Select Page

Aici poți să downloadezi lecția.

Dezvoltarea caracterului este declarată a fi cea mai importantă lucrare încredințată vreodată ființelor umane. În ora ce urmează, vom explora atât privilegiul nostru, cât și responsabilitatea de a ne forma caracterele după cel al lui Hristos. Alăturați-vă nouă acum pentru acest timp puternic de schimbare personală, în timp ce pastorul Stephen Wallace ne duce “Din slavă în slavă.”

Bine aţi revenit, şi vă mulţumesc pentru privilegiul de a ne continua studiile. Ultimul studiu cu privire la revelaţia slavei lui Dumnezeu, era unul important. Vedeţi, singura modalitate ca omul  să fie schimbat din slavă în slavă, e să privească slava. Şi Dumnezeu nu poate să o reinstaureze în omenire până când nu o arată omenirii, şi slava Domnului este caracterul Lui. Am vrut să fac acest studiu cu voi asupra Genezei 3, pentru că am vrut să vedeţi că chiar din prima zi a căderii, Domnul a revelat slava Lui, şi omul privindu-l poate fi schimbat. Şi în sacrificiul mielului, care a fost înjunghiat {Apoc 5:12} să producă haine de piele {Gen 3:21}, avem o reprezentare minunată a caracterului lui Dumnezeu. Amin? …și lumina care se răspândeşte dinspre miel împrăştie întunericul care a fost adus asupra umanităţii prin minciunile Satanei. Negura mare {Is 60:2} în care omenirea s-a scufundat, s-a împrăştiat de lumina care radiază din miel. Amin? Chiar de le început.

Şi cred că este foarte semnificativ ultimul text la sfârşitul lecţiei 7, sus la pagina 14. Ce o să lumineze, chiar şi Noul Ierusalim? Apocalipsa 21:23: ”Cetatea n-are trebuință nici de soare, nici de lună ca s-o lumineze, căci o luminează slava lui Dumnezeu.” Ce a luminat-o clasă? Slava, ce e slava? Caracterul Lui. Şi această glorie care luminează Cerul şi Noul Ierusalim, de unde vine? Următoarea propoziție ”făclia ei este Mielul.” Amin? Chiar de la începuturi, Domnul a revelat lumina slăvii Lui, în miel în ziua în care omul a păcătuit, si aşa va face pentru eternitate.  Făclia ei este Mielul. Amin? Făclia ei este Mielul.

Priviţi mielul, prieteni, priviţi mielul. Şi nu pot să subliniez destul că privindu-l veţi fi schimbaţi.

Au fost câteva lucruri pe care le-am prezentat cred că vineri. Era seară şi eu cred că Domnul Dumnezeu a binevenit Sabatul cu ele. Dar probabil cauza principală pentru care am crezut că e vineri, este pentru că ceea ce se întâmpla tipic atipicul lui când a fost? Vinerea, vinerea. Şi mielul Domnului, atipic a fost măcelărit vinerea după masă.

Şi hainele de piele, ce reprezintă ele? Hainele pentru care mieii au murit ca să le producă? Nu este o haină din bumbac, aşa-i? Nu este o oaie jupuită. Care este singura modalitate să faci haină din piele? Trebuie să iei viaţa animalului. Nu este o haină de bumbac. Insist pe faptul că trebuia ca aceste animale să moară, ca să poată fi făcute aceste haine; avem aici stabilirea sistemului de sacrificiu. Dar acei miei au murit ca omenirea să fie, ce? Îmbrăcată; şi ce reprezintă această îmbrăcăminte? Haina cinstei lui Hristos. {Col 315.2} Aud un Amin? Isaia 61:10, pagina 13: ”Mă bucur în Domnul şi sufletul Meu este plin de veselie în Dumnezeul Meu, căci M-a îmbrăcat cu  hainele mântuirii, m-a acoperit cu mantaua  izbăvirii”. Aceasta este singura haină adecvată să ne facă prezentabili în prezenţa Domnului. Amin? ”Toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită”, {Is 64:6} prieteni. Singura haină adecvată este aceea care a fost obţinută printr-un cost infinit prin viaţa şi moartea lui Isus Hristos, Domnul adevărului nostru, Salvatorul nostru. O să studiem mai mult despre aceasta.

De altfel avem şi un alt aspect pe care vreau să-l împărtăşesc cu voi, și anume că ceva trebuia să moară; insist pe acest lucru. Ceva  trebuia să moară în ziua în care omul a păcătuit. De ce? Ce a spus Dumnezeu?  ”În ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit.” {Gen 2:17} Acum, cine credeţi că a urmărit fiecare mişcare a lui Dumnezeu, pentru a juca murdar? Satana. Şi dacă nimic nu a murit în ziua în care omul a mâncat cine credeţi că a strigat din toţi plămânii, înaintea tuturor ”v-am spus eu, suntem niște roboți. Nu avem liber arbitru. Dovada: Adam și Eva au ales să mănânce din fructul interzis, şi Domnul a zis că vor muri în ziua în care vor mânca, şi Dumnezeu nu respectă ce au ales. Suntem roboţi, sunt convins.” Cine ar  fi zis asta? Satana ar fi spus asta, să nu credeţi o clipă că ar fi ratat această oportunitate. Dar nu a putut să zică aşa ceva. De ce? De ce? Pentru că a văzut ceva murind. Deşi egoist, nu a putut pricepe faptul, că Dumnezeu a murit de fapt, ca oamenii să nu trebuiască să o facă. A realizat că Domnul a găsit o cale să onoreze alegerea omului şi totuşi l-a lăsat în viaţă… aceasta  este semnificaţia crucii.  Aud un amin? Aceasta înseamnă crucea, dragii mei.

