Formarea de caractere este cea mai importantă lucrare încredințată vreodată făpturilor omenești.În ora ce urmează, vom explora atât privilegiul cât și responsabilitatea noastră de a ne forma caracterele după cel al lui Hristos. Alăturați-vă nouă acum pentru acest timp puternic de schimbare personală, în timp ce pastorul Stephen Wallace ne duce ”Din slavă în slavă.”

Bine ați revenit, prieteni. Apreciez că ați ales să rămâneți și să continuați studiul sârguincios a celei mai importante lucrări încredințate vreodată ființelor umane. Care e aceasta? Construirea caracterului… construirea caracterului. Am analizat împreună scopul minunat al lui Dumnezeu în creația noastră. Și anume? Isaia 43:7. Ce spune El despre rasa umană? “Pe care i-am făcut spre slava Mea, pe care i-am întocmit și i-am alcătuit.” Suntem rezultatul timpului și al norocului? Oh, nu, nu, nu, nu. Noi suntem lucrarea unui Dumnezeu Creator personal, care ne-a făcut pentru un scop înalt și sfânt; și anume de a dezvălui ceea ce este El Însuși în fața universului care privește. În acest scop, cum ne-a făcut el? După chipul și asemănarea Sa (Gen 1:26}; și cât de complexă a fost această asemănare? A cuprins, a inclus fiecare dimensiune a ființei noastre: spirituale, mentale, fizice, și chiar, ce? … sociale. Am avut o asemănare cu Dumnezeu în fiecare dimensiune a ființei noastre, astfel încât în fiecare dimensiune a ființei noastre, am putea spune lucruri adevărate și frumoase cu privire la cât de frumos este Creatorul nostru. Și pentru a îndeplini acest destin, El nu numai că ne-a dat un set complet de facultăți asemănătoare lui Dumnezeu, dar El a scris pe fiecare nerv, fiecare fibră, fiecare facultate, ce anume? Legea lui. Astfel, am fost în mod natural înclinați să exersăm, să ne maturizăm, și să ne dezvoltăm, toate în perfectă armonie cu legea Sa; care este transcrierea caracterului Său {COL 305.3}, care este… Slava Sa.

Dacă am fi rămas loiali, am fi avut un potențial nelimitat de a ne înălța de-a lungul veacurilor eternității din slavă în slavă. Asta a vrut Dumnezeu. Dar… a existat o întrerupere tragică în planurile lui Dumnezeu, nu-i așa? … Și acestea sunt veștile proaste la care trebuie să ne îndreptăm atenția acum. Titlul studiului nostru, care este? “toți sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.” {Rom 3:23} Lucrurile Duhului trebuie, ce? … judecate duhovnicește {1 Cor 2:14}; și această întrerupere tragică numită păcat, este în primul rând, o problemă spirituală. Dragii mei prieteni, trebuie să avem discernământ spiritual pentru a înțelege problema; și trebuie să înțelegem problema, înainte de a fi în măsură să apreciem soluția. Înțelegeți? Deci, Dumnezeu să ne ajute să înțelegem problema, să o acceptăm, și să găsim inteligent soluția. Vă voi invita, așa cum ne-am obișnuit, să petrecem câteva momente pe genunchi și să invitați personal Spiritul lui Dumnezeu în inima voastră; și vă rog nu mă uitați, în timp ce vă rugați pentru dvs.

Tată din Cer, îți mulțumesc pentru oportunitatea de a ne aduna încă o dată, cu scopul de a studia Cuvântul Tău. Dar Tată, fiecare dintre noi recunoaștem, că nu avem ceea ce este nevoie pentru a înțelege pe deplin Cuvântul, pentru a-l aprecia și pentru a ne raporta la el. Avem nevoie de ajutor. Lucrurile spirituale sunt doar discernate spiritual. Suntem atât de recunoscători că ajutorul este disponibil în persoană și prin puterea Spiritului Tău. Cerem ca Acel Spirit să fie revărsat asupra noastră. Te rog, am nevoie de acel Spirit acum. Mă rog ca Tu să-mi călăuzești gândurile și să spun adevărul și numai adevărul, adevărul așa cum este în Isus. Ia controlul asupra limbii mele. Nu mă lăsa să spun nimic care ar denatura adevărul… … și oh, mi-aș dori să fi avut… o limbă mai bună decât limba umană pentru a exprima adevărul… gânduri mai bune decât gândurile umane pentru a înțelege adevărul. Dar Tată, în ciuda inadecvării gândirii și limbajului uman, te rog, fă un miracol și lasă-mă să-L slăvesc pe Isus. El este Adevărul. Și eu revendic promisiunea Sa: “Eu, dacă voi fi înălțat, voi atrage totul către Mine.” Tatăl, parte din înălțarea lui Isus, este să recunoaștem cât de mult avem nevoie de El; Și asta trebuie să facem acum. Trebuie să înțelegem mai bine problema păcatului, astfel încât să apreciem mai bine soluția pentru păcat. Isus este soluția noastră pentru păcat. Dar ajută-ne să realizăm cât de mult avem nevoie de El din cauza căderii. Ghidează-ne și îndrumă-ne în acest studiu. Te rog, ascultă această rugăciune, pentru că mă rog în numele lui Isus. Amin.

Suntem la pagina 11. Apropo, când veți veni duminică seara, vom avea o nouă tranșă de materiale tipărite pentru dvs; și sper că veți umple această coloană cu notițe. De aceea v-am oferit o copertă dură, ca să puteți scrie. Vreau doar să citesc încă o dată declarația remarcabilă cu privire la destinul lui Dumnezeu rânduit pentru rasa umană, și apoi să trecem la următorul paragraf. Educație pagina 15: “Când Adam a ieșit din mâinile Creatorului, era asemănător cu Făcătorul, ca natură fizică, mintală și spirituală. “Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său” (Gen 1:27}, iar scopul lui a fost ca omul să descopere cu atât mai mult acest chip, cu cât trăia mai mult – să reflecte din ce în ce mai fidel slava Creatorului. Toate facultățile sale puteau fi dezvoltate; capacitatea și vigoarea lor trebuia să crească neîncetat…” Wow! “Dacă ar fi rămas loial lui Dumnezeu…” “Dacă ar fi rămas loial lui Dumnezeu… Ar fi împlinit din ce în ce mai mult scopul creării sale și ar fi reflectat din ce în ce mai fidel slava Creatorului.” Vedeți voi, reflecția slavei Creatorului a fost obiectul creației Sale. “Pe care l-am făcut pentru slava Mea.” {Isaia 43:7} Asta a fost ceea ce Dumnezeu a intenționat pentru om. Dar acum ascultați paragraful următor. Urmează imediat, și aici vine întreruperea tragică. Aici vine vestea proastă. Dar, dar… “Aceste lucruri au fost însă pierdute prin neascultare. Prin păcat, asemănarea cu divinul a fost mânjită – aproape că a fost ștearsă cu desăvârșire. Puterile fizice ale omului au slăbit, capacitățile sale mintale au scăzut, viziunea sa spirituală s-a încețoșat. Omul devenise supus morții. Cu toate acestea, rasa umană nu a fost lăsată pradă deznădejdii.” Într-adevăr, plata păcatului este moartea. {Rom 6:23}

