cor 5:14} Când îmi supun voia lui Iisus, dacă într-adevăr este supusă Lui, asta este din cauză că-L iubesc, şi ştiu că şi El mă iubeşte. Şi, apropo, Îl iubesc din cauză că El m-a iubit primul. {1 In 4:19} Amin? {Amin!} Şi unde anume pot să văd cât de mult m-a iubit de la început? La cruce, pe Calvarie. Vedeţi… dacă ştiţi şi aflaţi mai multe nu doar despre voi, ci şi despre Iisus la cruce, şi despre Tată la cruce.

Atunci vom petrece mult timp din acest seminar discutând despre cruce, dragii mei prieteni. Vedeţi… am aceeaşi obsesie care a avut-o şi apostolul Pavel. Sunt hotărât să ştiu tot despre Hristos şi răstignirea Lui salvatoare. {1 Cor 2:2} Aici se află puterea care ne transformă. Priveşte mielul crucificat. {Ap 5:6} Aici se află puterea. În acest moment inima este câştigată, şi voinţa este cucerită. Amin? {Amin!} Se întâmplă foarte multe lucruri la cruce. Conştiinţa este osândită, firea este convinsă, inima este cucerită, iar voinţa este convertită. Şi toată viaţa este transformată. Şi toate acestea se întâmplă… unde? La cruce. La cruce… Vă rog daţi-mi voie să vă amintesc mai des pe parcursul studiului nostru. Este locul unde toate acestea au loc. Dumnezeu ne ajută. Totuşi daţi-vă seama că dacă suntem pe punctul de a cunoaşte adevărul până în momentul experimentării sale prin puterea sfinţitoare şi eliberatoare avem nevoie de ajutor supranatural. Deoarece nu doar că firea pământească este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu… Ce vrea să spună acest vers? Firea pământească fiind vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu ne împiedică să facem cel de-al doilea pas în mod natural. Dar ce spune versetul mai departe? „…căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună.“ {Rom 8:7} Asta ne împiedică să… ce anume?

Ne împiedică să facem pasul al treilea, să ne supunem voinţa, să alegem ca să ne supunem adevărului. Noi nu putem face asta, dragi prieteni, fără ajutorul Sfântului Duh. Nu putem, ne este imposibil. Trebuie să introduc un termen de comparaţie. Fiţi atenţi! Ne vom concentra asupra acestui punct pe parcursul acestei serii. Luaţi în considerare faptul: chiar dacă firea pământească nu se poate supune spiritului ea face totuşi o treabă bună şi anume de a supune comportamentul literei Legii. Aţi auzit acest termen? Are vreo importanţă? Aţi face bine să credeţi că da. Daţi-mi voie să repet. Co toate că firea omenească nu-şi poate supune propriile reacţii, gândurile, sentimentele, motivele şi dorinţele literei Legii, ce poate face firea pământească într-o măsură înspăimântătore dacă doar motivaţia este suficientă? Ce poate face firea pământească? Poate să-şi supună comportamentul literei Legii. Şi tocmai în acest loc se găseşte capacitatea ei remarcabilă de a ne prosti să ne gândim că am fi ceea ce nu suntem. Auziţi ce vă spun, prieteni?

Vedeţi voi… asta este ipocrizia. Este în conformitate cu litera Legii, şi se arată într-o postură bună. Se comportă bine, făcându-i pe alţii să creadă, şi poate şi pe voi că sunteţi… ce? Creştini. Din moment ce vă comportaţi mai bine decât majoritatea. Ce spune Scriptura despre această inimă naturală? Spune că ea este inşelătoare în toate, şi cu siguranţă păcătoasă. {Ier 17:9} Dar ceea ce este înspăimântător în acest caz este că nu se poate ascunde un miez păcătos într-un înveliş elegant. Iisus a numit acest tip de oameni „morminte văruite“. {Mt 23:27} Sunteţi de acord cu mine? Un mormânt zugrăvit în alb. Ce ne spune El despre acest tip de mormânt? Spune că este frumos… unde? Pe dinafară. Da, într-adevăr, arată bine. Dar pe dinăuntru ce se vede? Oase de oameni morţi şi corupţie. Este un om egoist în spatele acelui perete alb, care face toate lucrurile bune având motive greşite. Este posibil ca aşa ceva să sa întâmple chiar şi în zilele noastre? În Biserica lui Dumnezeu. Scribii şi fariseii au o legătură exclusivă cu ipocrizia, sau este potrivit firii umane să fie ipocrită? Vă spun eu că este firea umană. Şi vă rog să fiţi alături cu mine,bine? Ceea ce vă spun acum n-o să vă facă foarte de acord cu mine dar trebuie să vă iubesc enorm pentru a face asta. Bine? Va trebui să revenim de mai multe ori pe parcursul acestui seminar asupra problema ipocriziei. De ce? Deoarece, în conformitate cu verdictul Martorului adevărat, acest lucru poate să fie o reală problemă în Biserica din vremurile de pe urmă.