Dumnezeu moare ca să onoreze alegerea noastră, voinţa noastră liberă, şi ne dă şansa ca să putem alege din nou. Iubim un astfel de Domn. Amin?. Trebuie să iubiţi un astfel de Domn, dragi prieteni. Știţi, lucrul minunat este că Dumnezeu a fost dispus să facă asta ca să avem posibilitatea de a putea alege din nou. Doar ca să facă posibil acest lucru, puteţi să contaţi pe faptul că Satana a încercat să-L convingă că nimeni nu o să se schimbe. Și apropo, a încercat să-L convingă în mod special în Ghetsimani – vorbim mai târziu despre asta. ”Nu se merită,” Îi tot spunea Satana. ”Nimeni nu o să-şi schimbe părerea, de ce faci asta? Toţi sunt rebeli incorigibili. Uită-i. Du-te acasă. Nu vrei să treci prin această agonie. Nu o să se merite oricum. Uită-i.” Știți ce a răspuns Isus? ”Sunt dispus să trec prin asta, doar ca să fac posibil pentru ca măcar unul să se întoarcă la Mine și la Tatăl, în supunerea motivată de iubire. O să trec prin asta, doar ca să salvez pe unul.” Iubim un astfel de Domn. Amin? Iubim un astfel de Dumnezeu. Daţi slavă Domnului pentru miel. Amin? Daţi slavă Domnului pentru miel. Are o semnificaţie aparte încât Biblia îl numeşte mielul care a fost înjunghiat,” de când? ”De la întemeierea lumii.” {Apoc 13:8} De fapt de la făptuirea lumii; și când El va veni în deplinătatea timpului, cum a fost prezentat de către Ioan Botezătorul? ”Priviţi Mielul lui Dumnezeu.” {Ioan 1:29}Şi ce zice Ioan tuturor? ”Aici se află El. Acesta este mielul atipic. Acesta este unul dintre toţi acei miei –  inclusiv primii doi care au murit să îmbrace părinţii noştri – acesta este unul către care toţi au arătat. Este aici, priviţi mielul, şi privindu-l vă veţi schimba.” Daţi slavă Domnului pentru miel. Amin?

Şi privind mielul oamenii au fost schimbaţi, și sistemul sacrificiului s-a îmbunătăţit şi s-a maturizat semnificativ în stabilirea sanctuarului şi ale serviciilor sale. Dar totuşi în miez, ce era? Sacrificarea mielului. Dar în cele din urmă tipicul trebuia să întâlnească atipicul. Tipicul nu era o revelaţie suficientă. Deci, ”când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul său.” {Gal 4:4}, și aici ajungem pe punctul acesta.

Dar înainte de a începe ce trebuie să facem, dragilor? Să invităm spiritul lui Dumnezeu să fie cu noi. Vă rog să vă rugaţi pentru mine, în timp ce vă rugaţi pentru voi. Rugaţi-vă ca Domnul să-mi dea eficienţă specială şi acurateţe când rostesc preţioasele Lui adevăruri.

Tatăl ceresc, este o oportunitate preţioasă să privim mielul. Te rog deschide-ne ochii, unge-ne ochii cu unguent, ajută-ne să vedem adevăruri mai mari decăt am văzut vreodată, ajută-ne să vedem lumina în texte pe care niciodată nu le-am observat. Și în lumina slăvii iubirii Tale care răsare din Scriptură, şi luminând special din cuvântul făcut trup, ajută-ne să ne schimbăm în asemănarea a ceea ce privim. Te rog Doamne posedă cuvintele mele, direcţionează-mi gândirea, ghidează-mi cuvintele. Vreau să spun adevărul, şi numai adevărul, adevărul aşa cum este în Isus, şi ceea ce spui prin mine, să atingă inimi şi gânduri și să captureze voinţe, să poată transforma vieţi. Aceasta est rugăciunea mea în numele lui Isus. Amin.

Titlul lecţiei 8, unde ne aflăm acum pe pagina 14, ”privim slava Lui.” Această frază este din Ioan 1:14: ”Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi, Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca  slava singurului născut din Tatăl plin de har, şi de adevăr.” Aţi auzit cuvântul cheie, nu-i aşa? ”Slava.” Ce este slava? ”Caracterul.” Vorbim despre misiunea lui Hristos de a revela slava lui Dumnezeu către noi. Slava lui Dumnezeu a fost dezvăluită tipic, din ziua păcătuirii. Dar în deplinătatea timpului Hristos a venit ca mielul atipic, să ne dezvăluie deplinătatea slăvii lui Dumnezeu. Dar ca să facă acest lucru, Cuvântul trebuia să devină trup.

Să lucrăm împreună la acest concept. Versetul acesta e plin de adevăr. În primul rând vedeţi cine este trimis. Cuvântul… cuvântul. Cine este Cuvântul? Ioan 1:1-3 ne dă un răspuns clar la această întrebare, ”La început era Cuvântul, şi Cuvântul era Dumnezeu. şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El, şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.” Cine e Cuvântul? Cuvântul era Dumnezeu, a doua persoană din Sfânta Treime, Fiul Lui.

”Signs of the Times” Februarie 13, 1893: ”În munca creaţiei, Hristos a fost cu Dumnezeu. Era unul cu Domnul, egal cu El, lumina slăvii Lui, imaginea expresă a persoanei Lui, reprezentantul Tatălui. El singur, Creatorul omului, poate fi Salvatorul lui. Nici un înger nu poate revela păcătosului, Tatăl Ceresc şi nu-l poate recâştiga să alieze cu Dumnezeu. Dar Hristos a putut să manifeste iubirea lui Dumnezeu, că Domnul era în Hristos, împăcând lumea sub El.” Vedeţi prieteni, singura modalitate ca umanitatea, care acum este pierdută şi rebelă, să fie recâştigată este prin dezvăluirea caracterului şi a slăvii Domnului. Dar numai o Fiinţă poate face asta cum trebuie şi aceasta este însuşi Dumnezeu. Nici o altă fiinţă nu poate îndeplini îndatorirea de a dezvălui cum este Dumnezeu cu adevărat. În cel mai bun caz sunt doar o reflectare falsă. Dar aici este cel care este lumina slăvii Domnului. Reflecţia neîntreruptă a caracterului lui Dumnezeu. El singur poate rezolva această treabă. Şi numai Creatorul omului poate fi Mântuitorul lui. Pentru a-l salva pe om, trebuie recreată în el lumina lui Dumnezeu. Şi singurul care poate face acest lucru, este cel care a creat lumina lui Dumnezeu în noi, în primul rând. Înţelegeţi? De aceea Mântuitorul nostru trebuie să fie Creatorul nostru.

