Select Page

Aici poți să downloadezi lecția.

Dezvoltarea caracterului este declarată a fi cea mai importantă lucrare încredințată vreodată ființelor umane. În ora ce urmează, vom explora atât privilegiul nostru, cât și responsabilitatea de a ne forma caracterele după cel al lui Hristos. Alăturați-vă nouă acum pentru acest timp puternic de schimbare personală, în timp ce pastorul Stephen Wallace ne duce ”Din slavă în slavă.”

Bine aţi revenit, prieteni. Apreciez privilegiul de a studia sârguincios împreună cu voi. Ne uităm de aproape la Domnul şi Mântuitorul nostru, Isus Hristos, care este oglindirea slavei Lui și întipărirea Ființei Lui. {Ev 1:3};aceasta ne provoacă să ne întrebăm – cum e posibil ca El, un om, să fie astfel? Aceasta nu se poate spune despre nimeni altcineva, nici măcar înainte de cădere. După căderea în păcat, noi toţi am fost lipsiți de slava lui Dumnezeu {Rom 3:23}; înainte de cădere, om fără păcat exista numai în asemănarea lui Dumnezeu. {Gen 1:23} Dar El este imaginea expresă și oglindirea slavei Lui.

Cum este posibil? Ne-am dat seama că există răspuns dublu la întrebare. În primul rând, ştim că El nu era numai om, era de asemenea şi Dumnezeu. Dar răspunsul la această întrebare, ”Cum poate El, fiind om, să fie strălucirea slavei Domnului?” stă în faptul că El era un om unic. Nu era ca noi. Şi noi acum încercăm să înţelegem cum este El unic, aşa cum este doar ”o fire asemănătoare cu a păcatului,” {Rom 8:3} și totuși nu are aceeași fire păcătoasă pe care o avem noi; cum e posibil ca El să fie tentat în toate privinţele ca şi noi? Şi aceasta este o provocare destul de mare. Vedeţi, firea noastră este egoistă, cu o înclinaţie spre rău. Avea El o fire egoistă, cu înclinaţie spre rău? Nu. Păcatul e al nostru din naştere, un rău înnăscut, în inima noastră naturală. Avea El aşa ceva? Nu. El nu trebuia să renască. Nu avea nevoie să fie convertit. Şi dacă ar fi fost păcătos din naştere, ar fi avut păcatul imprimat și nu putea să fie înlocuitorul nostru neprihănit. Pentru păcatele noastre poate să fie pe cruce, dacă El nu are păcatele proprii – în toate dimensiunile existenţei Lui. Am încheiat lecţia precedentă notând triplele dimensiuni ale neprihănirii Lui.

Scriptura zice, ”El n-a făcut păcat.” {1 Pet 2:22} Asta înseamnă că El era neprihănit în conduită, în vorbe și în fapte.

Scriptura zice, ”El n-a cunoscut niciun păcat.” {2 Cor 5:21} Asta înseamnă că El era neprihănit în caracter, în gând și în sentimente.

Dar Scriptura zice și ” în El nu este păcat.” {1 Ioan 3:5} Aceasta înseamnă că era neprihănit în spirit, în dorinţe.

Total neprihănit, şi această este neprihănirea despre care Paul spune, ”în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat.” {Ev 4:15} Fără niciun păcat.

Dar provocarea noastră de azi este: Cum e posibil ca Mântuitorul nostru, care este complet neprihănit, poate fi tentat la fel ca și oamenii? Vedeți provocarea? E un mister, dragilor, e un mister. Dar vă rog să ştiţi că misterele nu sunt lucruri care nu pot fi înţelese. Sunt lucruri care nu pot fi înţelese, fără ajutorul Sfântului Duh. Este imposibil de explicat cum Hristos, deşi fără păcat, a putut fi ispitit ca și noi în toate lucrurile; şi nu voi încerca să fac asta. Dar vreau să împărtăşesc cu voi lucrurile care ne-au fost descoperite, care ne-au fost descoperite nouă și copiilor noștri. {Deut 29:29} Au un conţinut foarte valoros, care m-a ajutat să înţeleg cum poate fi Hristos complet neprihănit, pentru ca să poată fi înlocuitorul nostru; şi în acelaşi timp complet milos, pentru ca să poate fi un exemplu valid pentru noi.

Vedeţi, aceasta este provocarea: cum să-l lăsăm pe Hristos să ne fie atât înlocuitor neprihănit, cât și model compătimitor.

Este destul de uşor să adoptăm o poziţie în latura umană a lui Isus, care-l face pe El înlocuitorul nostru neprihănit. Noi spunem, ”avea firea lui Adam înainte de căderea în păcat.” Apropo, multă lume crede acest lucru, și este destul de uşor să stabilim că Isus este exemplul nostru compătimitor, spunând simplu că avea firea lui Adam după cădere. Şi aceasta este controversa noastră ca oameni… Nici nu puteţi să vă imaginaţi de câte ori a fost abordat și întrebat acest om, ”Ce crezi? Crezi că Hristos avea firea lui Adam înainte sau după cădere?” și așteaptă să le dau un răspuns – ca să mă îmbrățișeze ca pe un frate sau să mă disprețuiască ca pe un eretic. Aceasta a devenit, şi nu exagerez, în multe cercuri, presupusul test al mărturiei privind valabilitatea proclamării noastre de a fi Adventiști de ziua a şaptea. A devenit în multe cercuri o dispută. Așa s-a ajuns în multe cercuri, și când sunt întrebat de acest lucru, tind să răspund într-un fel sau altul. Primul şi cel mai simplu este ”ştiţi, am nevoie de o a treia opţiune.” Am nevoie de o a treia opţiune, şi slavă Domnului că aceasta există. Iar dacă vreau cu adevărat să-i derutez, zic ceva de genul ”păi nici una, nici alta.. depinde despre ce aspect al consecinţelor păcatului naturii umane vorbești.” Înţelegeţi ce vreau să vă spun?