Dar vă rog să observați, ce a făcut păcatul? Nu numai că l-a făcut pe om să moară, dar l-a făcut să-și piardă destinul minunat, rânduit de Dumnezeu, să-și dezvăluie slava Creatorului Său… să-și dezvăluie slava Creatorului Său. Întrebare: De ce? Ce are păcatul de l-a făcut pe om incapabil să-și îndeplinească destinul… de a dezvălui slava lui Dumnezeu? Ei bine, ce este păcatul? Definiția clasică, 1 Ioan 3:4: “Păcatul este fărădelege.” Dar ce este legea? Transcrierea caracterului lui Dumnezeu, care este ce? … slava. Înțelegeți acum cum a găsit Pavel cauza teribilă și efectul inevitabil, atât de succint în acel verset, găsit în Romani 3:23? Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Vedeți legătura? Vedeți relațiile cauză-efect? Ce este păcatul? Încălcarea legii. Care este legea? Transcrierea caracterului lui Dumnezeu. {COL 305.3} Care este caracterul lui Dumnezeu? Slava lui. Prin urmare, dacă păcătuiți, inevitabil o să, ce? … fiți lipsiți de slava lui Dumnezeu. {Rom 3:23} Nu vei reuși să-ți realizezi destinul rânduit de Dumnezeu; și prietenii mei, asta este ceea ce sa întâmplat atunci când omul a păcătuit, … când Adam a păcătuit.

Acum, ceea ce vreau să facem în următorul studiu, este să ne gândim la ce s-a întâmplat cu omenirea când Adam a păcătuit. Acum. Vreau să conștientizați, pentru început, că ce s-a întâmplat lui Adam, ni s-a întâmplat nouă. Vă rog să înțelegeți. Vedeți, e greu pentru noi să înțelegem cum ar trebui, pentru că noi… avem în cultura noastră occidentală o filozofie de viață foarte individualistă. Fiecare dintre noi suntem insule, și ne gândim că nu suntem atât de afectați de alții; în special cei care au trăit cu mult timp în urmă. Dar dragii mei prieteni, vă rog să știți, că acesta nu este un concept biblic al omului. Biblia ne vede ca fiind corporatii, nu indivizi; și pentru a ne ajuta să înțelegem natura corporativă a rasei umane, vă rugăm să înțelegeți faptul că numele pe care l-a dat Biblia primului om, … a fost? … Adam. Dar ce înseamnă Adam în limba ebraică? Omenire. Știați? Acest nume în ebraică, înseamnă “omenire;” și de cele mai multe ori, atunci când întâlnim cuvântul ebraic “Adam”, este tradus “om”, deoarece este se presupune că face referire la toți oamenii. Dar, uneori, în Geneza, este tradus “Adam” pentru că încearcă să distingă, că, în acest caz, se referă la numele acestui prim om, numit Adam. Dar prietenii mei, vă rog să înțelegeți, că ce s-a întâmplat cu Adam, ni s-a întâmplat nouă. Am fost cu toții în el. Am fost în coapsa lui, dacă e să folosesc un termen biblic. Am fost alcătuiți din el, atât legal cât și genetic. Ați înțeles? Am fost alcătuiți din el, atât legal cât și genetic. De ce? Pentru că el a fost reprezentantul întregii rase, și el a fost tatăl întregii rase. Mă urmăriți?

În calitate de reprezentant legal al întregii rase, el a fost în măsură să determine statutul juridic al întregii rase umane; și a făcut-o. Ca tată al rasei umane, el a fost în măsură să stabilească codul genetic pentru întreaga rasă. I s-a dat, la urma urmei, capacitatea de a procrea, cum? Cum? După chipul său, și apropo, asta făcea parte din asemănarea lui cu Dumnezeu. Dumnezeu poate crea după chipul Său. Prin urmare, dacă suntem ca Dumnezeu, trebuie să fim capabili să procreăm cel puțin după chipul nostru. Vedeți? … și, apropo, aceasta este ceea ce ne distinge de oștirile angelice – care poartă imaginea lui Dumnezeu – dar nu la acest nivel; nu sunt capabili să procreeze ca noi. Aceasta face parte din ființa noastră, o nouă și distinctă ordine de a fi. {1BC 1081.3} Dar vă rog să înțelegeți că remarcabila capacitate dată de Dumnezeu de a procrea după chipul său, a pus o responsabilitate foarte solemnă și grea pe umerii lui Adam. Pentru că el, prin legea eredității, trebuia să determine moștenirea tuturor urmașilor săi, inclusiv a tuturor celor așezați aici în această după-amiază, peste 6000 de ani mai târziu. Și cine credeți că știa asta? Satana. De aceea era atât de nerăbdător să-l influențeze negativ pe Adam. Pentru că știa că, dacă l-ar putea face pe Adam să se răzvrătească în inima lui, ar fi putut să-i facă pe toți descendenții săi să se răzvrătească în inimile lor. Miza era mare… miza era mare.