Este foarte semnificativ atunci când David strigă ”zidește în mine o inimă curată.” {Ps 51:10} Cuvântul evreiesc este ”barah”, care tradus înseamnă ”creație”, este un cuvânt unic, numai cu referinţă la Dumnezeu; crearea unui lucru din nimic. Este acelaşi cuvânt care este folosit în Geneza 1:1, ”La început Dumnezeu a creat,” ”barah.”Vedeţi, e nevoie de aceeaşi forţă să vorbim prin cuvânt, în nimicul acestui Univers, cuvântul pe care-l ştim. Este nevoie de aceeaşi forţă, de acelaşi cuvânt rostit de puterea Lui creatoare în inimile noastre, o nouă ființă. Amin? …şi fă-ne o nouă ființă. Numai Creatorul nostru poate fi Mântuitorul nostru, pentru ca să fim recreaţi, este necesară putere creatoare. Şi această putere creatoare o poartă numai Cuvântul. Înţelegeţi? OK.

Acest Cuvânt, vă rog să rețineți, ce spune Ioan? ”Toate lucrurile au fost făcute prin El, şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.” Aceasta-l pune într-o categorie total diferită de celelalte fiinţe create. Pentru că toate fiinţele create, tot ceea ce a fost făcut, a fost făcut prin El. De aceea El însuşi nu poate fi o ființă, nu poate fi făcut sau să aibă un început. Înţelegeţi asta?

Acestea sunt concepţii teologice profund semnificative. Sunt foarte multe gânduri confuze în legătură cu persoana lui Hristos. Sunt aceia care, chiar şi în Biserica noastră preaiubită, insistă că într-un anumit punct El a avut un început.

Dragi prieteni, tot ce a avut un  început a venit prin El. De aceea El nu are început, El este omniprezent. El a fost întotdeauna, şi va fi întotdeauna. Înţelegeţi? ”EU SUNT,” Îl pune pe El în aceeaşi categorie cu Dumnezeu. OK, foarte important. Hristos Lumina Lumii, pg 530: “În Hristos e viața originară, neîmprumutată, pe care o are prin Sine însuși.” Este destul de clar, Aud un Amin? ”În Hristos e viața oiginară, neîmprumutată, pe care o are prin sine însuși. „Cine are pe Fiul are viață” (1 Ioan 5:12). Dumnezeirea lui Hristos este o asigurare pentru cel credincios că va avea viața veșnică.” Vedeţi, dacă Mântuitorul  nu are în El viaţă eternă, nederivată, nu avem cu adevărat siguranța vieţii eterne. Foarte important; nu fiţi confuzi niciodată pe această idee. OK?

Misiunea Lui de a revela caracterul lui Dumnezeu, dă o semnificaţie specială numelui Lui. Cuvântul. Ce este El? …Cuvântul, îmi place. Care era misiunea Lui? Să dezvăluie Caracterul lui Dumnezeu. Şi ce este caracterul, care este definiţia noastră, clasă? Gânduri şi sentimente combinate. {5T 310.1} Cum comunicăm gândurile şi sentimentele noastre? Prin cuvinte, nu-i aşa? Dumnezeu vrea să ne dezvăluie adevăratele Lui gânduri, sentimente.

Vedeţi, Satana ne-a minţit în legătură cu caracterul lui Dumnezeu. Ne-a făcut să credem că Domnul are gânduri şi sentimente egoiste, gânduri şi sentimente rele şi răzbunătoare, că El e arbitrar. Şi acum suntem într-un mare necaz, şi trebuie să ne temem de El. Vedeţi acestea erau minciunile duşmanului. Înţelegeţi?

Dumnezeu vrea să comunice umanității înstrăinate, temătoare și rebele, adevăratele Lui sentimente. Așa că ce face El? Îşi trimite Fiul să ne spună ce simte faţă de noi. Are sens? Ascultaţi Ieremia 29:11: ”Căci Eu ştiu gândurile, pe care le am  cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire,  ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” Şi ce face ca să împlinească aceste gânduri? Îşi trimite Fiul şi îl numeşte cum? Cuvântul. Nu e un nume minunat pentru Hristos în lumina misiunii Lui? ”Youth’s Instructor” iunie 28, 1894: ”Cine este Hristos? Este unicul Fiul a lui Dumnezeu. El este pentru Tatăl ca un cuvânt care exprimă gândul. Ca un gând făcut auzit, Hristos este cuvântul lui Dumnezeu.”

Acum, să aruncăm o privire la fraza următoare din textul nostru, Ioan 1:14: ”Şi Cuvântul s-a făcut trup” ”Cuvântul s-a făcut trup.” De ce era esenţial ca Cuvântul să ne comunice sentimentele şi  gândurile lui Dumnezeu, să ne dezvăluie caracterul Domnului, de ce era esenţial să devină trup? Pentru două motive prieteni, pentru două motive: doar aşa puteam supravieţui revelaţiei, primul motiv, al doilea, să-l înţelegem. Aţi auzit ce am spus? Cuvântul trebuie să devină trup dacă vrem să supravieţuim revelaţiei; şi în al doilea rând, dacă putem să-l înţelegem. Ați auzit? Dumnezeu există prin glorie infinită. Înţelegeţi? …și când devenim păcătoşi, ne situăm aşa de mult în afara armoniei slăvii, caracterului lui Dumnezeu, încât slava lui Dumnezeu  ar fi fost pentru noi ”un foc mistuitor” {Ev 12:29} Mă înţelegeţi? Am fi putut fi incineraţi de slavă.

Din această cauză a zis Moise pe muntele Sinai, ”Arată-mi slava Ta!” {Ex 33:18} ce putea fi?  ”va sta pe stâncă. Și Dumnezeu îl va acoperi cu mâna Lui; și apoi, Dumnezeu îi va da voie să-L vadă de la spate în timp ce se îndepărta. {Ex 33:20-23} Chiar atunci pielea feței lui Moise strălucea și copiii lui Israel se temeau să se apropie de el.” Aceasta este slava. Amin? …și Moise era un om bun, sfânt. A fost aceeaşi persoană a divinităţii, care a trecut pe lângă Moise pe Muntele Sinai; care a venit, a mers, a vorbit printre noi. Este aceeaşi persoană.