Vedeţi, dacă vorbim despre depravare, atunci El a avut firea lui Adam înaintea căderii.

Dacă vorbim despre deteriorare, El a avut firea lui Adam după cădere.

Dacă vorbim despre infectarea cu păcat, El a avut firea lui Adam înaintea căderii. Dacă vorbim despre afectarea cu păcat, El a avut firea lui Adam cu 4000 de ani după cădere. Înţelegeţi? Deci, dragilor, trebuie să ne gândim mai profund la acest lucru. Eu insist că această ”fire a lui Adam înainte şi după cădere în păcat”, este o dihotomie artificială. E superficială – nu cuprinde imaginea toată. Provocarea noastră este să avem o înţelegere a firii lui Hristos care-I permite să fie atât înlocuitorul nostru – în ceea ce priveşte neprihănira Lui – El a avut firea lui Adam înaintea căderii, şi modelul nostru de compătimire. În ceea ce priveşte dimensiunea slujirii Sale, El a avut firea lui Adam după cădere. Dar trebuie să avem o înţelegere care să-i permită să fie atât înlocuitor neprihănit cât şi exemplul milos. Amin?

Vedeţi, dacă vă chinuiți să-l faceţi înlocuitor vostru neprihănit şi-l puneţi într-o poziţie atât de Sfântă și atât de diferită de voi, atunci El nu se poate identifica cu voi – nici voi cu El – atunci va exista o problemă. Cu ce vă veți alege? Cu un plan de salvare în care Isus le-a făcut pe toate. Îmbrăcați-vă doar cu hainele virtuţii Lui şi nu vă mai îngrijoraţi. Aţi ajuns acasă liberi – aceasta este o slavă ieftină. Înţelegeţi asta?

Dar în eforturile voastre de a-l face modelul vostru compătimitor, mergeţi prea departe şi subliniați asemănarea Lui cu a noastră, ca şi cum El ar fi identic cu noi, atunci ce faceți în mod involuntar? Distrugi capacitatea Lui de a deveni înlocuitorul nostru neprihănit, pentru că-L faceţi păcătos. Și dacă-l faceţi păcătos atunci pentru cine se află El pe cruce? …pentru El însuşi – și avem probleme. Amin? Salvatorul nostru trebuie să fie neprihănit. Dar provocarea este să avem înţelegerea care să-i permită să fie înlocuitorul nostru neprihănit, şi modelul milos în acelaşi timp; și vreau să cercetăm împreună acest ultim studiu din această seară.

Dar înainte să-l începem, trebuie să cerem Spiritul lui Dumnezeu să ne călăuzească într-un mod special. Rugaţi-vă pentru voi şi pentru mine. Să ne rugăm pentru câteva clipe.

Tată Ceresc, doresc atât de mult să împart Cuvântul adevărului. Doresc atât de mult să-l reprezint prin toate cuvintele mele pe El, care este adevărul. Te rog Tată prin spiritul adevărului, călăuzeşte-mi gândurile și cuvintele, şi lasă-mă să spun adevărul şi numai adevărul; aşa cum este în Isus. Prin acelaşi spirit care îmi îngăduie să-l spun, ajută pe alţii să-l înţeleagă. Dă-ne ”căști spirituale” în această seară; ajută-ne nu numai să auzim adevărul dar să-l şi înţelegem. Ajută-ne nu numai să-l înţelegem, dar să-l şi apreciem, şi ajută-ne în special să alegem să îl aplicăm în viaţa noastră. Prin Adevăr putem fi schimbaţi în asemănarea Lui, care este Adevărul. Privindu-l, să fim schimbaţi prin puterea Spiritului Adevărului, aceasta este rugăciunea mea în numele lui Hristos. Amin.

Suntem la pagina 19, nu-i aşa? Am notat neprihănirea totală a lui Hristos. Haideți să facem un contrast cu situaţia noastră. ”Signs of the Times”, 17 Martie 1887: ”Putem să avem o pace care depăşeşte înţelegerea, dar ne va costa bătălii cu puterile întunericului, lupte crâncene împotriva egoismului şi păcatului înnăscut.” Păcat înnăscut. Ce declarație remarcabilă. E clar, dragilor, este o dimensiune mai adâncă a păcatului decât comportamentul sau caracterul. Adevărat? Acesta este păcatul înnăscut.

Ce înseamnă păcatul înnăscut? Egoism. Ce este? Egoism. Vă amintiți când ne-am uitat şi am citit această declaraţie mai devreme? Historical Sketches, pagina 138: ”Egoismul s-a înrădăcinat în noi prin moştenire.”Aceasta înseamnă înnăscut. Copii noştri – prin legea moştenirii – sunt egoişti din fire.

Hristos copilul, a fost din fire egoist? Nu, nu a fost. Dacă ar fi fost din fire egoist, şi-ar fi manifestat comportamentul egoist până la convertire. Dar avea El nevoie de convertire? Avea vreodată nevoie să primească o nouă inimă? Nu, cu siguranță nu. Nu avea păcatul înnăscut. ”Review and Herald”, 4 Mai 1886; vorbeşte despre ”răul înnăscut a inimii naturale.” Răul înnăscut. Noi toţi ca urmaşii lui Adam, avem o înclinaţie naturală spre rău – o forţă la care, neajutaţi, nu putem rezista. Educaţie, pagina 29: ”Rezultatul luării din pomul cunoștinței binelui și răului se manifestă în experiența fiecărui om.” Unde? …în experiența tuturor oamenilor, şi dragi surori, este genetic, OK? Vă include şi pe voi. ”Există o înclinație către rău, o putere căreia, dacă nu primește ajutor, nu i se poate împotrivi.” Toate fiicele şi fraţii decăzuţi ai lui Adam, ce aveau? Ca rezultat al mâncării din copacul cunoaşterii, ce avem? O înclinaţie naturală către rău, la care neajutaţi, nu putem rezista.