Scriptura subliniază acest adevăr remarcabil în Romani 5:19. Să dăm împreună la pagina 12. Spune: “Căci prin neascultarea unui singur om, cei mulți au fost făcuți păcătoși.” Cine e acel om despre care vorbește Paul? E Adam al Edenului. Cine sunt cei mulți care au fost făcuți păcătoși din cauza nesupunerii lui? Cine sunt? Fiecare dintre noi aparținem lui prin descendență naturală, prin naștere naturală. Urmăriți asta? Sunt toți descendenții lui. Prin nesupunerea unui singur om, mulți au fost făcuți păcătoși. Vă rog să observați că Pavel nu spune că prin nesupunerea fiecărui om suntem făcuți păcătoși. Nu-i așa? Prin nesupunerea unui om, mulți au fost făcuți păcătoși, prieteni. Asta e biblic. Nu inventez, doar îl citez pe Paul. Și apropo, ce vrea natura umană să facă în acest moment? Nu e corect. Obiectez. Nu e corect că am fost numit un păcătos din cauza a ceea ce a făcut altcineva, acum 6.000 de ani. Nu-mi place… Oh, stați un minut… Fiți atenți, aveți grijă. Ce spune textul? Nu e scris, dar e în Biblie. Nu este scris în materialul vostru, dar este în Biblie: “Căci prin neascultarea unui singur om, cei mulți au fost făcuți păcătoși, tot așa, prin ascultarea unui singur om, cei mulți vor fi făcuți neprihăniți.” Asta nu e… corect… Nu vreau să mă plâng de jumătatea aceea. Nu-i asa? Nu, nu vreau să mă plâng de jumătatea aceea. Dar dragii mei prieteni, vă rog să înțelegeți că dacă veți fi consecvenți, dacă vă plângeți de faptul că prin nesupunerea unui singur om ați fost făcuți păcătoși; trebuie să vă plângeți, de asemenea, de faptul că, prin supunerea unui singur om, veți fi făcuți neprihăniți. Vedeți logica aici? E destul de clar. Nu știu despre dvs, dar nu vreau să mă plâng de a doua jumătate.

Nu am o supunere suficientă pentru a mă numi cinstit în fața lui Dumnezeu. Am nevoie de altcineva să mă facă cinstit. E vreunul dintre voi de acord cu mine? {Amin} Atunci lăudat fie Dumnezeu, există Unul care are o neprihănire care mă va face cinstit în fața lui Dumnezeu; și acela este Isus Hristos… Domnul meu cel Drept. {Amin} Al doilea Adam. Dar dragii mei prieteni, așa cum din cauza nesupunerii primului Adam, suntem făcuți păcătoși, așa și datorită supunerii celui de-al doilea Adam, suntem făcuți neprihăniți. Sunt doar doi bărbați în rasa umană. Sunt doar doi. Adam din Eden, și Adam din Ghetsimani, cunoscut sub numele de Isus Hristos. De acord? Primul, și ultimul Adam. Există doar doi oameni, și fiecare dintre noi, suntem alcătuiți pe baza unuia sau a celuilalt. Noi toți prin naștere naturală suntem constituiți în a cărui rasă? A lui Adam al Edenului, și ca atare am fost făcuți păcătoși. Suntem condamnați la moarte, din cauza a ceva ce a făcut acum 6.000 de ani. Ești dispus să accepți asta? N-ai avut de ales, nu- i așa? Ai ales să te naști într-o rasă egoistă, rebelă, condamnată la moarte? Tu ai ales asta? Nu, n-ai făcut-o. Nu ai de ales. Dar slavă lui Dumnezeu, poți alege să te naști din nou. Amin? {Amin}

De ce? Pentru că există un al doilea Adam, care a venit cu un preț infinit, să înceapă să fie Capul unei noi rase; și prin credința în El, să puteți să vă nașteți din nou. Amin? {Amin} … și apoi, primiți beneficiile supunerii Sale și primiți de la El o moștenire spirituală. Din cauza nesupunerii primului Adam, primim condamnare și o inimă egoistă, rebelă. Datorită supunerii celui de-al doilea Adam, primim dreptate și o inimă motivată de dragoste care poate trăi din nou în armonie cu Creatorul nostru, Mântuitorul. Nu avem de ales în ceea ce privește nașterea naturală. Dar fiecare dintre voi poate alege să se nască din nou. Acum, cu asta în minte, trebuie să înțelegi că ce s-a întâmplat cu Adam acum 6.000 de ani în Grădina Edenului s-a întâmplat cui? Ni s-a întâmplat nouă. Ce s-a întâmplat cu Adam acum 6.000 de ani? Partea de jos a paginii 17. Calea către Hristos, pagina 17. Ascultați cu atenție. Calea către Hristos, pagina 17: “Omul a fost înzestrat cu puteri nobile și o minte bine echilibrată. Ca ființă, el era desăvârșit și în deplină armonie cu Dumnezeu. Gândurile lui erau curate, iar scopurile sale, sfinte. Dar…” Oh, iar cuvântul acela mic și necurat. “Dar prin neascultare,” ce s-a întâmplat? Ascultați cu atenție: “Puterile sale au ajuns pervertite și…,” ce altceva? “… egoismul a luat locul iubirii.” Înțelegere cu semnificație teologică acolo, dragii mei prieteni. Vă rog, să ne gândim. Ce s-a întâmplat când Adam a păcătuit? Amintiți-vă, când Adam a păcătuit, omenirea a păcătuit. Adam a fost omenirea. Am căzut cu toții, și odată cu el, fiecare dintre noi. Ce s-a întâmplat cu fiecare dintre noi, când Adam a păcătuit? Egoismul a luat locul iubirii, și toate puterile noastre au fost, ce? … pervertite.

Acum, să ne gândim împreună… să înțelegem acest lucru. Vă rog să înțelegeți asta. Când spunem că egoismul a luat locul iubirii, ce spunem? Ei bine, să ne întrebăm mai întâi, care a fost locul iubirii în natura omului înainte de cădere? Trebuie să știm acest lucru, înainte de a putea înțelege ce înseamnă “egoismul a luat locul iubirii.” Care a fost locul iubirii în natura omului înainte de cădere? Acesta a fost principiul de guvernare, spiritul, legea care a fost scrisă nu numai pe masa trupească a inimii omului, ci pe fiecare, ce? … fiecare nerv, fiecare fibră, fiecare facultate a ființei sale. A fost legea, spiritul, principiul care a guvernat întreaga sa natură. Aceasta era locul iubirii. De acord?

Când omul a păcătuit, ce s-a întâmplat? Haideți, ce s-a întâmplat? Egoismul a luat locul iubirii. A cui lege, al cui spirit, al cărui principiu este egoismul? A Legii lui Satana, spiritului lui Satana, principiului care guvernează împărăția lui Satana. Când omul a păcătuit, când Adam a păcătuit, egoismul a luat locul iubirii. Egoismul a devenit legea care a guvernat natura umană. Egoismul a devenit legea care a fost scrisă pe mesele trupești ale inimii omului. Egoismul a devenit legea care a fost scrisă pe fiecare nerv, fiecare fibră, fiecare facultate a ființei noastre. Și apropo, când spunem că egoismul a luat locul iubirii, vorbim doar despre unul din multele păcate? Egoismul este doar unul din multele păcate? Nu ratați… vă rog, nu ratați. Ascultați. Mărturii, Volumul 4, pagina 384: “Sub titlul general al egoismului venea oricare alt păcat.” Egoismul este doar unul din multele păcate? Nu, este principiul care stă la baza tuturor păcatelor. Înțelegeți? Urmăriți: Tocmai așa cum dragostea este despre supunere, egoismul este despre nesupunere. Are vreo logică? Așa cum dragostea este împlinirea legii, egoismul este încălcarea legii. Sub titlul egoismului vine orice alt păcat, dragii mei prieteni. Acesta nu este unul dintre multe, acesta este principiul care cuprinde toate păcatele; iar acest principiu, la cădere, a luat locul iubirii în natura umană. A devenit principiul dominant, motivant, scris pe mesele trupești ale inimii omului, scris pe fiecare nerv, fiecare fibră, fiecare facultate a ființei sale. Nu-i de mirare, toate puterile lui erau pervertite!