Haideţi, vă rog, cooperaţi! Cum se numeşte în Cartea Apocalipsei Biserica din vremurile de pe urmă? Ultima. Laodiceea. Suntem la finalul timpului? {Da.} Asta ce înseamnă că suntem… ce? Biserica Laodiceeană. Putem admite că unele aspecte ale tuturor celor şapte biserici au existat în toate perioadele din istorie. Dar există câteva caracteristici predominante care au existat la un moment dat. Care sunt caracteristicile predominante ale Bisericii din timpul de sfârşit potrivit Martorului adevărat? Suntem cum? „Căldicei.“ Cum suntem? Căldicei. Oare ce înseamnă să fi călduţ? Potrivit Martorului adevărat nu eşti nici cald, nici rece. Haideţi să deschidem Biblia împreună! Se găseşte în Apocalipsa 13, nu-i aşa? Apocalipsa 13… Nu… Aş corecta… Este de fapt Apocalipsa, capitolul 3. Versetul 16. Poate am putea să luăm mai dinainte. Versetul 14. „Îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: Iată ce zice Cel care este Amin, Martorul credincios şi adevărat, începutul creaţiei lui Dumnezeu: Ştiu faptele tale, că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot!“ Mă opresc aici. Nu este o mărturie interesantă? Martorul adevărat ne-ar prefera mau degrabă reci, decât cum? Decât căldicei. Mai multe discutăm despre asta mai târziu. Versetul 16. „Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te…“ – ce? „…vărs din gura Mea. Pentru că zici: Sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol…“

Este o autoamăgire înspăimântătoare aici, nu-i aşa? De ce este Biserica Laodiceeană atât de teribil de autoamăgită? De ce se cred ei bogaţi şi buni, care nu duc lipsă de nimic, şi nu-şi dau seama că de fapt sunt ticăloşi, săraci, orbi, nenorociți şi goi? De ce?! Deoarece, dragul meu prieten, ei au doar o FORMĂ de evlavie. {2 Tim 3:5} Aţi auzit ce am spus? Ei au… Ce? O formă de evlavie. Au o inimă pământească, care i-a făcut să se comporte comform literei Legii. Aţi auzit ce am spus? Sunt într-adevăr convertiţi? Nu. Ei chiar cred că sunt într-adevăr convertiţi? Da! Ei cred că sunt bogaţi, s-au îmbogățit şi nu au nevoie de nimic. De ce se înşală pe ei înşişi așa de mult? Deoarece au făcut o treabă excelentă prin zugrăvirea mormântului în alb. Aud cumva un Amin? {Amin!} E cam liniște în seara asta. Arată atât de bine pe dinafară, încât s-au păcălit pe ei şi pe alţii, crezând că sunt ce? Creştini.

Dragii mei prieteni, vă rog să înţelegeţi, că este destul de posibil ca unii dintre noi să fi căzut în această capcană. Şi dacă vă supărați pentru că am îndrăznit să sugerez așa ceva, îmi pare rău, dar trebuia s-o sugerez, deoarece este ceea ce spune Martorul Credincios. Nu vă judec, ci pur şi simplu împart cu voi decizia Lui. Și El ne judecă drept, aşa-i? Da. De ce? Deoarece El nu vede ce vede omul. Omul judecă după aparenţe, dar El după ce judecă? Haideţi, El după ce judecă? El judecă după inimă. {1 Sam 16:7} El nu observă numai ceea ce facem sau nu facem, ci observă mai ales de ce o facem sau de ce nu o facem. El se uită la dispoziția din spatele comportamentului. Noi de obicei analizăm doar comportamentul, dar El se uită la motive. Dragi prieteni, asta înseamnă exact să fim căldicei. Vedeţi? Gândiţi-vă cu mine la acest lucru. A fi rece înseamnă a face lucuri rele din motive greşite. Are sens? Eşti fără Dumnezeu pe exterior, deoarece şi înăuntru eşti fără Dumnezeu. Atunci ce-i starea de clocot? Să faci lucrurile bune din motive bune. În exterior trăieşti conform literei Legii, deoarece inima ta este în armonie cu ce? Cu spiritul Legii. Faci lucrurile bune având motive bune. Sunteţi de acord cu mine? Ce credeţi că înseamnă a fi căldicel? Înseamnă să faci lucrurile bune, cu motivații greşite. Aud cumva un Amin? {Amin!} Înseamnă să ai o formă de evlavie, dar să negi puterea pe care o are. {2 Tim 3:5} Şi care este puterea Evangheliei? Este aceea de a ne transforma prin reînnoirea minții noastre. {Rom 1:16 & 12:2} Amin? {Amin!}