Avea copilul Isus înclinaţie către rău? Desigur că nu. Ascultaţi: cartea ”Credinţa vieţii mele”, pagina 49, din stiloul inspiraţiei: ”El este cu noi  în infirmităţile noastre dar nu posedă asemenea pasiuni. Ca unicul neprihănit, firea Lui se dă înapoi de la rău.” ”Firea Lui se dă înapoi de la rău.” A îndurat lupte şi torturi ale spiritului într-o lume a păcatului… Putea să păcătuiască, putea să cadă, dar nici o clipă nu avea în El o înclinaţie spre rău.”Amin? Nu numai că n-a avut înclinaţie spre rău, dar natura Lui s-a dat înapoi de la rău, avea o aversiune spre rău. O opoziţie față de rău, El era complet neprihănit. Răul era excesiv de dureros şi incredibil de neplăcut pentru El. N-a avut niciodată înclinaţie spre rău.

Încă odată, cum e posibil ca El, cu firea Lui care se opune răului, şi noi cu firea noastră care se înclină spre rău, cum e posibil ca El să fie ispitit în toate lucrurile ca şi noi, {Evrei 4:15} Vedeţi aici provocarea? Şi dragilor, adresez această problemă tocmai pentru că motivaţia principală a celor care insistă că Hristos a avut o fire identică cu a noastră din toate punctele de vedere – cu toate înclinaţiile spre păcat pe care noi le avem – este pentru că se gândesc că este esenţial ca El să aibă aşa ceva dacă este ispitit în toate lucrurile ca şi noi. Dar vreau să împărtăşesc o idee cu voi, care ne permite să vedem cum a fost El ispitit în toate lucrurile ca și noi, şi totodată a rămas neprihănit, fără nici o înclinaţie spre rău. OK? Asta încercăm să facem.

Acum, observați cu atenție ce spune Pavel. El este ispitit în toate privinţele la fel ca noi. Câte puncte, sau câte tipuri de tentaţii cunoaştem? Numai trei. Sunt notate în 1 Ioan 2:16: ”Căci tot ce este în lume – ”

numărul unu? ”…pofta firii pământeşti”,

numărul 2 ”…pofta ochilor”

şi numărul 3 ”lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume.”

Inspiraţia ne sugerează că aceste 3 conţin în ele toate tentaţiile. Şi toate tentaţiile pe care le experimentăm se întâmplă sub unul din aceste tentaţii. {RH, 5 iulie 1892, par. 10} Să lucrăm împreună la aceste trei tentaţii. Numărul 1, ”pofta firii pământeşti,” ce înseamnă? Putem să-l numim ”senzualism.” Aceasta înseamnă iubirea idolatrică a plăcerilor. ”Pofta ochilor,” ce înseamnă? ”Materialism:” ceea ce vezi, vrei să şi ai. Iubirea idolatrică a lumii, şi a tot ceea ce aceasta poate oferi. ”Lăudăroşia vieţii,” ce înseamnă? ”Egotism,” aceasta este iubirea idolatrică a sinelui. Ați văzut? Acestea sunt cele 3 categorii de tentaţii. Şi vă provoc: câteodată, aşezaţi-vă gândiţi-vă la fiecare tentaţie pe care ați avut-o, şi veţi descoperi că se află sub aceste 3 tentaţii principale: senzualism, materialism sau egotism; pofta firii pământești, pofta ochilor sau lăudăroșenia vieții.

Acum, priviţi ceva foarte interesant şi semnificant. Tocmai în aceste 3 categorii Satana a ispitit pe primii noştri părinţi în Paradis, ducând la căderea omului. Ascultaţi mai departe; Geneza 3:6: ”Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat,” Asta ce înseamnă? Pofta firii pământeşti. ”…și plăcut de privit,” Ce e? Pofta ochilor. ”și că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea.” Ce e? Lăudăroşia vieţii. ”A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, și bărbatul a mâncat şi el.”

Acum, să lucrăm puţin la asta. Când primii noştri părinţi au fost tentaţi în aceste lucruri, aveau înclinaţie spre rău? Aveau păcat înnăscut? Nu, deloc. Erau proaspăt modelaţi din mâinile Creatorului. Erau complet neprihăniţi. Sunteţi de acord? Atunci, ce putem conclude? Nu trebuie să fi păcătos ca să fii tentat în aceste 3 categorii, aşa-i? Corect? De unde ştim asta? A fost Adam tentat în acele lucruri? Da. A fost păcătos? Nu. Deci, categoric nu trebuie să fii păcătos ca să fii tentat în acele 3 domenii. Trebuie să fii păcătos ca să cedezi tentaţiei în acele trei domenii? Nu. Încă odată, care este dovada noastră? Adam şi soţia lui. Ei au cedat? Da, au cedat, deşi ce? Deși erau complet neprihăniţi.

Vedeţi, trebuie să înţelegeţi ceva aici. Satana apelează la versiunea fără de păcate dinainte de cădere a ceea ce a devenit acum pofta firii pământeşti, pofta ochilor, lăudăroşia vieţii. În condiţia lor necăzută au avut o dorinţă să se bucure de plăcerile senzuale. Dumnezeu le-a dat capacitatea să se poată bucura. S-au bucurat de minunata savoare a fructelor. Corect? Era ceva păcătos în acest lucru? Nu. Dar Satana a apelat la această dorinţă dată de Dumnezeu, să se bucure de plăceri senzuale şi încerca să-i facă să o aibă într-un mod interzis de către Dumnezeu, mâncând fructul interzis; și satisfăcând această dorinţă Sfântă într-un mod interzis de Dumnezeu a devenit nesfânt… şi exact asta s-a întâmplat, exact asta s-a întâmplat…

De asemenea, Domnul le-a dat dorinţa de a dobândi lucruri minunate, iar priveliştea copacului era o încântare pentru ochi; era minunat. Satana a apelat la această dorinţă dată de Dumnezeu de a dobândi lucruri minunate, și Domnul, de asemenea, le-a dat primilor părinţi dorinţa de a se îmbunătăţi. Şi le-a fost oferit ceva ce i-ar fi făcut deştepţi. De fapt ar putea fi ca Dumnezeu, cunoscător al răului şi al binelui. Satana apelează la versiunea fără de păcate dinainte de cădere. Dar când acestea au fost făcute într-un mod interzis de către Dumnezeu  au devenit ceea ce astăzi numim după cădere pofta firii pământeşti, pofta ochilor și lăudăroşia vieţii. OK? Stricați.