Acesta e celălalt lucru care s-a întâmplat, vă amintiți? Puterile lui au fost pervertite și egoismul a luat locul iubirii. Când inima omului era guvernată de legea iubirii, toate facultățile omului erau exercitate exclusiv pentru a satisface și glorifica, pe cine? … pe Dumnezeu! Amin? Dar când egoismul a luat locul iubirii, ce s-a întâmplat? Toate aceste puteri au fost pervertite; și acum, după cădere, toate facultățile omului sunt exercitate pentru a satisface și glorifica, pe cine? … pe sine… pe sine. Aceasta este dereglarea morală pe care o numim depravare; și inspirația, apropo, definește depravarea ca fiind “dereglare morală”. {Mar 153.4} Ea ne spune, de asemenea, că egoismul este esența depravării. {ST, 25 decembrie 1901 par. 9} Ce este egoismul? … esența depravării. Când egoismul a luat locul iubirii, omul prin natura sa, s-a depravat. A fost o dereglare morală la baza ființei sale, și tot ceea ce a fost asemănător lui Dumnezeu a fost teribil afectat. Acesta este motivul pentru care inspirația spune: “Imaginea lui Dumnezeu a fost marcată și aproape distrusă.” {PP 595.2} … aproape distrusă. Toate acele facultăți asemănătoare lui Dumnezeu care l-au glorificat pe El pentru că erau guvernate de dragoste, acum glorifică pe cine? Pe sine și pe Satana, pentru că sunt guvernați de egoism. Înțelegeți cât de radical am fost afectați de cădere? Dragii mei prieteni, trebuie să înțelegeți asta. E crucial să înțelegeți.

Acum, vă rog să înțelegeți, că prin legea eredității, această teribilă dereglare morală numită depravare – acest egoism – a fost transmisă urmașilor lui Adam ca și drept din naștere. Să ne întoarcem la Geneza, capitolul 5. Acum, aveți fragmentul acolo în material, dar vreau să-l vedeți într-un context puțin mai mare. Deci, să ne întoarcem la Geneza, capitolul 5, și notați-vă aceste cuvinte remarcabile. Geneza 5:1: “Iată cartea neamurilor lui Adam. În ziua când a făcut Dumnezeu pe om, i-a făcut după asemănarea” cui? “…lui Dumnezeu.” Versetul 2: “El i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască, i-a binecuvântat și le-a dat numele de,” ce? “…om” Știți ce evreu este acolo? E Adam. Da, e Adam. Cercetați… le-a spus Adam… același cuvânt. Evreii au avut un avantaj enorm în acest cuvânt, dacă e să gândim corporativ. Când Biblia le-a spus că Adam a păcătuit, ei au știut că au păcătuit. Omenirea a păcătuit… în virtutea aceluiași nume. “El i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască, i-a binecuvântat și le-a dat numele de ”om” în ziua în care au fost făcuți.” Uitați-vă la versetul 3: “La vârsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul și asemănarea lui și i-a pus numele Set.” Acum, vă rog să observați: Adam a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, dar Set, a fost făcut în imaginea și asemănarea lui Adam. Dar fiți atenți; între creația lui Adam în asemănarea lui Dumnezeu, și procrearea lui Set în asemănarea lui Adam, ce s-a întâmplat? Păcatul s-a întâmplat. Omul devenise egoist… prin natura lor. Cum s-a născut fiul lui? Egoist prin natura… egoist prin natura sa. Patriarhi și profeți, pagina 80: “În timp ce Adam a fost creat fără păcat, după chipul lui Dumnezeu, Set, ca și Cain, a moștenit natura căzută a părinților săi.” El ce a făcut? … el a moștenit natura căzută a părinților săi; și acesta e Seth. Seth a fost cel evlavios.

Cum se face că Seth a fost diferit față de Cain? Nu pe baza faptului că s-a născut natural, ci pe baza că a ales să se nască din nou. Amin? {Amin} … Și asta e singura cale prin care noi putem lua o altă cale diferită de cea a lui Cain. E singura cale. Trebuie să alegi să te naști din nou, dar marea majoritate a rasei umane nu a făcut-o, nu-i așa? De câte generații a fost nevoie pentru ca rasa umană să fie atât de depravată, atât de rebelă, atât de coruptă și fără speranță, încât Dumnezeu a trebuit să o distrugă? Câte generații? Zece… zece; și în zece generații, care a fost starea rasei? Geneza 6:5: “Atunci Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.” Wow! E o depravare destul de serioasă. Sunteți de acord? Înțelegeți care era starea cursei? Ei au ajuns atât de răzvrătiți, încât toți, cu excepția a opt* {vezi mai jos}, au comis păcatul de neiertat. Fiecare intenție a gândurilor inimii lor, a fost îndreptată spre rău. Acesta e cazul în care vă aflați fără nicio speranță de mântuire. Și dragii mei prieteni, când rasa umană a ajuns la această stare, a fost milostiv și iubitor din partea lui Dumnezeu să, ce? … să nimicească rasa, iar El a făcut-o cu potopul; și de ce este acest lucru atât de semnificativ? Așa a fost în zilele lui Noe, așa va fi și în zilele venirii Fiului Omului. Si când rasa umană ajunge în locul în care fiecare intenție a gândurilor inimilor lor, sunt îndreptate doar spre rău, atunci eliberarea condiționată va ce? … se va închide. {DA 122.2, DA 633.2}

De ce…? De ce? Pentru că întârzierea nu va răzgândi pe nimeni, și vor fi doar două grupuri. Cei a căror intenție a gândurilor inimii lor a fost mereu sfântă, și cei a căror intenție a gândurilor inimii lor a fost mereu rea. Vor fi doar două. Asta înseamnă să fii sigilat sau să ai semnul. Mă auziți? … și în acel moment, Dumnezeu fluieră și se termină eliberarea condiționată, pentru că întârzierea nu va răzgândi pe nimeni. Și dragii mei prieteni, singurul motiv pentru care Dumnezeu întârzie, este pentru că El “dorește ca,” ce? ‘… niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință.” {2 Petru 3:9} El este un Dumnezeu minunat, milostiv, răbdător, și există încă candidați în rasa umană, care au potențialul de a-și schimba mințile. Și de aceea, el întârzie… așteaptă. Dar dragii mei prieteni, când nimeni nu se va mai răzgândi, atunci așteptarea este în zadar. M-ați auzit? … și atunci se termină așteptarea, iar Dumnezeu intervine cu milă și îi elimină pe cei care s-au dat de partea Satanei. Și din milă față de ei și față de univers, El îi nimicește. Mai multe despre asta mai târziu.