Vedeți, adevărata creştinătate implică mult mai mult decât schimbări de comportament. Adevărata creştinătate implică transformarea inimii. Dar întâlnim atât de multă făţărnicie, deoarece încercăm să ne jucăm de-a Biserica, pretinzând că suntem creştini prin comportamentul nostru conform literei Legii. Ceea ce este înspăimântător este că ne prefacem aşa de bine, încât ne păcălim şi pe noi şi pe alţii. Dar cine nu este niciodată păcălit? Haideţi, cine nu este niciodată păcălit? Dumnezeu nu este păcălit niciodată. Fraţi şi surori, vă rog să vă cercetaţi inimile în următoarele săptămâni. Este totul în ordine în sufletul vostru? Aceasta este întrebarea! Este totul în ordine cu ce? Cu sufletele voastre. Sunteţi de-adevăratelea creştini? Sau doar pretindeţi a fi? Dacă vă jigneşte că întreb acest lucru… Ştiţi, câţiva dintre sfinţii cu părul alb sunt în Biserică de zeci de ani. Poate vă simţiţi jigniţi că am tupeul să vă întreb aşa ceva. Dar s-ar putea să fiți în biserică de o viață întreagă, fără a fi convertiţi. Sper că ştiţi asta. Fără a fi convertiţi. Și poate că vă faceți treaba foarte bine Şi totul arată cât se poate de bine, Şi sunteți onoraţi, respectaţi de către toţi membrii comunităţii. Putem avea şi diferite slujbe în Biserică, fără a fi convertiţi.

Să ne întoarcem la ce spuneam. Când am spus că firea pământească nu poate face cel de-al treilea pas, adică să se supună adevărului, nu spun că nu poate să facă o treabă excelentă în aducerea comportamentului în concordanţă cu litera Legii. Eu spun că gândirea carnală nu-şi poate aduce gândirile şi sentimentele, dorinţele şi motivele în deplină armonie cu spiritul Legii. Asta spun. Ne este clar? {Da.} De aceea, dacă vrem să cunoaştem adevărul până în punctul de a experimenta puterea lui sfinţitoare şi eliberatoare în viața noastră ce trebuie să avem, dragi prieteni? Ce trebuie să avem? Avem nevoie de puterea și ajutorul Duhului Sfânt în studiile noastre Aud cumva un amin? {Amin.} Îmi doresc din toată inima, din toată mintea şi sufletul meu, ca aceasta să fie o experienţă transformatoare pentru fiecare dintre voi. Să ne ferească Dumnezeu să avem doar exerciţii intelectuale. Da, într-adevăr, ne vom folosi inteligenţa. Vom avea de a face cu adevăruri profunde. Ne vom îndoi mânecile, şi vom studia cu sârguință Cuvântul lui Dumnezeu. Sunteţi pregătiţi pentru asta? {Amin. Da.} Întreb din nou, şi aş vrea un răspuns mai entuziast. Sunteţi pregătiţi pentru asta? {Amin!} Este ceea ce vreţi? {Da.} Vă spun dragi prieteni că nu am venit să vă distrez. Nu am venit să vă împărtăşesc idei ieşite din comun fabricate de o minte omenească. Am venit, prin harul lui Dumnezeu, să-mi ridic mânecile, şi să sap adânc în adevăr, împreună cu voi. Vom ajunge să avem o schimbare a concepţiei despre adevăr. Asta vă doriţi? {Amin.} Bun. Bun. Vă rog să continuaţi să veniţi, şi să continuăm studiul aprofundat împreună.