Hristos este cel de al doilea Adam. {1 Cor 15:45-47} Cine este El? Al doilea Adam. Ce înseamnă? Ascultaţi. ”Youth Instructor” 2 iunie, 1898: ”Hristos este numit al doilea Adam în puritate şi Sfinţenie, conectat cu Dumnezeu, iubit de Domnul. A început de unde a început şi primul Adam. Cu intenţie a trecut pe pământul pe care Adam a căzut în păcat, şi a remediat această situaţie.”

Întrebare: Adam a avut de la început o fire păcătoasă? Nu. Al doilea Adam a început de unde a început şi primul Adam, și a trecut prin țărâna în care Adam a păcătuit. Înţelegeţi? Da, al doilea Adam a avut toate stricăciunile celor 4000 de ani. A trebuit să aibă aşa ceva, pentru că nu numai trebuia să treacă testul pe care Adam nu l-a trecut, dar totodată trebuia să fie un exemplu pentru bieţii muritori, şi să le arate – prin slava Lui – cum pot învinge sarcinile şi tentaţiile zilnice. Mă urmăriţi? De aceea nu trebuie să fie doar ca Adam înaintea căderii în ceea ce privește depravarea și neprihănirea; pentru aceasta trebuie să fie asemenea lui Adam după cădere, în ceea ce privește deteriorarea și slăbiciunea. Mă înţelegeţi? Vreau o reacţie, Dumnezeu să vă binecuvânteze. Okay.

Să ne uităm la ”Signs of the Times”, 9 iunie 1898: ”Hristos a venit pe pământ şi a reprezentat omenirea.”Pauză: asta înseamnă al doilea Adam, capul noii rase. OK? A venit să facă ceea ce primul Adam a eşuat să facă în favoarea umanităţii. Mai departe: ”ca să arate  în marea controversă cu Satana, că omul aşa cum Dumnezeu l-a creat, conectat cu Tatăl şi Fiul, putea să se supună oricărei cerințe divine.” Vedeţi, esenţa în marea controversă, este dacă omul ca și creatura Domnului poate sau nu să se supună complet Lui. Adam a dat dovadă că nu poate, aşa că a venit cel de al doilea Adam, să dovedească că omul, aşa cum Domnul l-a creat, poate să se supună complet. E foarte important să înţelegem asta.

Dar a mai venit să ne dovedească, că şi omul păcătos poate fi învingător prin puterea lui. Amin? Este la fel de important să subliniem acest lucru, dragilor. De aceea, când este testat, El trebuie testat într-un fel în care să-i permită să dovedească că şi oameni decăzuţi pot învinge orice tentaţie prin puterea Lui. Pentru acest motiv, El vine cu nişte rechizite foarte importante. În primul rând Inspiraţia ne spune că acolo există multe păcate care sunt pe umerii Lui în timp ce trece prin test în deşert. {RH, 23 sept 1890, par. 3} De ce? Pentru că noi trebuie să ne luptăm cu păcatele. Aşa, El poartă consecinţele păcatelor noastre, păcatele noastre fiind pe umerii Lui.

Dar este ceva foarte important în legătură cu sarcina pe care o experimentează în deşert. De câte ori este tentat Hristos în pustie, prieteni? De trei ori. Aceasta este o coincidenţă? Câte tentaţii există? Trei… şi ”El a fost ispitit în toate lucrurile ca și noi.” {Ev 4:15} Care credeți că sunt acele trei tentații? Care credeţi că ar fi? În Luca… le-am notate, nu avem acum timp să le citim. Însă Luca 4:1-13

Pofta firii pământeşti {1 Ioan 2:16} – cum era tentat în acest domeniu? Transformă pietrele în pâini {Mat 4:3}; satisface apetitul tău incredibil şi intensiv. Vedeţi? După aceea unde îl duce diavolul? Versetul 8: ”Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărățiile lumii și strălucirea lor și i-a zis: „Toate aceste lucruri Ți le voi da Ție, dacă Te vei arunca cu fața la pământ și Te vei închina mie.”” I-a arătat o vedere panoramică a lumii, a tuturor împărăţiilor pământului. Cu ce ne înfruntăm aici? Pofta ochilor. Şi ultima tentaţie care este? Îl duce pe streașina templului, versetul 9, și zice, ”Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos. Căci este scris: ,,El va porunci  îngerilor Lui să vegheze asupra Ta”.” Ce este aceasta? Lăudăroşia vieţii, care duce la îngâmfare.

Trei tentaţii, acele trei care l-au tentat pe Adam în Paradis. Şi acele trei cu care tu şi eu ne  confruntăm zilnic. A fost Hristos ”ispitit în toate lucrurile ca şi noi”? A fost ”în toate domeniile la fel ca noi”? Da. Dar să studiem în continuare. În Mărturii volumul 3, înainte să mergem mai departe, pagina 372, scrie foarte clar: ”El care nu a cunoscut păcatul, a fost făcut păcat pentru noi. Având această oribilă greutate a vinei asupra Sa, datorată păcatelor noastre, El a trecut cu bine îngrozitorul test al,”

Cui? ”…înfrânării poftei”,

Cui? ”…al iubirii de lume și al gloriei obținute ușor”,

Cui? ”…și al orgoliului etalării ostentative, care duce la încumetare.”