Consecința teribilă a căderii, dragii mei prieteni… o trecem cu vederea… o trecem cu vederea… Nu vedem foarte clar ce s-a întâmplat cu rasa umană, nu-i așa? Zece generații, dintre care opt au trebuit să fie eliminate; și, care este miezul problemei? Historical Sketches, pagina 138. Uitați, ascultați … și vă rog, acceptați. Unii dintre voi vă chinuiți – pot ghici după fețele voastre- să acceptați ceea ce vă comunic. Dar vă asigur că nu vă comunic ideile mele – nu obișnuiam să cred asta – dar ideile mele, au trebuit să se adapteze la ceea ce spune Domnul, nu invers. Dumnezeu să ne ierte pentru mândria opiniei care ne face să forțăm inspirația pentru a sprijini ceea ce credem. Historical Sketches, pagina 138. Ascultați cu atenție. Aici este miezul problemei: “Egoismul este încrustat în ființa noastră.” Pauză. Cum e egoismul? … încrustat. Ce înseamnă “încrustat”? “Întrețesut.” Scris pe fiecare nerv, fiecare fibră, fiecare facultate… Cu alte cuvinte… Amintiți-vă, asta e ceea ce dragostea obișnuia să fie, dar la cădere, egoismul a luat locul dragostei. Deci, acum, ce e întrețesut? Ce e întrețesut în fiecare nerv, fiecare fibră, fiecare facultate? Ce e? E egoismul. Și următoarea propoziție: cum a ajuns la noi? Haideți, citiți-l. “A venit la noi ca moștenire.” A venit la noi, cum? … ca moștenire. Dragii mei prieteni, este un drept din naștere.

Fie binecuvântate… inimile lor relativ nevinovate… acele mici mănunchiuri roz, maro, galben sau negre, pe care le aducem în această lume, prin legea procreării; legea eredității. Ce sunt prin natura lor? Haide, ce sunt prin natura lor? Sunt egoiști, orice părinte știe asta. Nu trebuie să înveți un copil să fie egoist, nu-i așa? A avut vreunul dintre voi copii pe care a trebuit să-i învățați să fie egoiști? Ați avut copii pe care trebuia să le spuneți: “Nu, nu, nu, nu, nu, nu trebuie să-ți împarți jucăriile atât de mult. Trebuie să înveți să le ții pentru tine.” Ați avut copii așa? Nu! De ce? Pentru că ei sunt egoiști oricum. Apropo, înainte să vă supărați prea tare pe ei pentru egoismul accela, trebuie să vă întrebați, de unde l-au moștenit. Și nu știu despre voi, dar acestui tată, I s-a părut cel mai dificil să fie răbdător cu acele aspecte ale egoismului, cu care am fost hărțuit toată viața mea; și am văzut lucrul acesta oglindit în copiii mei. Haideți, se mai regăsește cineva? {Da} Egoismul este încrustat în ființa noastră, care a venit la noi, ca o moștenire {HS 138.7}; și, este egoismul păcat? Haideți, e egoismul păcat? Sub titlul egoismului, vine orice alt păcat {4T 384.3}. Egoismul este în esență, păcat, și îl avem ca moștenire, scris pe fiecare nerv, fiecare fibră, fiecare facultate a ființei noastre. Recunoașteți, dragi prieteni. Abia când recunoaștem că inima este guvernată de egoism, că nu suntem niciodată mulțumiți, că putem obține o inimă nouă… care are o nouă lege scrisă pe ea. Amin? {Amin} Trebuie să înțelegi veștile proaste înainte să fiți în stare să apreciați veștile bune. {Amin} Trebuie să înțelegeți cât de fără speranță și neajutorat sunteți prin naștere, înainte de a putea aprecia speranța, și ajutorul, care este al dvs prin renaștere spirituală. {Amin} Trebuie să recunoașteți cât de dați peste cap sunteți din cauza primului Adam, înainte de a putea aprecia ce a făcut al doilea Adam pentru a ameliora totul. Vestea bună e bună, la fel cum vestea cea rea, e rea.

Cum vorbește David despre această realitate? Psalmul 51:5: “Iată, că sunt născut în nelegiuire și în păcat m-a zămislit mama mea.” Acest lucru este biblic, dragii mei prieteni. Acesta este adevărul Bibliei. Am fost adus în nedreptate. M-am născut într-o stare de păcat. De ce? De ce? Care e motivul? În păcat mama mea, ce? … m-a zămislit. Sunt unii… binecuvântate fie inimile lor, care nu pot să accepte acest adevăr foarte umilitor cu privire la nașterea lor naturală; vor să ne facă să credem că tot ce mărturisește David aici, este că el a fost conceput în afara căsătoriei. Vă asigur, nu asta mărturisește David aici. Spiritul Profeției spune că Psalmul 51 este modelul rugăciunii pocăinței, pentru fiecare păcătos. Nu ştiu despre tine, dar eu nu am fost conceput în afara căsătoriei. Nu trebuie să mărturisesc asta. Dar cu siguranță trebuie să mărturisesc, că am fost conceput de părinți egoiști, rebeli, care prin legea eredității, mi-au dat o inimă egoistă, rebelă. Nu până când mărturisesc că mă voi pleca pe genunchi și voi spune asemenea lui David în următorul verset, “adevărul să fie în adâncul inimii: fă dar să pătrundă înțelepciunea înăuntrul meu!” Pentru că cea pe care am primit-o ca moștenire este pângărită de spiritul egoismului; și de aceea, toate faptele noastre bune sunt ca, ce? … ca o haină mânjită. {Isaia 64:6}; Acestea sunt lucrurile bune pe care le fac. Dar din cauza inimii mele egoiste sunt, ce? … pângărit.

