Formarea de caractere este cea mai importantă lucrare încredințată vreodată făpturilor omenești. În ora ce urmează, vom explora atât privilegiul cât și responsabilitatea noastră de a ne forma caracterele după cel al lui Hristos. Alăturați-vă nouă acum pentru acest timp puternic de schimbare personală, în timp ce pastorul Stephen Wallace ne duce ”Din slavă în slavă.”

Bine ați revenit, prieteni. Suntem la Lecția 11, intitulată ”Neprihăniți prin sângele Lui.” {Rom 5:9} în acest studiu, vom face o tranziție de la o analiză a fazei de revelație a dublei misiuni a lui Hristos, la o analiză a fazei de restaurare a dublei misiuni a lui Hristos. Amintiți-vă, Tatăl l-a trimis pe Fiul nu numai ca să dezvăluie omului slava lui Dumnezeu, ci și pentru a restabili slava lui Dumnezeu în om. Și am încredere că vă amintiți că restaurarea a fost dependentă de revelație.

De ce? Doar privind putem fi schimbați. Prin urmare, El a trebuit să ne dezvăluie slava pentru ca noi să o putem privi, și astfel să fie restaurată în noi. Și, deși slava a fost dezvăluită chiar din ziua în care omul a păcătuit la stabilirea sistemului sacrificial, acei doi miei și-au dat viața pentru ca primii noștri părinți să poată fi îmbrăcați cu haine de piele. {Gen 3:21} Aceasta nu a fost o revelație suficientă. Revelația a fost amplificată și înfrumusețată în sanctuar și în serviciile sale {Ex 25:8}, dar aceasta era încă doar un tip, deci nu era suficient. Deci, în plinătatea timpului {Dan 9:24}, tipicul a trebuit să îndeplinească atipicul. Și când a făcut-o, cum l-a prezentat Ioan? ”Iată Mielul lui Dumnezeu”. {Ioan 1:29.36} Și acolo, dragii mei prieteni, în Miel – ucis cu un scop, atârnat pe cruce – vedem slava. {GC 651.2} Și pe asta ne-am concentrat aici în ultimul nostru studiu, și în cele precedente.

Dar vreau acum să ne gândim că restaurarea a fost posibilă datorită revelației. Slavă lui Dumnezeu că El ne-a revelat slava Sa în Isus Hristos. Dar dragilor, lăudați-L și pe Dumnezeu pentru ca să-Și poată restaura slava în noi. Amin? Aici devine interesant. Aici devine interesant.

Dar, din nou, lucrurile spirituale sunt doar discernate spiritual. {1 Cor 2:13-14} Deci, înainte de a continua, ce trebuie să facem? Personal, și subliniez cuvântul personal – rugăciunea corporativă este valoroasă, dar nu poate lua locul rugăciunii personale. Așa că, vă rog, invitați personal Spiritul lui Dumnezeu în inima voastră și amintiți-vă de fratele vostru în timp ce vă rugați pentru voi înșivă, vă rog.

Tată Dumnezeu, încă o dată venim cu îndrăzneală în prezența Ta în numele lui Isus. Îți mulțumim că pe baza demnității Tale avem o audiență cu Tine. Îți mulțumim că ne ajuți să privim slava Lui, mai ales în ultimele minute ale vieții Sale aici pe Pământ. Dar Tată, ajută-ne să realizăm că El a trecut prin așa ceva pentru a ne dezvălui slava Ta, pentru ca El să poată acum să-Ți restaureze slava în noi. Și Tată, ajută-ne să înțelegem prevederile prin care acest lucru poate avea loc, și modul în care trebuie să cooperăm cu aceste prevederi ale harului. Tată, ghidează-mi și îndrumă-mi gândurile și cuvintele, vreau să spun adevărul și numai adevărul, adevărul așa cum este în Isus. Prin Spiritul Adevărului, fă un miracol și lasă-mă să fiu mesagerul Tău în seara asta, Te rog. Și mă rog ca adevărul să fie auzit, înțeles, prețuit și aplicat vieții tuturor celor de aici din seara asta, pentru ca noi să putem experimenta mai mult ca niciodată puterea sa eliberatoare și sfințitoare. Prin Spiritul Adevărului fă acest lucru posibil, este rugăciunea mea în numele lui Isus. Amin.