Aici aveţi cele trei pe care le-am subliniat în Luca. ”Hristos a îndurat aceste trei mari ispite de căpetenie și a biruit în contul omului, împlinind pentru acesta un caracter neprihănit,” Amin? Mulțumim lui Dumnezeu! ”…pentru că știa că omul nu putea face aceasta singur. El știa că în aceste trei puncte avea să asalteze Satana neamul omenesc. Diavolul îl biruise pe Adam și intenționa să-și continue lucrarea până la ruina completă a omului. Hristos a intrat în locul omului pe teritoriul lui Satana pentru a-l birui, întrucât a văzut că omul nu poate birui pentru eș însuși. Hristos a pregătit calea pentru răscumpărarea omului prin propria Sa viață de suferință, de tăgăduire și sacrificiu de sine, prin umilința și, în final, moartea Sa. Hristos a adus omului ajutor, pentru ca acesta, urmând exemplul Lui, să poată birui pentru el însuși, așa cum Hristos a biruit pentru el.” Este un lucru atât de profund, a trebuit să îl împart cu voi.

Haideţi să ne uităm puţin la prima din cele trei tentații. Atât timp a mai rămas pentru astăzi. Vreau să recunoaşteţi, să înţelegeţi şi să apreciaţi profunda semnificaţie a lucrurilor prin care a trebuit să treacă Hristos înainte să poată fi ispitit în domeniul apetitului. Vedeţi, Hristos nu are un apetit pervers sau păcătos, nu-I așa? Nu, nu are. Nu are înclinaţie spre rău în aria apetitului, are o poftă neprihănită. La naştere nu are înclinaţie spre rău, şi a trăit întotdeauna o viaţă complet supusă. Nu are nicio decădere în domeniul apetitului. Deci, apare întrebarea, cum o să fie testat în acel domeniu, într-un mod care-i permite să fie compătimitor şi un exemplu valabil pentru cei ce au o poftă degradată? Mă urmăriţi? Cum o să facă acest lucru?

Dragilor, înainte să fie tentat în domeniul apetitului, ce face? Rămâne fără mâncare pentru cât timp? …40 de zile şi 40 de nopţi… 40 de zile şi 40 de nopţi. Şi Biblia spune, ”la urmă a flămânzit.” {Mat 4:2} lucru care este probabil unul dintre cele mai mari eufemisme din Scriptură. Vă rog să înţelegeţi ceva. Când ţineţi post prima dată, sunteţi foarte înfometaţi, nu-i aşa? Aţi încercat vreodată să ţineţi post? Este destul de greu în prima zi. Dar a doua zi ce se întâmplă cu pofta? Devine mai slabă. Până ce după un timp, nu mai simţi foame deloc. Foarte interesant, nu simţi foamea deloc. Până când? Chiar înaintea morţii. Înainte să mori, trupul scoate un strigăt incredibil de intens. Strigă pentru mâncare. Este cel mai puternic impuls pe care corpul uman îl poate experimenta… chiar înainte de moarte.

Acum, veniţi cu mine în pustie. Cine-l priveşte pe Mântuitorul nostru, fiecare mişcare pe care o face? Satana; are toate planurile făcute. Timp de 4000 de ani a lucrat la ele. Are o agendă perfect stabilită. Dar vrea să-l lovească pe Hristos cu ispita apetitului… De fapt astfel a reuşit să aducă omul în păcat, aşa-i? La început Eva a văzut că copacul este bun pentru mâncare. Şi realizează că cea mai mare şansă e să vină cu o ispită în domeniul apetitului. Dar vrea să facă acest lucru atunci când este sigur că-l va face pe Hristos să cedeze. Aşa că urmăreşte; cunoaşte psihologia umană. Știe că în cele din urmă, trupul lui Hristos va avea convulsii intense din cauza foamei. Şi numără zilele, şi începe să se întrebe când o să se întâmple? Cum de supravieţuieşte atât de mult? …și supravieţuieşte atât cât supravieţuieşte, pentru că este o specie de om foarte sănătoasă când ajunge în desert. Satana ştie că mai devreme sau mai târziu o să cedeze şi o să înceapă să aibă convulsii; şi aşteaptă acel moment. Şi când vede întâmplându-se în ziua a 40a, ce face? Vine şi spune ”Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, transformă piatra aceasta în pâine.”{Mat 4:3} ”Dacă nu o faci repede ai să mori.”

Acum dragilor, gândiţi-vă la ce se întâmpla acolo. E o adevărată ispită care este dincolo de capacitatea noastră de a-i înțelege intensitatea și puterea. Hristos a fost botezat chiar înainte să vină în pustie. Corect? …și ce i-a zis Dumnezeu când a ieşit din apă? ”Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.” {Mat 3:17} Hristos trebuie să depindă exclusiv de vorbele Domnului. Credinţa Lui trebuie să ajungă acolo, în ceea ce privește personalitatea Lui individuală.

Dar Satana vine să provoace acest lucru, și spune…  Inspiraţia ne-o arată astfel {DA 119.2} – el îi spune: ”Tu trebuie să fii îngerul decăzut. A avut loc o rebeliune în Ceruri, şi evident te-au dat afară. Eşti respins de Dumnezeu și de oameni; trebuie să fii îngerul decăzut.  Dar dacă eşti Fiul Domnului dovedeşte făcând ceva ce numai Dumnezeu poate face. Transformă piatra în pâine.”