Dragii mei prieteni, noi nici măcar nu putem să ne supunem cu adevărat legii lui Dumnezeu, până când nu vom avea acea inimă nouă. Dar nu vom primi acea inimă nouă, până când nu o vom cere; și nu o vom cere, până nu recunoaștem că avem nevoie de ea.

Acesta este motivul pentru care este imperativ să ne recunoaștem dreptul nostru teribil din naștere prin moștenire. Slavă Domnului, există o moștenire spirituală de la al doilea Adam. Pavel vorbește despre această realitate în Efeseni 2:1-3, după cum urmează: “Voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre în care trăiați odinioară după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Între ei eram și noi toți odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământești, când făceam voile firii pământești și ale gândurilor noastre și eram din fire…” eram ce? “copii ai mâniei, ca și ceilalți.” Paul se include în asta. “eram din fire copii ai mâniei” Review and Herald, 6 ianuarie 1891. Ascultă-l pe acesta: “Bărbații sunt egoiști prin natura lor.” Bărbații sunt ce…? Egoiști prin ce? … prin natura lor. De aceea, suntem păcătoși prin natură… pentru că egoismul este păcat și noi comitem păcat, pentru că suntem păcătoși. Nu devenim păcătoși pentru că comitem păcat. Mă auziți? Comitem păcat pentru că avem inimi egoiste. Avem o minte carnală, și lucrurile firii pământești sunt, ce? ‘… vrășmășie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune legii lui Dumnezeu, și nici “ce? ‘…nu poate să se supună.” {Rom 8:7} Care e singurul lucru pe care mintea carnală îl poate face? … este să comită păcat. E singurul lucru pe care-l poate face, dragii mei prieteni.

Acum, tineți minte, … și v-am oferit această calificare; mintea carnală se supune în mod înfricoșător de fals. {SC 58.1} Aceasta vă poate aduce comportamentul în conformitate cu legea, astfel încât să arătați bine, și să fiți admirat, și apreciat, și promovat … Dar aceasta nu înseamnă supunere; e ipocrizie. De acord cu mine? Motivul pentru care mintea carnală nu se poate supune este pentru că mintea carnală, nu poate iubi. E doar egoistă. Nu te poți supune decât dacă ai o inimă nouă, pentru că numai o inimă nouă poate iubi; iar dragostea este împlinirea legii. Corect? Vedeți, nu-i așa? Dragostea este împlinirea legii. {Rom 13:10} Nu-mi pasă cât de bine te conformezi cu legea; dacă nu e motivată de dragoste, nu e supunere. Nu e… nu e supunere. Oamenii sunt egoiști prin natura lor. Ei acționează din impuls, fără referire la voința lui Dumnezeu. Voința proprie este criteriul.” {RH, 6 ianuarie 1891} Oh, ce comentariu trist despre natura căzută a omului… Pavel spune astfel. Filipeni 2:21, “Toți umblă după…” ce? “Toți umblă după foloasele lor, și nu după ale lui Isus Hristos.” Ascultați comentariul, comentariul inspirat din acel verset. Evenimentele ultimelor zile, 2 iunie 1887: “Este clar scris pe inima neînnoită și pe o lume căzută, “Toți umblă după foloasele lor.” Și ce înseamnă asta? În continuare: “Egoismul este marea lege a naturii noastre degenerate. Egoismul ocupă în suflet locul unde Hristos ar trebui să stea pe tron.” Și când s-a întâmplat acest lucru? Acum 6.000 de ani, în Grădina Edenului, când Adam a păcătuit și egoismul a luat locul iubirii; și prin legea eredității, fiecare dintre noi se naște cu egoismul înscăunat în natura umană.

Dar mulțumim lui Dumnezeu, putem să alegem să-l punem pe Isus pe tronul inimilor noastre. Ne putem naște din nou. Lăudat fie Dumnezeu pentru aceasta! Dragi prieteni, sunt foarte, foarte îngrijorat, când văd că mulți dintre noi în această biserică dragă, nu am reușit să înțelegem consecința teribilă și radicală a căderii omului. Pentru că vedeți, dacă nu recunoașteți teribila și radicala consecință a căderii omului, nu veți fi în măsură să apreciați așa cum trebuie prevederile planului salvării. Nu e doar accidental, nu e doar… ceva ce facem aici doar pentru distracție, pentru a explora împreună cât de distruși suntem din cauza căderii. Dragi prieteni, trebuie să recunoaștem acest lucru înainte de a vedea adevăratele adâncimi ale păcatului nostru – și trebuie să vedeți adevăratele adâncimi ale păcatului vostru – înainte de a pleca căutând din toată inima un Salvator. De acord? {Amin} Dacă credeți că păcatul este doar alegerea noastră voită de a nu ne supune legii lui Dumnezeu, atunci, singurul lucru pe care îl veți căuta este iertarea pentru păcatele voastre. Dar dragi prieteni, există o dimensiune mai profundă a problemei păcatului. E cu litere mari P.Ă.C.A.T. E inima aceea egoistă și rebelă. Da, Isus vrea să vă ierte pentru păcatele voastre, dar El vrea să se ocupe nu numai de fructe; vrea să se ocupe și de rădăcină. {Amin} Vrea să-ți dea o inimă nouă… {Ezechiel 36:26} care este guvernată de legea iubirii. Amin? {Amin}

Dar poate El să vă ofere, dacă nu-i cereți? – Nu, nu. Și o veți cere, dacă nu recunoașteți că aveți nevoie de ea? – Nu, nu. Este, atunci, important să recunoaștem nevoia? Da, și ne vom întoarce la acest punct. Deci, asta nu e doar un studiu doar așa pentru a vă da niște lucruri interesante la care să vă gândiți. Dragii mei prieteni, acesta este lucru salvator. Acest lucru are de a face cu mântuirea noastră personală. Înțelegerea adevărului cu privire la problema păcatului este esențială dacă vom fi gata să cerem, să apreciem, și să acceptăm soluția păcatului … în întregime. Consecința teribilă a rasei umane, a mâncării din copacul cunoașterii binelui și răului. Ascultă cum o spune inspirația. Acest lucru se găsește, în Educație, pagina 25. Educație, pagina 25: “Acolo unde odată nu era înscris decât caracterul lui Dumnezeu, acum era gravat și caracterul lui Satana – cunoașterea răului.” Interesant… Înainte de a mânca din pomul cunoașterii binelui și răului, care era singura cunoaștere pe care o avea omul? Cunoașterea binelui…, care este caracterul cui? {Dumnezeu} … lui Dumnezeu. Dar după ce omul a mâncat din pomul cunoașterii binelui și răului, ce cunoaștere a câștigat? Cunoașterea răului, care este caracterul cui? {Satana} … Satanei. Acum, el are atât cunoașterea binelui cât și cunoașterea răului. Ambele, vestigii ale caracterului lui Dumnezeu și al Satanei, sunt acum un factor în viața lui.