Mai e o replică din Rugăciunea Domnului pe care vreau să o luăm rapid în considerare. Și din nou, unde este Rugăciunea Domnului? Ioan 17. Am notat versetele 4 și 5, dar nu am ajuns la versetul 6. Să facem asta împreună. El spune în versetul 4: ”Te-am proslăvit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.” Și apoi acea cerere remarcabilă din versetul 5: ”Și acum, Tată, proslăvește-Mă la Tine Însuți cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.” Și aceasta este urmată de declarația remarcabilă pe care El o face în versetul 6: ”Am făcut cunoscut Numele Tău.”

Vă amintiți prima noastră seară împreună? Cred că a fost prima noastră seară împreună. {L02, p. 4} Am ascultat acea conversație remarcabilă dintre Moise și Dumnezeu de pe Muntele Sinai. Moise i-a spus lui Dumnezeu: ”arată-Mi slava Ta.” {Ex 33:18} Și ce a spus Dumnezeu? ”Voi chema Numele Domnului” {Ex 33:19} Și am ajuns să recunoaștem că, în proclamarea numelui Său, am avut revelația slavei Sale, care s-a dovedit a fi caracterul Său. Într-adevăr, numele Său este pur și simplu enunțarea, pronunția virtuților care constituie caracterul Său. Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat. {Ex 34:5-7} Acestea sunt virtuțile care constituie caracterul lui Dumnezeu. Dar este interesant că pe Muntele Sinai, tot ce a putut să facă Dumnezeu a fost să-Și proclame numele prin Cuvânt. Urmăriți asta? Dar a fost aceasta o revelație suficientă? Nu.

Numele proclamat trebuia să devină numele manifestat. Cuvântul trebuia să devină trup. {In 1:14} Vezi asta?

Vezi tu, când proclami ceva, cum îl comunici? Prin cuvânt, verbal. Când manifesti ceva, cum îl comunici? Trăindu-ți viața. Vezi ce spune Isus aici? … când El spune: ”Ți-am manifestat numele”? El spune, ”Te-am impersonat, Tată. Ți-am dezvăluit caracterul în toată viața mea. Am manifestat toate acele virtuți care constituie caracterul Tău.”Și unde a făcut el în cele din urmă asta? În timp ce el atârnă pe cruce, dragilor. Iată pe Isus Hristos și pe El răstignit. {1 Cor 2:2} Nu vedeți, nu aveți dovezi incontestabile că, într-adevăr, Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat. Nu este dreptatea și mila Sa perfect revelată în Hristos și în El răstignit? Amin?

Vezi tu, cum se face că Dumnezeu poate ierta pe cel vinovat? Face El asta doar ignorând păcatul și măturăndu-l sub un covor? Nu. El ne-a luat păcatele și le-a pus pe capul fără vină al Fiului Său. {Is 53:6} Și a epuizat cerința legii împotriva fiecărui păcat pe care l-am comis. Și acum, pentru că dreptatea a fost epuizată pe capul Mielului, mila poate curge fără eșapament pe capetele noastre pe măsură ce ajungem la poalele crucii și primim Mielul, prin credință, ca Mântuitor al nostru. Amin? Atât dreptatea, cât și mila lui Dumnezeu sunt revelate perfect și pe deplin în Hristos și în El răstignit; precum și orice alt atribut al caracterului Său.

Deci, cu ultima Sa suflare, ce este Hristos capabil să-I spună Tatălui? ”S-a isprăvit!” Îmi place strigătul victoriei. Ioan 19:30; partea de sus a paginii 25: ”Când a luat Isus oțetul, a zis: „S-a isprăvit!” Apoi și-a plecat capul și Și-a dat duhul.” Cu alte cuvinte, a murit. ”S-a isprăvit.” Cui i s-a adresat asta? Tatălui. La ce se referea? La tot ceea ce El a fost trimis pe planeta Pământ pentru a realiza. Ce spune El în esență? ”Misiune îndeplinită. Părinte, eu am făcut-o. Tot ce mi-ai cerut să fac, am făcut. S-a terminat.”

Să lucrăm împreună la asta. Tatăl, așa cum am observat deja și am stabilit din Scriptură, l-a trimis pe Fiul într-o dublă misiune, nu? Care a fost acea dublă misiune, clasă? Haideți; a fost trimis să ce?