Dragi prieteni, dacă noi eram tentaţi să transformăm piatra în pâine, ar fi fost aceasta o ispită? Nu. De ce? Pentru că nu putem. A fost o ispită pentru Hristos? A fost? Absolut. De ce? Pentru că putea să facă acest lucru. Știţi, fiţi binecuvântaţi, aceia care insistă că Hristos era  ispitit la fel ca şi noi… se pare că dacă măcar s-ar fi uitat la ispitele Lui trebuie să recunoască, este ceva complet diferit în ispitele Lui. Niciodată nu am fost ispitit să transform pietrele în pâine şi nici voi. Dar Hristos a fost! Aceasta nu ar fi putut să fie o ispită pentru noi, pentru că nu am putea face aşa ceva. Era o ispită pentru Hristos? Da. De ce? Pentru că El ar fi putut s-o facă. Cu un singur cuvânt – acelaşi cuvânt cu care a dat naştere lumii acesta – ar fi putut transforma fiecare piatră a deșertului într-o franzelă proaspătă. Fiecare piatră într-o franzelă  proaspătă, foarte uşor… și şi-ar fi satisfăcut pofta dovedind că nu este ceea ce duşmanii Lui au insinuat; și-ar fi potolit foamea și ar fi dovedit că nu e cine insinuează inamicul, în același timp – a dovedit că El era Fiul lui Dumnezeu. Şi dacă nu credeţi că asta era o tentaţie vă rog să vă gândiţi din nou. Dragilor, era o ispită copleşitor de puternică.

Şi trecând prin această ispită, a fost posibil pentru El să fie compătimitor şi să se identifice cu fiecare ispită pe care fiecare om trebuie să experimenteze în  domeniul poftei firii pământeşti. Vă rog să înţelegeţi că Hristos, deşi era ispitit în acest domeniu, nu a fost poftă păcătoasă, aşa este? Era un păcat ca Hristos să fie înfometat după 40 de zile şi 40 de nopţi? Nu, era total neprihănit. Dar era o poftă foarte puternică? Era puternică, era la fel de puternică ca şi apetitul stricat cu care tu şi eu trebuie  să ne luptăm? Da, da! Deci, poate să spună cineva care trebuie să lupte cu un apetit stricat, într-un domeniu al poftei firii pământeşti, poate cineva să zică ”Hristos nu ştie cum e, nu poate fi compătimitor cu mine.” Poţi să zici aşa ceva? Nu poţi. De ce poate totuşi să te înţeleagă pe tine? Pentru că a avut ispitele identice cu ale tale? Nu. Ci pentru că a avut o ispită în domeniul poftei firii pământeşti, care este egal cu tot ceea ce tu trebuie să te lupţi în acest domeniu. Înţelegeţi ce vreau să vă spun?

Dragilor, vreau ca acest lucru să fie clar. Sunt aceia care susţin că a fi ”ispitit în toate lucrurile ca și noi” {Ev 4:15} înseamnă că Hristos avea toate ispitele pe care noi le avem. De fapt, sunt aceia care merg atât de departe încât spun de exemplu, că Hristos avea tentaţiile unui homosexual. Această afirmație este tipărită de fapt. Şi cei care afirmă asta, sunt bine  intenţionaţi pentru că se gândesc că un homosexual, ca să fie capabil să ştie că Hristos înţelege prin ce trece el, trebuie să fie sigur că Hristos de fapt avea acele ispite. Prieteni, să înţelegeţi că nu trebuie să facem acest lucru. Nu trebuie să ajungem așa departe; și să sperăm că nu ajungem. Amin?

Pentru că, vedeţi, dacă Hristos avea toate ispitele pe care noi le avem, nu numai că-i atribuim o fire depravată. Trebuie să-i atribuim o fire atât de stricată, pe care oricine a avut-o sau ar putea să o aibă. Înţelegeţi ce vreau să spun? Eu nu am tentaţiile unui homosexual, și totuși sunt un om decăzut. Nu înţeleg acest lucru. Înţeleg că sunt unii care au tentaţia, dar eu nu o am. Capacitatea lui Hristos de a ne compătimii pe noi nu depinde dacă El a trebuit să aibă de a face cu fiecare tentaţie de a noastră. Vreau să zic, sunt ispite care tentează doar femeile, de exemplu? Desigur. Şi dacă o femeie crede că Hristos ar trebui să aibă toate tentaţiile ei, în timp ce El este bărbat, ar ajunge la concluzia că El nu se poate identifica cu ea. Urmăriţi esenţa acestui lucru? Dar se poate identifica Hristos cu oricine, în toate cele trei domenii? Da, de ce? Pentru că avea tentaţii specifice? Nu, pentru că avea o tentaţie care-l face total compătimitor, în toate cele 3 domenii, şi era la fel de mare în intensitate,cu ceea ce noi o să întâlnim vreodată. Amin?

Poate un dependent de heroină să spună că Hristos nu știe cum e? Nu. De ce? Pentru că provine din ”pofta firii pământeşti,” și Hristos a avut o ispită în domeniul poftei firii pământeşti care a fost la fel de puternică ca şi a unui dependent de heroină. Trebuia să fie un dependent de heroină, ca să fie capabil să compătimească cu un dependent de heroină? Nu. Trebuia să fie un dependent  de heroină ca să fie un exemplu valabil pentru un dependent? Nu. Vedeţi cum putem să avem înţelegerea care-i permite Lui să fie perfect compătimitor şi în acelaşi timp total neprihănit? Vedeţi asta dragilor? Aceasta este provocarea noastră; şi acesta era Hristos. Complet neprihănit, totuşi total compătimitor în acelaşi timp. Să dăm slavă Domnului pentru acest Mântuitor. Amin? Să dăm slavă Domnului pentru acest Mântuitor.

”In Heavenly Places”, pagina 194; notaţi aceste înţelesuri pe care le avem în ceea ce priveşte această primă tentaţie specifică. ”Lipsa de cumpătare are la bază toate răutăţile morale pe care omul le cunoaşte. Hristos a început munca de reconstruire chiar de la ruine. Căderea primilor părinţi a fost cauzată de indulgenţa poftei. În timpul răscumpărării, negarea poftei este prima lucrare a lui Hristos.” Dragilor, trebuie să luăm o pauză aici.