Vom citi o mărturie care ne vorbeşte de toate aceste diferenţe între a avea adevărul, şi să-l lăsăm şi pe el să ne aibă. Există vreo diferenţă? Avem noi oamenii adevărul? Îl avem? {Da.} Nu este nici un dubiu în această privinţă. Dumnezeu ne-a încredinţat adevărul. Dar există o problemă. Care anume? N-am lăsat adevărul să ne aibă. De unde iau încumetarea să spun asta? Ei… suntem încă aici. Nici măcar n-ar trebui să fim aici. Vreau să aud mai mult decât un amin. Nici măcar n-ar trebui să fim aici. {Amin!} Până acum ar fi trebuit să fim în Împărăţia Cerurilor. {Amin!} De mult trebuia să fim martori buni pentru Rege, şi cetăţeni potriviţi pentru Regat. Aud cumva un Amin? {Amin.} De mult timp! Dar suntem încă aici. De ce? Deoarece nu avem adevărul? Nu, avem adevărul. Atunci care e problema? Nu am lăsat adevărul să ne posede. De aceea suntem încă aici, şi vom rămâne aici până vom lăsa adevărul să ne aibă. S-ar părea că sunt furios, dar nu sunt. Sunt doar sincer. Există o diferenţă. Scumpa mea soţie îmi spune adesea: „Steve, te ambalezi de parcă ai fi supărat pe toată lumea.“ Dar nu sunt. Vă iubesc. Prin harul lui Dumnezeu pot să fac asta sincer. Şi vreau să vă văd în Regat. Dar ştiu din propria experienţă, că doar faptul că ai adevărul nu te va duce acolo. Trebuie să lăsaţi adevărul să vă posede, să vă transforme dinăuntru înafară. Trebuie să deveniţi o cu totul altă persoană. Nu poţi ajunge în Cer doar prin abţinere.

Iisus Hristos a făurit o viaţă eternă pentru toţi. Noi nu putem s-o câştigăm. Dragii mei mă aflu aici să vă spun că trebuie să ne pregătim dacă vrem să ne bucurăm de viaţa veşnică. Aud cumva un amin? {Amin.} Nu puteţi cumpăra Raiul, trebuie să învăţaţi să fiţi fericiţi acolo. Şi nimeni nu va fi fericit în Cer, decât dacă a învăţat să fie sfânt. Deoarece fericirea este rezultatul sfinţeniei. Aţi auzit ce am spus? Fericirea este rezultatul sfinţeniei. De aceea sunt aşa puţini oameni fericiţi în această lume. De ce? Deoarece caută fericirea. Şi dacă vei căuta fericirea, n-o vei găsi niciodată. Este adevărat? Da, este adevărat. Dacă cauţi să te faci fericit, nu vei găsi niciodată adevărata fericire. Da, aţi putea găsi plăcere în păcat pentru scurt timp, dar mai bine aţi crede şi aţi şti că ar fi un timp foarte scurt. Și veți sfârşi mai nenorociţi după aceea. Aud cumva un amin? Sunt sincer cu voi. Dacă vreţi să fiţi într-adevăr fericiţi, învăţaţi să fiţi sfinţi, învăţaţi să vă trăiţi viaţa totalmente pentru Dumnezeu şi pentru ceilalţi în acesta stă fericirea. Şi aşa învăţaţi să fiţi fericiţi în Cer. Pentru că asta fac toți în Cer. Nimeni nu trăieşte pentru sine. Toţi trăiesc pentru ceilalţi. Şi apropo, caut să trăiesc într-un loc unde toată lumea plasează fericirea mea înaintea fericirii lor. Gândiţi-vă la asta! Gândiţi-vă ce loc minunat ar fi. Cum este aici? Exact opusul. Cui îi pasă într-adevăr de fericirea voastră? Vouă, bineînţeles. Căutaţi să fiţi primul, şi toată lumea se caută pe sine. Şi dacă-mi staţi în cale, şi-mi ameninţaţi fericirea veţi avea de a face cu mine. Aşa procedează lumea aceasta. Mă auziţi? De aceea este un loc aşa mizerabil.

Dar noi, prin voia lui Dumnezeu, vom ajunge să trăim într-un loc unde toată lumea pune fericirea ta și a mea mai presus decât a lor. Vă puteţi imagina ce loc minunat pentru trăit? Dar prieteni, dacă noi suntem gata pentru a trăi într-un asemenea loc, trebuie să învăţăm să trăim aşa aici şi acum. Aud cumva un amin? {Amin.} Aici devenim cetăţeni potriviţi pentru Împărăţie. Aici învăţăm să fim sfinţi. Să trăim doar pentru Dumnezeu şi pentru ceilalţi, nu pentru noi. Domnul să ne ajute să experimentăm această schimbare care este atât de radicală, şi pe care Biblia o numeşte renaştere, devenirea unei noi fiinţe.