Care este diferenţa? Cuvântul a devenit trup. {Ioan 1:14} A acoperit slava lui divină în umanitate. Amin? Şi prin aceasta a înmuiat slava în trupul omenesc. De aceea în Evrei 10:5 spune: ”De aceea, când intră în lume El zice: ,,Tu n-ai voit nici  jertfă, nici prinos, ci Mi-ai pregătit un trup”. ”Mi-ai pregătit un trup.” Hristos Lumina Lumii, pag 23: ”Hristos era gata să vină în lumea noastră și să Se întrupeze. El zicea: „Tu Mi-ai pregătit un trup”. Dacă El S-ar fi arătat în slava Sa, pe care o avea împreună cu Tatăl înainte de a fi lumea, noi n-am fi putut suporta lumina prezenței Sale. Ca noi să o putem privi fără a fi nimiciți, manifestarea slavei Sale a fost acoperită. Divinitatea Sa a fost învăluită în corp omenesc – slava invizibilă în chip omenesc, vizibil.” Amin? Slavă Domnului că Cuvântul a  devenit trup. Slavă Domnului că Cuvântul a devenit trup. Nu subestimaţi sacrificiul pe care l-a făcut Cuvântul când a devenit trup.

Vedeţi, adesea ne gândim la sacrificiul lui Hristos, exclusiv în legătură cu ce a făcut  pe cruce. Da, a fost un sacrificiu infinit ce a făcut El pe cruce. Dar sunt aici ca să vă spun că Hristos a făcut deja un sacrificiu ca să poată ajunge pe cruce. Vedeţi, pe cruce trebuia să moară, Dumnezeu nu poate să moară. Deci, trebuia să devină om ca să poată muri. Mă înţelegeţi? …și când a devenit om, trebuie să ştiţi, că acesta era un sacrificiu infinit dureros şi etern. Nu a devenit om doar ca să-şi facă datoria şi să se retragă. El şi-a asumat umanitatea, şi a reţinut umanitatea prin infinitele timpuri ale eternităţii. Acesta a fost un sacrificiu etern, să ştiţi.

Când Isus a înviat din morţi, ce au făcut discipolii Lui? L-au simţit. Şi ce a făcut El în prezenţa lor? A mâncat. Ce a încercat să le comunice? Că era doar o fiinţă umană, era doar un om… și când s-a ridicat spre Ceruri prin acei nori, ce au zis îngerii? ”Acest Isus va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer.” {Fapt. Apost. 1:11} El totdeauna va rămâne om. Amin? El este unul cu umanitatea, şi aceasta este motivul pentru care umanitatea a fost ridicată la sfera valorii morale a lui Dumnezeu. Pentru a ne salva, Dumnezeu a devenit unul din noi. ”Emanuel, Dumnezeu este cu noi.” {Mat 1:23} Gândiţi-vă la asta. Este aproape dincolo de înţelegere… Domnul, Creatorul universului, toate acele milioane şi bilioane de stele pe care le-a creat; au devenit aceste mici pete, şi am devenit noi, pete mici pe o pată mai mare, să ne salveze… şi El va rămâne unit cu noi, pe vecie. Iubim un Dumnezeu ca El. Amin? Iubim un Dumnezeu ca El. ”Cuvântul a devenit trup,” şi era dureros.

Ascultaţi: “Comentarii Biblice”, volumul 7, pagina 915, în susul paginii 15: “Hristos la un preţ infinit, printr-un proces dureros, misterios pentru îngeri ca şi pentru oameni, şi-a asumat umanitatea, ascunzându-şi divinitatea, aşezând-o lângă slavă, El era născut ca bebeluş în Betleem.” Cum era dureros pentru El să devină om.

Următorul vers, fraza următoare a textului, luăm o parte din Ioan 1:14 şi-l punem laolaltă: ”Şi Cuvântul a devenit trup, şi a locuit printre noi…” E un verb fascinant în  limba greacă. De fapt este mai bine tradus mot-a-mot ”…și a umblat printre noi.” Aceasta ne spune versiunea revizuită. Ioan 1:14: “Şi Cuvântul a devenit trup şi a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.” O altă traducere, aceasta este  preferata mea pentru că e atât de corectă, şi pe litere, este Roderham. Un studiu Biblic excelent. The Emphasized Bible spune așa, Ioan 1:14: ”Cuvântul a devenit trup, şi şi-a instalat cortul lângă noi.” îmi place. ”Cuvântul a devenit trup, şi și-a instalat cortul lângă noi.” Asta spune în greacă – și-a instalat cortul printre noi. ”Și am privit slava Sa, o slavă căpătată doar de la Tatăl Său, plină de adevăr.”Prieteni, această expresie ce ne  reaminteşte? Exod 25:8: ”Lăsaţi-i să-Mi facă un locaș sfânt, și Eu voi locui în mijlocul lor.” Vedeţi, trebuie să ştiţi că sanctuarul în desert, la picioarele Sinaiului,  era un fel de Hristos întrupat. Aţi auzit ce v-am zis adineauri? Ce era sanctuarul? …un fel de Hristos întrupat.

Ştiţi, noi ca oameni am studiat sanctuarul foarte mult timp ca un fel de plan al salvării, pe bună dreptate. Dar am trecut cu vederea faptul că sanctuarul era un fel de Hristos întrupat în Sine. Vedeţi, tot planul salvator era cuprins într-o singură persoană. Cine este aceasta? Isus Hristos. Prieteni dragi, sanctuarul din deșert este un fel de Hristos întrupat. De aceea foloseşte Ioan acest limbaj special. Folosindu-l, ne spune că nu numai că-l avem aici pe mielul atipic, avem aici şi sanctuarul atipic. Avem aici şi un preot atipic. Isus este atipicul întregului sistem. Aţi văzut? ”Cuvântul a devenit trup, şi a locuit printre noi.”