Inspiraţia ne spune că dacă putem învinge pofta, putem să învingem şi celelalte păcate. {CD 59.3} De aceea este imperativ ca noi împreună cu Hristos, să învingem pofta. Amin? Pofta firii pământeşti, aceasta este cea mai mare. Şi dacă putem să o învingem, putem să le învingem şi pe celelalte două. De aceea trebuia Hristos să învingă în primul rând apetitul, şi această victorie l-a pus în poziţie bună să le învingă şi pe celelalte. ”Signs of the Times”, 3 decembrie 1902: ”Aici avem insinuarea distrugerii. În toanele vocii ispititorului e o totală lipsă de credibilitate. Ar fi tratat Dumnezeu aşa pe propriul Fiu? Ar fi lăsat pe El în deșert cu animale sălbatice, fără mâncare, fără companie, fără confort? Satana a insinuat că Domnul  niciodată nu a vrut ca Fiul să ajungă în această stare. ”Dacă tu eşti Fiul lui Dumnezeu” a zis, ”arată-ne puterea Ta, scăpând de această foame apăsătoare. Porunceşte ca aceste pietre să se transforme în pâine.”

Acum, fiţi atenţi. Avea Hristos puterea să transforme pietrele în pâine? Da, de ce? Pentru că era divin, era Creatorul divin. A avut putere creatoare în El. Vedeţi, Satana n-a fost atât de prost să-l tenteze în ceva ce El nu putea face. Ştia foarte bine că are de a face nu numai cu un om, dar şi cu Dumnezeu Creatorul, şi un om. Şi a încercat să ajungă le El prin amândouă. S-a bazat pe foamea intensă a omului, dar şi pe puterea divină a lui Dumnezeu din El să satisfacă pofta omului. Vedeţi asta? Dragilor, în toată viaţa Lui, Hristos a fost ispitit. De fapt, inspiraţia ne spune că cea mai mare ispită a Lui era să folosească puterea Lui divină în folosul Lui. {RH, 1 apr 1875 par. 3} A fost să folosească puterea în folosul Lui. Tu și cu mine… nici nu putem înţelege pe deplin cât de puternică a putut fi aceea ispită.

S-o luăm așa: eu cred că ispitele lui Hristos au fost mai puternice decât ale noastre, căci firea pe care a fost tentat să se bazeze, a fost mai puternică decât a noastră. Mă înţelegeţi? Pe ce fire suntem tentaţi să ne bazăm? O fire decăzută, păcătoasă. Pe ce fire s-a bazat Hristos? O fire foarte puternică care putea transforma pietrele în pâine. Acum, de ce era absolut necesar ca Hristos să nu exerseze puterea în favoarea Lui? De ce? Pentru că dacă o făcea, vă rog să mă urmăriţi, dacă și-ar fi satisfăcut propriile nevoi, ar fi pierdut imediat capacitatea de a fi un exemplu valabil pentru noi. Pentru că noi nu avem putere divină personală pe care să ne bazăm. Pe cine trebuie să ne bazăm, ca să învingem tentaţiile şi nevoile noastre? Putere divină externă. Amin? Nu putere divină internă. În privinţa propriilor nevoi, Hristos trebuia să depindă permanent de cine? De Tatăl. Şi dacă Dumnezeu nu i-ar fi dat de mâncare, ar fi fost dispus să, ce? …să moară, mai degrabă decât să-şi  folosească puterea divină să se hrănească. Pentru că El voia să fie capabil să se identifice cu noi.

Iubim un astfel de Domn. Amin? Iubim un astfel de Domn.

Ştiind tot timpul că ar fi putut să o facă. De unde ştia asta? Păi, în fiecare zi făcea miracole. Nu-i aşa? Şi erau făcute prin puterea Lui divină. Da, numai în felul în care Dumnezeu i-a dat voie. De aceea El spune, ”Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi.” {Ioan 5:19.30} ”Din inițiativă proprie,” vrea de fapt să spună, ”…Nu pot face nimic.””Am venit să fiu om, de aceea trebuie să trec prin viaţă ca om, şi dacă o să aplic puterea divină, asta nu poate fi niciodată în favoarea mea. Numai pentru alţii, dar şi atunci numai în felul cum m-a lăsat Tatăl.” Mă înţelegeţi? Ultimul miracol pe care l-a făcut Hristos, care a fost? Învierea lui Lazăr din morţi. Aceasta era cea mai răsunătoare dintre toate miracolele Lui. Şi ce a zis, stând lângă mormânt? ”Lazăre în numele Domnului vino afară”? Nu, ce a zis El? ”Lazăre, vino afară!” {Ioan 11:43} După ce le-a zis Mariei şi Martei, ”Eu sunt învierea şi viaţa.”{Ioan 11:25}Amin? Şi Inspiraţia ne spune că acest ultim miracol a fost evidenţa  încoronătoare a puterii Lui divine. {DA 529.1}L-a înviat pe Lazăr prin propria putere divină, și ştia foarte bine, pentru că putea să exerseze această putere divină în favoarea altora  aşa cum Tatăl l-a autorizat să facă. Ştia foarte bine că o are.

Vorbind despre obiceiuri… Cât timp a exersat Hristos puterea divină ca să facă ceea ce vrea? Cât timp? O eternitate. Credeți că aveţi un obicei pe care trebuie să-l învingeţi! Înţelegeţi ce vreau să spun? El trebuia să biruiască un tip de obicei veșnic. El a folosit puterea divină să facă ceea ce a vrut să facă. Şi între timp nu putea să o facă pentru El însuşi dacă va fi un exemplu valabil pentru noi, dacă va fi capabil să fie înţelegător cu noi. Nu este extraordinar?