Ascultaţi! Review and Herald, din 25 septembrie 1888. Review and Herald, din 25 septembrie 1888. „…numai dacă cei care aleg să creadă adevărul sunt sfinţiţi prin el, şi înălţaţi în gândire şi caracter, altfel nu au o poziţie mai favorabilă înaintea lui Dumnezeu, decât păcătosul care nu a fost informat despre aşteptările Sale.“ Chiar? Da. Dumnezeu ne-ar vrea mai degrabă reci, decât căldicei. Dacă aveţi adevărul, ce credeţi că sunteţi? Bogaţi, imbogăţiţi, care nu duc lipsă de nimic. Şi este tot mai puţin probabil să fiţi ajunşi de adevăr. Dacă credeţi că-l aveţi. Citesc mai departe: „Ne apropiem cu rapiditate de sfârşitul istoriei acestei lumi. Fiecare moment are o deosebită importanţă pentru copii lui Dumnezeu. Fiecare ar trebui să-şi pună întrebarea: Sunt creştin? Sunt creştin? este Cuvântul lui Dumnezeu preocuparea mea? Trăieşte Hristos în sufletul meu prin credinţă? Este Legea lui Dumnezeu regula vieţii mele? Adevărul pătrunzător pe care susțin că îl cred, ajunge până în cele mai ascunse locuri din sufletul meu? Ţin cont de principiile Sale în viaţa mea de afacerist? Influenţa care o exercit are o putere salvatoare şi asupra celor cu care mă asociez? Dacă adevărul nu are o influenţă marcabilă şi decisivă asupra caracterului şi a vieţii, nu îşi face datoria în viaţă așa cum ar trebui; şi cei care nu sunt sfinţiţi prin ascultare de adevăr trebuie să se convertească sau vor fi…“ – cum? „…pierduţi.“

Fraţi şi surori. Avem adevărul! Domnul să ne ajute să lăsăm adevărul să ne posede. Şi să fim convertiţi. Cum se va întâmpla asta? Prin puterea Duhului Adevărului. De aceea, vom obișnui ca, înainte să începem oricare dintre studiile noastre, să chemăm în mod personal şi sincer Duhul lui Dumnezeu în inimile noastre. Acum o vom face chiar în încheierea acestui studiu introductiv. Apoi vom continua după o scurtă pauză. Dar aş vrea, dragi prieteni, ca pentru o clipă să ne ridicăm de la masa în jurul căreia ne-am adunat, şi să mergem la uşă. Ce anume îi spune Martorul Credincios bisericii Laodiceene? „Iată Eu stau la uşă şi bat…“ {Ap 3:20} Pentru ce vrea să intre? Pentru a cina cu noi. Ne-am adunat în jurul mesei să rupem din pâinea vieţii şi să na hrănim. Dar ce trebuie să facem dacă vrem să fim hrăniți şi întăriți de hrană? Ce trebuie să facem? Trebuie să invităm Duhul Sfânt ca să…? Să cineze cu noi. Să cineze cu noi. Aţi vrea să îngenuncheaţi cu mine pentru câteva clipe pentru o rugăciune tainică de încheiere? Să invităm personal Sfăntul Duh să intre şi să cineze cu noi.

Tatăl nostru din Ceruri, aceasta este o ocazie specială și vrem să o folosim cât se poate. În această seară ne-am strâns în jurul mesei Tale cu scopul de a ne hrăni din pâinea vieţii, dar trebuie să avem Sfântul Duh alături de noi. Auzim bătăile la uşile inimilor noastre şi alegem să deschidem şi să spunem: „Intră, intră, Oaspete Divin! Intră şi cinează cu noi. Dă-ne acea foame şi sete, pe care în mod natural nu le avem. Fă-ne poftă pentru mâncare spirituală, dar mai ales dă-ne capacitatea spirituală pentru a digera şi a asimila Pâinea Vieţii ca să fim hrăniți de ea.” Te rog, ascultă această rugăciune, căci Te-am rugat în numele lui Iisus. Amin.

Dăca doriți puteți defila în jos şi citiți traducerea in timp ce vizionați videoul. Dăca intrerupeți studiul dumneavoastră şi doriți sa continuați de unde ați rămas, apasați CTRL-F (APPLE-F) şi scrieți câteva cuvinte pe care le-ați ascultat in momentul intreruperi. În acest fel puteți continua vizionarea exact de unde doriți dumneavoastra.

0

Your Cart