Ascultaţi ”Hristos Lumina Lumii” pagina 23: “Hristos și-a așezat sălașul în mijlocul taberei noastre omenești.” Evident că-l vede pe Hristos, ca pe un Sanctuar atipic. ”El Și-a întins cortul alături de corturile oamenilor, ca El să poată locui între noi și să ne familiarizeze cu caracterul și viața Sa divină.” Exact acest lucru ne spune Ioan în versetul 14 capitolul 1. Aţi văzut? Sanctuarul este un fel de Hristos întrupat. Aş vrea să explorăm acest lucru împreună, pe scurt; vreau doar  să vă trezesc interesul, și vă provoc la mai mult studiu a Sanctuarului ca un tip de Hristos întrupat.

Apropo, e multă controversă în iubita noastră biserică în legătura cu natura umană a lui Isus Hristos. Îmi vine să plâng când văd cum această dispută ne-a divizat în multe feluri, în multe locuri… şi vreau să plâng mai ales, când văd cât de necreştini devenim când vorbim despre natura lui Hristos. Dragi prieteni, nu vreau să luaţi parte în această controversă dar vreau să vă echip cu  o lumină specială, care vă va ajuta să vedeţi prin asta sau să vă pregătească, în cazul în care va trebui să vă confruntaţi cu ea. Pentru că va veni cu siguranță.

Vă rog să înţelegeţi, un mod bun de a avea o înţelegere clară a umanităţii lui Hristos e să consideraţi Sanctuarul ca pe un tip a acestuia. Înţelegeţi? Să ne gândim împreună la acest lucru. Veniţi cu mine în desertul Sinai. OK? Totul e în ordine. Dăm peste negrii, cu sutele, cu miile, în triburi diferite. Toţi având corturile aşezate în ordine pe câmpul deschis. Şi când ajungem pe acest câmp deschis, ce vedem când ne uităm în mijloc? Un cort mai mare. Întrebare: arată frumos din afară? Nu, arată ca celelalte corturi din afară. Este acoperit cu piei de animale ca şi celelalte corturi – un fel de maro şi negru, foarte obişnuit pe dinafară. Ce este semnificativ în asta? Ce ne spune despre natura lui Hristos? Acel cort… acel corp uman pe care și l-a asumat Hristos, era atractiv? Oamenii erau atraşi de fizicul Lui? Nu, dimpotrivă. De fapt ascultaţi ce spune Isaia 53:2: ”El a crescut înaintea  Lui  ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.” Foarte interesant. Vedeţi cât de bine cortul obișnuit a prefigurat cortul atipic? Nimic atractiv de afară.

Totuşi staţi un pic. Cum rămâne cu interiorul? Cum era în interior acel cort în  mijlocul desertului Sinai? Era cum erau celelalte corturi în interior? Dragi prieteni, era radical diferit, era minunat, ca făcut de un meșter priceput sub îndrumarea directă a Sfântului Duh. Totul era executat la perfecţie şi era zugrăvit cu cel mai pur și mai rafinat aur. Şi era luminat doar de prezenţa lui Dumnezeu însuşi. Şi acele culori bogate care au  fost tipărite în perdeaua tapiţeriei au luminat acei pereţi auriți. Era extraordinar de frumos înăuntru. Amin? De ce? Pentru că era un fel de Hristos întrupat, ”…în El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii.” {Col 2:9} Amin? În care avem lumina caracterului lui Dumnezeu acoperit, dar niciodată nu a fost mai mare lumina ca în El. Era infinit, excepţional de frumos în caracter. Vă rog să ştiţi acest lucru.

”Comentarii Biblice”, volumul 7, pagina 904: ”A venit lângă oameni, cu forma Lui nobilă, cerească,  aparenţa Lui exterioară ar fi atras minţile oamenilor spre El, şi ar fi fost primit, fără exersarea credinţei… Credinţa oamenilor în Hristos ca Mesia nu s-a bazat pe semnele Lui evidente, şi n-au crezut în El pentru atracţia Lui personală, dar pentru CARACTERUL pe care-l avea, care n-a mai fost experimentat, şi nu există în altcineva.” Amin? Puteţi găsi frumuseţea care există în Sanctuar, în mijlocul desertului Sinai, puteţi găsi aceeaşi frumuseţe în oricare alt cort, în toată tabăra? Nu, nu puteţi. Vedeţi, există o excelenţă în caracterul Lui care n-a mai fost experimentată, şi nu există în altcineva. Înţelegeţi? Vedeţi ce putem învăţa uitându-ne la Sanctuar, precum tipul de Hristos întrupat? Înţelegeţi asta? Asta vă va situa într-o poziţie solidă privind adevărul, când vom studia natura umană a lui Hristos.

Şi făcând un pas înainte… mai sunt multe lucruri dar nu mai avem timp. Ce lege a fost scrisă pe tablele de piatră în acel Sanctuar în mijlocul  desertului Sinai, ce a fost scris? A fost o lege a egoismului? Nu, ce fel de lege era? Legea iubirii, legea Domnului. Dragi prieteni, Hristos întrupat avea aceea lege a iubirii scrisă pe inima Lui chiar de la început. O să stabilim aceasta foarte clar în timpul studiilor. Învăţaţi vă rog de la Sanctuar ca un fel de Hristos întrupat. ”În locurile cerești”, pagina 201: ”Domnul a unit firea Lui cu umanitatea, ca El să poată deveni mai distinctiv şi definit obiect al contemplaţiei şi iubirii noastre. Ne invită să ne alăturăm şi să studiem marea lumină, Dumnezeul invizibil, îmbrăcat în hainele umanităţii emiţând o glorie aşa de  plăcută, ca ochii noştri să poată îndura priveliştea. Hristos este lumina Cerului. Pe faţa Lui, îl vedem pe Dumnezeu.” Amin? Dar ce a făcut Dumnezeu prin graţie luminii? Învelind-o în umanitate, a făcut-o moale îngăduind ochilor să îndure priveliştea.”Să dăm slavă Domnului pentru încarnare, ce ziceţi?” Amin.

Şi asta ne face să înţelegem mai bine fraza din textul principal pe care l-am amintit la început? {L02 – p.3} 2 Corintieni 3:18: ”Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” Putea Moise privi slava cu faţa descoperită? Nu. Cum putem noi privi slava cu faţa neacoperită? Pentru că Isus purta voalul. Amin? A învăluit puterea Lui divină în umanitate, ca noi să putem privi slava cu faţa neacoperită. Să dăm slavă Domnului pentru întrupare. Amin?