Să dezvăluie slava lui Dumnezeu omului și să restaureze slava lui Dumnezeu în om.

Acum, noi toți putem recunoaște cu ușurință, mai ales după aceste ultime studii, modul în care misiunea Sa de a dezvălui slava lui Dumnezeu omului, a fost cu siguranță terminată, pe deplin îndeplinită în momentul morții Sale. De fapt, în virtutea morții Sale, El adăuga ultimele retușuri infinit de glorioase unei imagini pe care întreaga Sa viață o pictase, nu? Dar făcând acel sacrificiu infinit și suferind la infinit pentru dragostea omului, El a fost oglindirea slavei Tatălui {Heb 1:3} A dezvăluit un caracter perfect. Deci strigătul victoriei, ”S-a isprăvit!” cu siguranță cuprinde faza 1, faza revelației.

Întrebarea mea pentru tine este, cuprinde de asemenea și faza 2? … faza de restaurare? Am păreri împărțite aici și majoritatea dintre voi sunteți lași, și nu spuneți nimic. Unii dintre voi spun nu, iar unii dintre voi spun da, foarte discret. Înțelegi întrebarea? Acel strigăt de victorie, ”S-a isprăvit!” recunoaștem cu toții că cuprinde faza revelației, corect? Adică, putem vedea cu toții asta. În momentul morții Sale, prin virtutea morții Sale, El a revelat perfect, pe deplin slava, caracterul lui Dumnezeu rasei umane și universului care privea.

Apropo, există o dimensiune cosmică a ceea ce se întâmplă aici. {PK 684.3}

Dar întrebarea mea este: strigătul victoriei, ”S-a isprăvit!” cuprinde și faza de restaurare? El a venit nu numai pentru a dezvălui slava lui Dumnezeu omului, ci pentru a restabili slava lui Dumnezeu în om. Am și nu-uri și da-uri. Dragilor, sper că vom vedea cu toții și vom fi de acord că răspunsul este da. Aceia dintre voi care au spus nu, vă rog, înainte de a mă crede un eretic, veniți să ne judecăm, {Is 1:18} bine? Să lucrăm împreună. Eu cred din toată inima mea că strigătul victoriei ”S-a isprăvit!” cuprinde nu numai faza de revelație, dar și faza de restaurare. Cum? În ce sens? În ce sens a restaurat Hristos pe deplin slava lui Dumnezeu în om, în momentul morții sale? În ce sens?

În două moduri – gândiți-vă cu mine la asta. Mai întâi de toate, El, în punctul morții Sale, a restaurat pe deplin slava lui Dumnezeu în om; El a făcut acest lucru și în Sine, ca om reprezentativ, în numele nostru. Suntem cu toții împreună? Putem vedea cu toții asta? Vezi tu, trebuie să fii de acord cu asta pentru că dacă ești de acord că Hristos ne-a revelat pe deplin slava lui Dumnezeu, trebuie să recunoști că El a restaurat-o pe deplin în Sine pentru a face asta. Corect? Și el era bărbat? A fost? Da, era bărbat. El a fost al doilea Adam {1 Cor 15:45- 47}, capul unei noi rase, un om reprezentativ. Și dragilor, El a restaurat pe deplin slava lui Dumnezeu în Sine în numele nostru. Amin?

Permiteți-mi să vă citesc din inspirație. Uniunea Atlantică Gleaner, 26 august 1903: ”El a venit,” El, Dumnezeu, Fiul, Isus Hristos, ”El a venit pe acest pământ și a stat în fruntea umanității,” Al doilea Adam, noul lider pentru o nouă rasă, ”El a venit pe acest pământ, și a stat în fruntea umanității, pentru a lucra pentru tine și pentru mine, un caracter fără cusur prin supunere față de legea lui Dumnezeu.”

Întrebare: A făcut El acest lucru în momentul morții Sale? A făcut-o? Haide, am nevoie de un răspuns. A făcut El asta în momentul morții Sale? Da, absolut, fără îndoială. El a lucrat, pentru tine și pentru mine, un caracter fără cusur prin supunere față de legea lui Dumnezeu. De aceea, El a restaurat pe deplin slava lui Dumnezeu în om, în faptul că El a făcut acest lucru în Sine ca om reprezentativ și în numele nostru. Suntem cu toții împreună? Bun.