Dar dintre cele două, care este predominantă, după cădere? Care guvernează? Care domină? Cunoașterea răului, dragi prieteni. E vorba de cunoașterea a ce? … cunoașterea răului. Deși omul încă – după cădere – are o conștiință, de exemplu, care face parte din cunoașterea binelui, care îl deranjează atunci când face rău, și care îl face să dorească să facă și să fie mai bun decât este. Deși el are încă vestigii ale caracterului lui Dumnezeu, are el puterea de a fi mai bun el însuși? În starea lui decăzută, are el puterea? Nu. Despărțiți de mine, ce puteți face? … Nimic. {Ioan 15:5} Nimic… Satana a fost atât de încântat când a reușit să înlocuiască transcrierea caracterului lui Dumnezeu – legea iubirii – cu transcrierea propriului său caracter – legea egoismului – și să facă egoismul principiul dominant, motivant, în natura omului. A fost încântat. Dar priviți atent. El nu s-a mulțumit doar cu acest lucru. El a fost determinat să obțină chiar vestigii ale imaginii lui Dumnezeu, eliminate din natura umană. El a fost hotărât să distrugă în întregime slava, și a fost scopul lui de a face acest lucru, de atunci; și în 10 generații, el a reușit să facă acest lucru în întreaga rasă, cu excepția a opt, … și lucrează la asta de atunci… cu excepția, sper, a fiecăruia din această cameră.

Și cum a făcut acest lucru? Cum a distrus vestigiile imaginii lui Dumnezeu, în om? Ștergând vestigiile legii lui Dumnezeu din inima omului. M-ați auzit? Cum a șters vestigiile imaginii lui Dumnezeu, în om? Ștergând vestigiile legii lui Dumnezeu din inima omului. Și cum face acest lucru? Ascultați. Manuscript Release, Volumul 9, pagina 229: “Legea lui Dumnezeu a fost odată scrisă în inimile bărbaților și femeilor. Dar păcatele lor au estompat și aproape au șters acel scris. Impresiile făcute de păcat au șters treptat impresiile legii.” Cum ne face să ștergem chiar și vestigiile legii lui Dumnezeu din conștiința noastră? Făcându-ne să alegem voit ce? {Păcatul} … Păcatul. Și de fiecare dată când facem asta, încălcându-ne conștiința, ce se întâmplă? Ce se întâmplă? Haideți, ce se întâmplă? Se usucă. Se reduce la tăcere… până când în cele din urmă, ce? Nu-l mai putem auzi, și că prietenii mei, este păcatul de neiertat. {Mat 12:31} Înțelegeți ce v-am explicat? Acesta este păcatul de neiertat {5T 634.1}, și acesta este scopul lui pentru toți din această cameră. Asta încearcă să facă. Vă rog, nu cooperați cu el în acest proces. Vă rog pentru binele vostru, nu cooperați cu el în acest proces! Pentru binele vostru, vă implor, dar mai ales pentru numele lui Dumnezeu… care plătit un preț infinit pentru a putea restabili în dvs, imaginea Lui. Lasă-L să facă asta, te rog.

Închei cu această poveste cunoscută din 1 Samuel 4:21. Fiii lui Eli în nesupunere au luat Chivotul Legământului în luptă împotriva filistenilor. Sperau să le aducă victoria, ca un fel de talisman norocos. Auziseră povești despre ce a făcut chivotul lui Dumnezeu în trecut, și sperau că o va face din nou. Dar a fost o mare problemă. Legea era doar în arcă. Nu era în inimile lor, așa că Dumnezeu nu putea lupta cu ei, și pentru ei; și ce s-a întâmplat pe câmpul de luptă în acea zi? Ce s-a întâmplat? Au pierdut bătălia. Și-au pierdut viața. Dar asta e tot ce au pierdut? Au pierdut chivotul, și dragii mei prieteni, noi doi nu ne putem imagina cât de devastator a fost pentru copiii lui Israel. Nu putem face asta. De ce? Pentru că nu înțelegem cum întreaga lor identitate personală, întreaga lor valoare de sine, a fost legată de faptul că Dumnezeu le-a încredințat legea Sa. Asta i-a făcut, după estimarea lor, superiori celorlalți, și aici, cel mai mare dușman al lor a luat legea în luptă. A fost o veste teribilă.

Și un mesager este trimis înapoi pentru a duce vestea lui Eli; și când Eli aude, ce se întâmplă? … cade și moare. E atât de copleșitor. Dar treaba mesagerului nu s-a terminat încă. Trebuie să informeze soțiile celor doi băieți morți. Întotdeauna mi-a părut rău de una dintre soții, în special, pentru că se întâmpla să fie în travaliu; născându-l pe nepotul lui Eli, unul dintre copiii băieților. Putea aștepta mesagerul un moment mai oportun? Nu, a intrat în cort și i-a dat vestea acestei biete femei în travaliu. A fost atât de copleșitor încât a murit dând naștere. Dar înainte să moară, ce face? Cu ce s-a ocupat? Îl numește pe fiu după circumstanțele nașterii sale… în mod tipic ebraic; Evreii de multe ori făceau acest lucru. Care e numele pe care i l-a dat? 1 Samuel 4:21: “A pus copilului numele I-Cabod, zicând: “S-a dus slava din Israel!” Ce cuvânt cheie ați auzit în propoziție? “slavă.” Ce înseamnă slavă? “Caracter.” Acum, vă rugăm să rețineți ceva profund semnificativ. Când Moise de pe Muntele Sinai a spus: “Te rog, arată-mi slava Ta.” {Ex 33:18} Știți care este cuvântul ebraic prin care este tradus “slavă”? Este “cabod.” Cum e? … Este “cabod.” Auziți asta în “I-Cabod”? “I” este pur și simplu negația în limba ebraică. “I” înseamnă “nu” sau “nici unul”. “Fără slavă”, așa cum a fost numit copilul. De aceea ni s-a spus, imediat după ce l-a numit pe copilul Ichabod, spunând ce? “S-a dus slava din Israel!” de ce? “… din pricina luării chivotului lui Dumnezeu și din pricina socrului și bărbatului ei.” Amândoi erau morți.