”Signs of the Times”, Aprilie 4 ,1895: ”Hristos a venit în trup păcătos, îmbrăcând divinitatea Lui cu umanitate cu scopul de a putea aduce în faţa lumii perfecţiunea lui Dumnezeu în caracterul lui. A venit să reprezinte pe Tatăl, nu ca un judecător aspru, ci ca un tată iubitor… Dumnezeu e iubire. Acesta era marele adevăr pe care a venit Hristos să dezvăluie lumii. Satana a răstălmăcit caracterul lui Dumnezeu, aşa că omul s-a îndepărtat de El, dar Hristos a venit să arate lumii atribuţiile Tatălui, să reprezinte imaginea expresă a Tatălui… Obiectul misiunii lui Hristos era  să dezvăluie pe Dumnezeu.” O da. A reușit El acest lucru? Absolut… de fapt, ce i-a spus lui Filip? Când Filip a zis: ”arată-ne pe Tatăl şi ne este de ajuns.” Ioan 14:9: Isus i-a zis: ,,De atâta vreme  sunt cu voi, şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar:  Arată-ne pe Tatăl!” Vedeţi prieteni, Isus era o revelaţie perfectă pentru Tatăl încât putea spune ”dacă m-ai văzut pe Mine, l-ai văzut pe El.”

Aici avem un testimoniu remarcabil. Ascultaţi. ”That  I may know Him”, pagina 338: ”Tatăl nostru a venit şi ni s-a alăturat, umilindu-se, învelind slava Lui, ca umanitatea să-l poată privi, istoria pe care-l avem privind viaţa lui Hristos nu s-ar fi schimbat…” Nu e un testimoniu remarcabil? ”În toate faptele lui Isus, în toate instrucţiile Lui, îl recunoaştem pe Dumnezeu, în privire, în auz, în efect, este vocea şi mişcarea lui Dumnezeu.”În alte cuvinte, Isus era o revelaţie atât de perfectă a Tatălui, încât dacă Tatăl era cel care ar fi venit şi să se dezvăluie lumii, toate detaliile şi cuvintele ar fi fost identic cu ceea ce avem înregistrat în Noul Testament. O treabă perfectă a făcut în îndeplinirea misiunii de a revela slava Lui Dumnezeu.

Ascultaţi cum spune Pavel şi este un verset crucial, vreau să ne focusăm pe acest verset: Evrei 1:3, aici Pavel ne vorbeşte despre îndeplinirea misiunii Lui. Şi face asta într-un mod unic folosind poezie evreiască. Stilul lui de a scrie această carte diferă semnificativ de stilul pe care-l foloseşte când scrie scrisori către oamenilor din Galiţia, Etiopia din Philipine etc. De fapt stilul este atât de diferit în Evrei încât sunt mulţi teologi care insistă că nu putea fi Pavel autorul. Există o dispută semnificativă privind autorul versurilor din Evrei. Şi conţinutul din Evrei este semnificativ diferit. El vorbeşte despre Sanctuar. Dar asta poate fi explicat simplu prin faptul, că Pavel scrie poporului său, desigur.

Nu poate vorbi popoarelor despre Sanctuar. Ei nu ar înţelege.

Dar evreii înţeleg Sanctuarul? Da. Şi foloseşte stilul lui tipic a comunicaţiei evreieşti, cu care evreii sunt obişnuiţi. Am adus vorba despre asta pentru că vreau să vedeţi, că avem aici în versetul 3 un poem evreiesc. Ce avem aici, clasă? Un poem evreiesc. Vă rog să înţelegeţi că evreii au avut poeme diferite de ale noastre. Nu rimează versurile la sfârşitul cuvintelor, au făcut poezie, spunând acelaşi lucru într-un mod diferit. Se numeşte paralelism. Vechiul  Testament este plin de ele, în special Cartea Proverbelor, Psalmii etc. Paralelism, acelaşi lucru  spus altfel – distihuri, paralele mici. Avem aici un poem evreiesc, care descrie minunat împlinirea perfectă a misiunii Lui de a dezvălui caracterul Tatălui.

Ascultaţi fraza 1 ce spune ”care este oglindirea  slavei Lui,” Acesta este în referinţă la Hristos. Pavel spune că El este lumina slăvii lui Dumnezeu. Să lucrăm la asta, cuvântul lumină, am notat mai devreme, înseamnă reflecţie nediminuată. Asta nu e doar o reflecţie, este lumină. Este reflecţia nediminuată a slăvii lui Dumnezeu. Ce este slava, clasă? Caracterul. Pavel ne spune că Isus a dezvăluit complet, caracterul perfect a Tatălui. Acum să facem o pauză şi să ne gândim puţin. Dumnezeu prin definiţie este infinit glorios. Amin? El are un caracter infinit de perfect. De aceea dacă Hristos dezvăluie lumina slăvii lui Dumnezeu, Hristos de asemenea trebuia să  dezvăluie un caracter perfect. Are sens? Întrebarea este, a făcut-o? Uitaţi-vă la Mărturii volumul 6, pagina 60 ascultaţi: ”viața lui Hristos descoperă un caracter de o nemărginită desăvârșire.” Amin? Era doar un caracter perfect pe care Isus a dezvăluit? Haideţi, a fost doar perfect? Nu, a fost desăvârșit nemărginit. Nu pot să vă subliniez importanţa acestui concept, care are un rol semnificativ în studiile noastre viitoare. Notaţi chiar acum, ce fel perfecţie  a  caracterului a revelat Hristos? Un caracter desăvârșit nemărginit. El era lumina slăvii lui Dumnezeu. Nu era o reflecţie falsă, nu era lipsit de slava lui Dumnezeu {Rom 3:23}. Mă urmăriţi? El a revelat un  caracter desăvârșit nemărginit. Acest lucru a zis Pavel, folosind cuvintele ”lumina slăvii lui Dumnezeu.”