Există o a doua cale, totuși. Există un al doilea mod în care chiar și faza de restaurare a fost realizată în momentul morții Sale; și să nu ratezi asta. S-a realizat în momentul morții Sale, prin virtutea morții Sale, El punea liber și ușor la dispoziția celui care va veni și o va accepta, fiecare prevedere necesară prin care slava lui Dumnezeu ar putea fi restaurată în noi, pentru numele lui Hristos. Permiteți-mi să repet: al doilea mod în care El a restaurat slava lui Dumnezeu în om… Al doilea mod în care El a restaurat slava lui Dumnezeu în om, a fost acela că, în punctul morții Sale, prin virtutea morții, El a pus la dispoziția oricui va veni și să-l primească, fiecare provizie necesară prin care slava lui Dumnezeu ar putea fi restaurată în noi pentru numele lui Hristos.

Să zicem astfel: Hristos a restaurat slava lui Dumnezeu în Sine pentru binele nostru, și El a pus la dispoziție provizii prin care slava Lui ar putea fi restaurată în noi, pentru binele Lui.

E de ajutor? Vezi cum funcționează asta? O voi repeta: Hristos a restaurat pe deplin slava lui Dumnezeu în Sine pentru binele nostru, ca șef al nostru reprezentant, dar El a făcut, de asemenea, dispoziție deplină și completă prin care slava Sa ar putea fi restaurată în noi, de dragul Său. Ok?

Acum, această prevedere completă care a fost pusă la dispoziția sa în virtutea morții Sale, pentru oricine va veni și o va primi – Care este această prevedere completă? Este dublă. Ce clasă? Este dublu. Și este subiectul următoarelor câteva studii. Ce este această dublă prevedere a harului? Cred din toată inima mea că o avem simbolizată în ceea ce se întâmplă la doar câteva minute după acel strigăt de victorie: ”S-a isprăvit.” Povestea se află în Ioan 19:34. Voi da Biblia mea la acel pasaj pentru că vreau să iau un pic mai mult decât am scris pentru voi acolo. Ioan capitolul 19, vă rog să deschideți și bibliile. Ioan 19:30: ”Când a luat Isus oţetul, a zis: „S-a isprăvit!” Apoi şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.” Versetul 31: ”Căci era ziua Pregătirii” Ce zi este asta? Vineri. ”Să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului, căci ziua aceea de Sabat era o zi mare.” – pauză.

Ce face ca sabatul să fie un sabat înalt? Asta e atunci când una dintre sabaturi e zi de sărbătoare, care sunt la o anumită dată, și, prin urmare, se rotește în cursul săptămânii, ca de Crăciun: un an este luni, anul viitor este marți, anul viitor este miercuri. Sabaturile din ziua sărbătorii au fost la o anumită dată și, prin urmare, s-au rotit pe parcursul săptămânii. Și la fiecare șapte ani, ei ar ateriza inevitabil în a șaptea zi. Și asta a făcut-o o dublă sau un sabat înalt. Înțelegi asta? Acum, când ai un Sabat înalt, este foarte special, și vrei să-l onorezi într-un mod foarte special. Deci, păstrătorii de Sabat profesionali, ce i-a făcut cu adevărat nervoși și neliniștiți? Având cadavre pe cruce – nu puteau face asta și să țină Sabatul.

Deci, ascultați: ”De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului – căci era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare –, iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce.” De ce au vrut să le rupă picioarele? Ca să moară repede și să poată lua cadavrele și să le îngroape repede înainte de Sabat. Vedeți, ei nu au vrut să încalce Sabatul, așa că se grăbesc să-l scoată pe Domnul Sabatului {Marcu 2:28} de pe cruce, pe care tocmai l-au răstignit, ca să nu încalce Sabatul.