Dar vă rog să observați, în versetul următor avem o repetare. Dar de data aceasta este dat doar cel mai important motiv pentru plecarea gloriei. Și anume? “…și ea a zis: “S-a dus slava din Israel, căci chivotul lui Dumnezeu este luat” Avem o repetare, dragii mei prieteni, și ori de câte ori Scriptura repetă ceva, este pentru că este, cum? … important. Vedeți adevărul spiritual profund aici? Vedeți obiectul lecției? De ce a plecat slava? Pentru că arca a fost luată. Dar ce era în arcă? Legea lui Dumnezeu, care este transcrierea… caracterului Lui, care este slava Lui. Desigur, când inamicul a reușit să ia legea lui Dumnezeu din sfânta sfintelor, I-Cabod a fost rezultatul. Slava a plecat.

Frate, soră, exact așa a s-a întămplat atunci când dușmanul sufletului nostru a luat legea lui Dumnezeu de la sfânta sfintelor din acest templu al trupului, și a înlocuit-o cu ce? … legea egoismului. Ce s-a întâmplat? “I-Cabod” s-a întâmplat. Slava s-a dus, și timp de 6.000 de ani noi, rasa umană, am decăzut din ce în ce mai mult, în asemănarea cu caracterul satanic. Asta e vestea proastă. Veștile bune vor urma. De aceea trebuie să vă întoarceți mâine seară. Dragi prieteni, esența veștilor bune se găsește într-o promisiune, și care este acea promisiune? Este noua promisiune a legământului, și ce spune? “Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor.” {Ier 31:33} Dumnezeu a conceput un plan, prin care legea, poate fi din nou restaurată la sfânta sfintelor și poate deveni puterea de guvernare, principiul, spiritul care conduce natura umană. {Amin} Și putem fi schimbați din slavă în slavă prin planul salvării. Încă o dată, ne putem împlini destinul rânduit de Dumnezeul, fără de păcat, salvat prin sânge.{Amin} Vă rog întoarceți-vă și să studiem planul împreună. Ne ridicăm pentru rugăciunea de închidere?

Tată din Ceruri, îți mulțumesc că ne-ai ajutat să înțelegem veștile proaste. Ne-au pregătit să apreciem cu atât mai mult și să acceptăm cu nerăbdare veștile bune. Adu-ne înapoi mâine seară, pe măsură ce continuăm studiul nostru despre cum putem fi schimbați – în ciuda căderii – prin planul salvării, din slavă în slavă. Aceasta este rugăciunea noastră în numele lui Isus. Amin. Dumnezeu să vă binecuvânteze prieteni, Dumnezeu să vă binecuvânteze.

 ………………………………….

 Este clar scris pe inima nereînnoită și pe o lume căzută, toți își văd de treabă. Egoismul este marea lege a naturii noastre degenerate. Egoismul ocupă acel loc în suflet unde Hristos ar trebui să stea înscăunat. Niciodată Satana nu-și îndeplinește mai eficient lucrarea decât în controlul minților și inimilor celor care slujesc în lucruri sacre. Transformându-se într-un înger de lumină, adevăratul său caracter nu este discernat. Din păcate, câți dintre agenții marelui înșelător se găsesc în biroul sfânt al slujirii! Ei pot avea abilități intelectuale, ei studiază, predică și se roagă și sunt priviți ca niște oameni pioși pentru că sunt angajați într-o lucrare sacră. Apoi, profitând de încredere, ei conduc sufletele la ruină și la moarte. Există oameni în sfântul birou astăzi, care sunt similari în caracter cu Hophni și Phinehas. Ei dau frâu pasiunii și își ascund depravarea sub o mantie a religiei. Când, în sfârșit, adevăratul lor caracter este detectat și expus, credința poporului primește un șoc care adesea le distruge încrederea în religie. Imperceptibil a lăsat în minte o neîncredere a tuturor celor care profesează să învețe cuvântul lui Dumnezeu. Mesajul adevăratului slujitor al lui Hristos este primit cu îndoială. Întrebarea apare în mod constant: “Nu se va dovedi acest om a fi ca cel pe care l-am crezut atât de sfânt și găsit atât de corupt?” Astfel, cuvântul lui Dumnezeu își pierde puterea asupra sufletelor oamenilor. Acești păstori falși sunt cei care, în ziua venirii lui Dumnezeu, vor spune: “Doamne, Doamne, nu am profețit în numele Tău? Si în numele Tău am alungat diavolii? Si în numele Tău am făcut multe lucrări minunate? Acestor oameni le va declara: “Nu v-am cunoscut niciodată; îndepărtați-vă de mine, voi că munciți pe nedrept.” {ST, 8 decembrie 1881 par. 5}

………………………………….

* – Timp de o sută douăzeci de ani Noe a proclamat mesajul de avertizare pentru lumea antediluviană; dar doar câțiva s-au pocăit. Unii dintre dulgherii pe care i-a angajat în construirea chivotului, au crezut mesajul, dar au murit înainte de potop; alții din convertiții lui Noe au ripostat. Cei drepți de pe pământ nu erau decât puțini și doar opt au trăit pentru a intra în arcă. Aceștia erau Noah și familia lui. {RH, 16 august 1906 par. 2}

Noe și familia sa nu erau singurii care se temeau și se supuneau lui Dumnezeu. Dar Noe a fost cel mai pios și sfânt dintre toți de pe pământ, și a fost cel a cărui viață Dumnezeu a păstrat pentru a îndeplini voința sa în construirea chivotului și avertizarea lumii de pieirea lor. Metusalah, bunicul lui Noe, a trăit până în anul potopului; și au fost alții care au crezut în predica lui Noe și l-au ajutat să construiască chivotul, care a murit înainte ca potopul să vină pe pământ. Noe, prin predicarea și exemplul său în construirea chivotului, a condamnat lumea. Dumnezeu le-a dat tuturor celor care au ales, o ocazie de a se pocăi și de a se întoarce la el. Dar ei nu credeau predica lui Noe. Și-au bătut joc de avertismentele lui și au ridiculizat construirea acelei imense nave pe uscat. Eforturile lui Noe de a-și reforma semenii au fost în zadar. Dar timp de mai mult de o sută de ani, el a perseverat în eforturile sale de a-i aduce pe oameni la pocăință și la Dumnezeu. Fiecare lovitură dată arcei predica poporului. Noe a îndrumat, a predicat, a muncit, în timp ce oamenii priveau cu uimire și îl priveau ca pe un fanatic. {1SP 70.1}