Următorul rând al poeziei este foarte interesant. Spune acelaşi lucru, dar într-un mod diferit. Noi nu ne dăm seama decât dacă ne uităm la limbajul original. Vă rog să-mi permiteţi să-l parcurgem împreună. Este un cuvânt foarte unic în limba greacă, care este folosită în acest rând a poemului. Care este acest rând? ”imaginea expresă a persoanei Lui” Prima frază: ”lumina slavei Lui”  A doua frază: ”imaginea expresă a persoanei Lui.” Este un singur cuvânt in greacă, care este tradus ca ”imagine expresă”, doar unul. Veţi fi surprinşi care este acel cuvânt. Este cuvântulCARACTER. Cum am spus? Caracter. Este folosit doar o singură dată în Noul Testament, chiar în acest poem. Care e cuvântul? Caracter. Şi este fascinant că acest cuvânt este folosit în foarte multe limbi. În spaniolă, franceză, engleză chiar şi rusă.

Am fost în Rusia să predau această serie. Şi translatorul meu când am zis cuvântul caracter, a zis caracter şi el. Şi m-am mirat pentru că era acelaşi cuvânt. E interesant, se pare că sunt câteva  cuvinte care par să fie importante, pentru că Dumnezeu evident le-a protejat de schimbările tipice dintr-o limbă în alta. Mai e un astfel de cuvânt: Sabat. Caracterul e la fel. Şi toate provin din acest cuvânt grec, caracter. E interesant, sunt câteva posibilităţi şi dezbateri care pot proveni din cuvânt  evreiesc poate chiar greaca.

Caracter, ce înseamnă acest cuvânt grec? E foarte interesant. Să studiem puţin etimologic, să  studiem puţin cuvintele, sunteţi gata? Să punem mâna pe cel mai vechi manuscris pe care-l avem. Să ştiţi că putem studia manuscrise greceşti care datează dinaintea Noului Testament, ştiţi asta. Sunt mult mai vechi decât Noul testament. Punem mâna pe aceste vechi manuscrise greceşti, şi căutăm cuvântul caracter, pentru că vrem să înţelegem  definiţia, semnificaţia lui. Şi descoperim că în cele mai vechi manuscrisuri cuvântul caracter se referă la gravor. Foarte interesant, la ce se referă? …la gravor.

Semnificaţia lui s-a schimbat odată cu trecerea timpurilor, şi cum înaintăm cu studierea, să punem mâna pe manuscrise mai puţin vechi dinaintea Vechiului Testament şi descoperim că cuvântul caracter a evoluat puţin, şi a a ajuns să se refere la uneltele pe care le folosesc gravorii. O cerneală, o ștampilă, un fier pentru marcat se referă ca la caracter.

Cum înaintăm cu studiile şi vedem folosirea cuvântului în timpul Noului testament, descoperim că a evoluat şi mai departe, şi acum se referă la gravarea propriu zisă, făcută de uneltele gravorului. Marca sau semnul făcut de gravor. Caracterele chinezeşti sunt cele care sunt aproape din acest punct de vedere. Ce sunt caracterele chinezeşti? Sunt mici semne făcute cu gravură. Înţelegeţi? În timpul Noului Testament, se referă la marca gravată de gravor. Marca sau semnul făcut de gravor. Marca sau semnul, sunt cuvinte familiare?

Dragilor, sa ne gândim. Ce determină destinul? Caracterul nostru. Înţelegeţi? Aceasta este marca sau semnul. Şi unde putem găsi acest semn sau marcă? Este în frunte ca un semn vizibil? 666 îmi pare rău,777 eşti OK, eşti Ok. Este ceva vizibil? Ce este? Este caracterul nostru, gândurile şi sentimentele noastre. Şi aceste sentimente şi gânduri sunt supuse ori legii iubirii ori legii egoismului. Amin?

Vedeţi, ce se află aici în spatele frunţii? Cum se numeşte? Se numeşte lobul frontal, şi aici se află conştiinţa noastră, nu-i aşa? Aici este scrisă legea lui Dumnezeu. Şi noi pentru iubirea lui Hristos şi prin puterea Sfântului Duh, trebuie să combinăm gândurile şi sentimentele noastre. Despre ce vorbim? Caracter, trebuie să adunăm gândurile şi sentimentele noastre în armonie cu spiritul legii, care este iubirea. Amin? Şi asta este caracterul care ne conduce către eternitate. Aţi auzit ce am zis adineauri?

Sunt câţiva care ar putea spune, ”stai puțin, am crezut că marca sau semnul are legătura cu ziua în care mergi la biserică.” Da, fiţi binecuvântaţi, are legătură cu asta. Dar vă rog Adventişti de Ziua a  Şaptea, mă îngrijorez pentru aceia care sunt siguri că vor fi bine când Isus va veni, pentru că ştiu în ce zi trebuie să meargă la biserică… şi vor găsi acel semn. Dragi prieteni, să ne gândim împreună. Vă rog să ne gândim mai profund. Un semn implică pe cine iubeşti cel mai mult. Şi trebuie să ajungem în situaţia în care îl iubim pe Dumnezeu atât de mult, că mai bine murim decât să nu ascultăm de El. {GC 619.1} Acesta este caracterul adecvat, potrivit pentru Ceruri, acesta este semnul.

Da, va fi o problemă. Se situează peste porunca a patra, şi va da fiecăreia dintre noi oportunitatea de a dovedi că avem sau nu această iubire. Dar să nu credeţi că semnul implică doar să ştii când să te duci la biserică. Înţelegeţi? Şi să nu vă gândiţi că sunteţi  dispuşi mai bine să muriţi, decât să încălcaţi a patra poruncă. Decât dacă aţi ajuns să-l iubiţi pe Isus atât de mult, că mai degrabă ați muri, decât să încălcaţi celelalte nouă. Auziţi ce v-am spus? Acest semn implică mult mai mult decât majoritatea dintre noi realizează. Este credinţa noastră în adevăr pentru dragostea lui Isus {2 Cor 5:14}mai degrabă ne-am da vieţile decât să-l dezamăgim, sau să nu ascultăm de El. {GC 619:1}Acesta este semnul, și vreau să-l aveţi când Isus va veni. Şi vreau să-l aveţi când Isus va veni.