Dragii mei prieteni, vă rog să nu credeți că acest tip de ipocrizie este domeniul exclusiv al cărturarilor și fariseilor. Și noi suntem capabili de o asemenea ipocrizie. Vei recunoaște asta? Aceasta este natura umană; Asta suntem toți. Acum, de obicei, moartea prin răstignire este un proces lung, chinuitor și dureros. Dar dacă își rupe picioarele, atunci victima nu se mai poate susține. Picioarele nu-l vor mai ține dacă sunt rupte. Prin urmare, toată greutatea corporală este agățată pe brațe, există o constricție a pieptului și se sufocă, nu poate respira. Acum, în cazul hoților, a fost un lucru foarte milostiv să li se întâmple pentru că au murit repede. Dar uită-te la poveste; versetul 32: ”Ostaşii au venit deci şi au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi, apoi pe ale celuilalt care fusese răstignit împreună cu El. ³³ Când au venit la Isus şi au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor.”

N-au putut. De ce? Pentru că cuvântul sigur al profeției spunea că nici un os din trupul Său nu va fi rupt. {Ps 34:20} Nu te poți pune cu Scriptura.

Dar doar pentru a se asigura, pentru că probabil El a fost doar în comă sau inconștient, ce a făcut unul dintre soldați? Versetul 34: ” ci unul din ostaşi I-a străpuns coasta cu o suliţă, şi îndată a ieşit din ea sânge şi apă.”Acum… acest lucru este foarte important pentru Ioan să știm cu siguranță că acest lucru chiar s-a întâmplat. Uită-te la următorul verset: ”Faptul acesta este adeverit de cel ce l-a văzut;” Ce ne asigură de acolo? ”Raportul martorilor oculari, nu zvonurile; L-am văzut chiar eu.” Următoarea replică: ”mărturia lui este adevărată;” ”Eu vă spun adevărul; Îți spun exact ce am văzut personal.” Destul de important pentru el să avem asigurarea că acest lucru s-a întâmplat, nu-i așa? Următoarea replică: ”și el știe că spune adevărul.” ”Nu am absolut nici o îndoială în mintea mea, vă spun adevărul, l-am văzut eu. Sângele și apa curgeau din partea străpunsă a lui Isus.” Evident, e important pentru el să știm că s-a întâmplat asta, nu-i așa? De ce? Următoarea replică: ”Ca și voi să credeți.” Ei bine, bine, dar de ce este atât de important că noi credem fără nici o umbră de îndoială că sângele și apa curgea din partea străpunsă a lui Isus? De ce e atât de important?

Acum, unii oameni spun că pur și simplu stabilește faptul că Hristos a fost Mesia, pentru că fiecare detaliu al profeției a fost îndeplinită. Și da, asta e o parte a răspunsului; uitați-vă la următorul verset: ”Aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura: „Niciunul din oasele Lui nu va fi sfărâmat”.” Versetul 37: ” Şi în altă parte, Scriptura mai zice: „Vor vedea pe cine au străpuns”.” {Zah 12:10}

Dar vă rog să observați că Ioan vrea ca noi să știm că El nu a fost doar străpuns, dar și că sângele și apa curgeau. Acum, toată profeția vorbește despre faptul că El este străpuns. Deci, evident, faptul că sângele și apa curg este mai semnificativ decât pur și simplu o împlinire a profeției. Urmărești asta? Vedeți cu toții asta? Și este în mod clar important pentru Ioan să știm, fără nici o umbră de îndoială, că sângele și apa curgeau din partea străpunsă a lui Isus.

Bine, de ce este atât de important? Dragii mei prieteni, este atât de important pentru că avem exact în sânge și în apă frumos simbolizat furnizarea de harul dublu suficient, prin care slava lui Dumnezeu ar putea fi restaurată în noi, pentru numele lui Hristos. Amin? Am simbolizat în sânge și în apă furnizarea dublă a harului prin care slava lui Dumnezeu ar putea fi restaurată în noi, pentru numele lui Hristos.

Acum lucrează cu mine la asta, te rog. Acest lucru este atât de interesant; acesta este un adevăr atât de prețios. Sângele și apa trebuie să fie distinse, dar nu pot, nu trebuie să fie niciodată separate. Ele nu pot fi separate; ele nu trebuie să fie niciodată separate. Ai auzit ce am spus acolo? Sângele și apa pot fi distinse, dar ele nu pot, ele nu trebuie separate, … nu trebuie. Vezi că curg din aceeași parte străpunsă. Ele sunt prevederea dublă a aceluiași Salvator milostiv. Și apropo, aceeași credință care acceptă sângele va accepta și apa. Sângele și apa sunt locul unde ne vom îndrepta atenția în seminarul nostru în acest moment. Și această dublă prevedere face posibilă restaurarea. Vezi unde mergem?