Ascultaţi această declaraţie, ”Review and Herald” 14 Mai 1908: ”Venind spre Fiul lui Dumnezeu, marele mincinos a susţinut că este trimis de Tatăl cu un mesaj pentru Mântuitor. Nu mai trebuie să flămânzească, ”Dacă Tu eşti Fiul Domnului, poruncesc să transformi pietrele în pâine.” Dar printr-un asemenea gest, Hristos şi-ar fi călcat promisiunea că nu o să exerseze puterea Lui divină ca să scape de vreo dificultate sau suferinţă pe care omul în umanitatea lui trebuie să o întâlnească.” Vedeţi, asta a făcut parte din acordul convenit cu Dumnezeu. Ar fi venit pe pământ şi niciodată nu ar fi exersat puterea Lui divină să-şi satisfacă nevoile, pentru că trebuie să treacă prin viaţă ca om.

Uitaţi-vă la ”Desire of Ages” pagina119 pe pagina 29, sus. ”Hristos nu a exersat puterea divină în favoarea Lui. A venit să poarte greutăţile cum o purtăm şi noi, lăsându-ne un exemplu de  credinţă şi supunere. Nici aici şi nici în următoarele perioade din viaţa Lui pe pământ nu a făcut miracol în favoarea Lui. Minunatele Lui lucrări erau făcute  pentru binele altora.” Altora… vedeţi lipsa de egoism, negarea de sine, iubirea făcută prin sacrificiu a caracterului lui Dumnezeu, revelat aici dragii mei?

”Temperanţă”, pagina 20: ”Satana a fost învins în obiectivul lui de înfrângere a lui Hristos în privința apetitului. Iar aici, în pustie, Isus a câștigat o biruință în contul omenirii, făcând posibil ca omul să biruiască oricând în viitor, în Numele Lui, pentru el, puterea apetitului.” Dragi prieteni, există vreo scuză să rămânem sclavi ai poftei firii pământeşti? Nu, de ce? Pentru că Isus a dovedit că are putere suficientă să învingă cea mai mare ispită în acel domeniu în care fiinţa umană va trebui să se confrunte. Amin? Nu există o scuză să rămânem sclavii poftei firii pământeşti, care include şi pasiunea – poftă şi pasiune. Nicio scuză.

Vă rog să înţelegeţi că în a învinge această ispită – prima ispită şi toate celelalte – Hristos nu s-a bazat pe nimic care nu ne este deja valabil prin slava Lui. Aţi auzit ce am spus adineauri? Învingând această ispită, şi toate celelalte ispite, Hristos nu s-a bazat pe absolut nimic, care nu ne este deja valabil prin slava Lui. ”Desire of Ages”, pagina 24: ”Şi El nu a exersat în favoarea Lui nici o putere care nu ne-a fost oferită necondiţionat.” Amin? Nicio putere. Cum a învins de exemplu tentaţiei de a ceda poftei? Ce a spus? ”Este scris…” {Mat 4:4.6.7.10}. Aceasta este o armă care este valabilă pentru noi prieteni? Este? În învingerea ispitelor, este? Da, este.

Dar noi avem şi Noul Testament, El avea numai cel vechi. Şi mai presus de toate avem exemplul Lui victorios. Hristos nu avea exemplul victorios al nimănui. Pentru că primul Adam şi toţi descendenţii lui, au eşuat în a învinge. Slavă domnului că noi avem Scriptura şi victoriosul exemplu a Cuvântului transformat în trup, Isus Hristos. ”Review and Herald”, 28 Noiembrie 1882: ”Hristos l-a învins pe Satana, arătându-ne cum o putem învinge şi noi. Hristos i-a rezistat prin Scriptură. Ar fi putut recurge la puterea Lui divină, şi putea folosi propriile cuvinte, dar a zis, ”este scris, omul nu trebuie să trăiască doar cu pâine, dar cu fiecare vorbă ieşită din gura Domnului.”

Pauză. Pe cine citează aici? Pe El însuşi. A citat din Scriptură vorbele Lui, El a zis asta. Dar a spus ceva prin autoritatea Lui, când a fost în pielea omului? Nu. A citat din Biblie ceva care a  fost consemnat că El a fost autorul cuvintelor. Extraordinar! Citesc mai departe: ”la a doua ispită a zis, ”e scris din nou,”Nu trebuie să-l tentezi pe Domnul Dumnezeu”. ”Exemplul lui Hristos este în faţa noastră. Dacă Scripturile erau studiate şi urmate, creştinii ar fi avut forţa să  întâlnească duşmanul viclean, dar Cuvântul lui Dumnezeu este neglijat şi dezastrul şi pierderea au urmat.”

Fraţii mei şi surorile mele, eu pledez cu voi, să-l vedem pe El în pustie, şi privindu-l să ne schimbăm, să  învăţăm de la El. Să fim ca El; ascundeţi vorba Domnului în inima voastră, cum a făcut David. ”Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” {Ps 119:11} Ai un Mântuitor compătimitor. Amin? Unul care este ”ispitit în toate ca și noi, dar fără păcat.” {Ev 4:15} El este complet neprihănit, slavă Domnului, în acelaşi timp fiind complet compătimitor. Slavă Domnului pentru un astfel de Salvator. Să ne ridicăm pentru rugăciune.

Tată Ceresc, îţi mulţumesc nespus pentru Isus. Permite-ne să-L putem privi, şi privindu-L, să devenim ca El, este rugămintea noastră în numele Lui. Amin.

Dăca doriți puteți defila în jos şi citiți traducerea in timp ce vizionați videoul. Dăca intrerupeți studiul dumneavoastră şi doriți sa continuați de unde ați rămas, apasați CTRL-F (APPLE-F) şi scrieți câteva cuvinte pe care le-ați ascultat in momentul intreruperi. În acest fel puteți continua vizionarea exact de unde doriți dumneavoastra.

0

Your Cart