Dar prieteni, asta nu se va  întâmpla peste noapte. Înţelegeţi? Este ceva la care trebuie să creştem din slavă în slavă. Trebuie să creştem în dragostea noastră pentru Hristos, într-un punct în care mai degrabă  murim decât să fim neascultători, şi trebuie să începem chiar acum.

Înapoi la text, Isus este caracterul Tatălui. Vedeţi ce cuvânt perfect foloseşte Pavel în acest poem? Cine este Isus? El este gravorul, nu-i aşa? Nu El este cel care ne-a gravat iniţial după chipul Său? Nu este el gravorul care ne-a inscripționat cu legea Sa și ne-a făcut asemenea Lui? Da. Şi când am devenit pescari de oameni {Luca 15:8-10} El ce a făcut? A fost trimis de către Tată să ne regraveze. Amin? Şi cine este El? El este de fapt gravația însăși, ca noi să fim readuşi în lumina Lui. El este caracterul Tatălui. Ce cuvânt frumos pentru Isus. Amin? Vedeţi prieteni? Mă rog să vedeți.

Fraţi şi surori, ascultaţi cum înţelege Moffat acest vers, ”El, care este oglindirea slavei Lui și întipărirea Ființei Lui…” {Evrei 1:3} Acesta este ceea spune în limba greacă. Cine este Isus? …este marcat cu caracterul lui Dumnezeu.

Haideţi să închidem cu o parabolă preţioasă. Luca 15:8: ”Sau care femeie, dacă are zece drahme de argint, şi pierde unul din ei, nu aprinde o lumină,  nu mătură casa, nu caută cu băgare de seamă  până când îl găseşte? După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele și vecinele ei, şi zice: Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci  am găsit leul pe care-l pierdusem. Tot așa, că spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește.” Poate vă miraţi cum am ajuns aici.

Dragi prieteni, ce foloseşte Dumnezeu pentru a ne reprezenta? O monedă. Amintiţi-vă, care este cel mai vechi înţeles al cuvântului caracter? Gravor. Când caracterul nostru divin ne-a fabricat, când El ne-a creat ce a făcut? A scris deasupra inimii noastre legea Lui. Şi a gravat asupra noastră, ce? …chipul Lui {Gen 1:26} – ca orice monedă bună am fost făcuţi să revelăm imaginea împăratului pământului. Amin? …și El ne-a făcut să fim izvorul universului, ca toate fiinţele inteligente să poată privi această monedă, şi să tragă concluzii clare şi minunate privind felul suveranului pământului. De aceea El ne-a făcut după chipul Lui.

Dar noi am devenit ce? Monede pierdute, monede pierdute. Şi timp de 6000 ne-am târât în murdăria şi noroiul planetei Pământ, şi prinţul unic stilat al acestei lumi ne-a prins sub călcâiul lui, încercând să şteargă chiar şi urmele iubirii şi a luminii Domnului din monedele noastre. Dar slavă Domnului, El încă ne doreşte. El vede valoare în noi, deci ce face? Devine unul dintre noi, să caute și să mântuiască ce era pierdut {Luca 19:10}; şi El luminează lumea precum o doamnă își luminează casa. El luminează cu revelaţia iubirii Domnului şi unde străluceşte cel mai mult? Când este pe cruce. Şi în lumina care se răspândeşte din Hristosul crucificat, monedele pierdute sunt găsite. Amin?

Şi ce trebuie să facem prieteni, ce trebuie să facem? Trebuie să ne încredem în mâinile  pricepute ale gravatorului. Şi El ce face? El rescrie în deplinătatea promisiunii Lui, legea, în carnea inimii noastre. {2 Cor 3:3} Şi apoi, pentru dragostea lui Hristos şi puterea Sfântului Duh, învăţăm să aducem gândurile şi sentimentele în armonie cu spiritul legii. Amin? …suntem transformaţi prin înnoirea minţilor noastre. {Rom 12:2} Suntem schimbaţi din slavă în slavă, iar lumina Lui, imaginea Lui este reinstaurată în noi.

Dar dragilor, acest proces trebuie să aibă loc. Altfel nu vom fi gata să fim adunaţi şi trimişi în Ceruri. Acest făuritor de monede vine să-şi adune monezile. Şi când vine va avea o întrebare. Care va fi aceasta? Marcu 12:16: ”Chipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui sunt?” Imaginea, inscripţia, asemănarea cui? Legea cui e scrisă în carnea inimilor noastre? Asemănarea cui e revelată în viaţa asta? Răspunsul la aceasta va determina destinul nostru. Amin? Dacă inscripţia este legea iubirii, lumina este a lui Dumnezeu. Şi făuritorul de monede ce va putea spune? ”Daţi Domnului ceea ce este al Lui.” Dar dacă inscripţia este legea egoismului? Asemănarea cui va fi pe monedă? A Satanei, şi el ce va spune? ”Daţi Satanei ceea ce este a Satanei.” Dragi prieteni lăsaţi făuritorul de monede să vă remodeleze, în numele lui Hristos și al nostru, învăţaţi să colaboraţi cu acest proces de remodelare. Vreau ca El să poată spune despre toți din această cameră, ”Dați Domnului ceea ce este al Lui.” Vă rog să vă ridicaţi pentru rugăciunea finală.

Tată din Ceruri, îţi mulţumim că l-ai trimis pe Iisus să ne dezvăluie slava Ta nouă, şi-ţi mulţumesc că El însuşi este făcător de monede, şi este capabil să reinstaleze slava în noi. Învaţă-ne să cooperăm, ca atunci când vine El să fim gata să plecăm acasă, și încă odată, să-ţi dăm slavă în acest univers mişcător, prin timpuri infinite ale eternităţii. Ascultă-ne. căci cerem în numele Lui. Amin.

 

Dăca doriți puteți defila în jos şi citiți traducerea in timp ce vizionați videoul. Dăca intrerupeți studiul dumneavoastră şi doriți sa continuați de unde ați rămas, apasați CTRL-F (APPLE-F) şi scrieți câteva cuvinte pe care le-ați ascultat in momentul intreruperi. În acest fel puteți continua vizionarea exact de unde doriți dumneavoastra.

0

Your Cart