Sângele, ce face sângele?

Care e titlul studiului din seara asta? ”Neprihăniți prin sângele Lui.”{Rom 5:9} Ce face sângele? Ne neprihănește. Ce crezi că face apa? Ne sfințește. Sângele neprihănește, apa sfințește.

Dragilor, vă rog, lucrați cu mine cu sârguință pentru a înțelege această dublă prevedere. Acum, va trebui să o luăm pas cu pas. Și vreau să știi că nu mă simt în largul meu să fac asta, pentru că, într-un fel, îi separ pe cei doi doar studiind una mai întâi, și apoi pe cealaltă. Așa că vă încurajez să vă asigurați că vă întoarceți pentru restul poveștii despre apă. Ne vom concentra mai întâi pe sânge, și vom ajunge să înțelegem ce face sângele, dar te rog să știi că ai doar jumătate din dubla dispoziție de grație în sânge. De asemenea, trebuie să înțelegi și să apreciezi ceea ce face apa. Ești cu mine? Deci, șederea dvs pentru studiul despre sânge este un angajament de a reveni pentru studiile privind apa, nu? Pot să concluzionez asta? Pentru că dacă nu pot concluziona asta, va trebui să predic toată noaptea aici până veți avea imaginea de ansamblu. Ok.

Ei bine, sângele, să începem cu sângele. În primul rând, ce face sângele? Întrebare importantă. Ei bine, nu, hai să avem una mai simplă decât asta. Ce reprezintă sângele? Ce reprezintă sângele? Viața, bine. Scriptura spune, ”Viața trupului este în sânge.” {Lev 17:11} Deci sângele lui Hristos reprezintă viața substituită a lui Hristos. Corect? Acea viață de supunere perfectă. Dar asta e tot ce reprezintă sângele? Vărsare de sânge, ce reprezintă asta? Moarte, moarte. Deci, vă rugăm să înțelegeți că sângele lui Hristos – acest lucru este important; nu împărțim doar firele de păr aici. Vă rog să înțelegeți că sângele lui Hristos reprezintă viața de substituție și moartea sacrificială a lui Isus Hristos, ambele. Mă urmăriți?

Acum, dacă doriți niște termeni teologici, putem spune așa: sângele reprezintă atât ascultarea activă, cât și supunerea pasivă a lui Hristos. Acum lasă-mă să-ți explic. ”Ascultarea activă a lui Hristos,” ce-i asta? Aceasta este viața Lui de respectare deliberată, conștiincioasă cu toate cerințele legii, în numele nostru.

Exemplu: Când a coborât în râul Iordan pentru a fi botezat, ce i-a spus Ioan? ”Nu eu. Tu, tu pe mine.” Și Isus a spus: ”Așa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” {Mat 3:15} Foarte interesant. Isus a fost nerăbdător să ce? ”să împlinim tot ce trebuie împlinit.” El era nerăbdător, cu alte cuvinte, să îndeplinească fiecare cerință a legii drepte, în numele cui? El a fost botezat pentru El Însuși? A avut nevoie să fie botezat? A avut nevoie el să treacă prin acea ceremonie care a manifestat curățirea de păcat, murind pentru sine? Trebuia să facă asta pentru El? Nu. Pentru cine este el botezat? Pentru noi. El a fost îndeplinirea tuturor cerințelor legii în numele nostru. Și întreaga Sa viață a fost o viață de supunere conștientă și deliberată a fiecărei cerințe a legii în numele nostru. Noi numim asta ”ascultarea Sa activă”.Mă urmărești? Și aceasta este înțeleasă în sângele Său, pentru că viața este în sânge – că viața de ascultare perfectă, activă este simbolizată în sângele lui Hristos. Ok? Ne-am înțeles?

Acum, sângele reprezintă moartea sacrificială a lui Hristos, adică ascultarea Sa pasivă. Ce înseamnă supunere pasivă? Ei bine, asta e moartea Lui. Vezi tu, Pavel spune în Filipeni că El a fost ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce. {Phil 2:8} Dar S-a răstignit singur? Nu, a permis să fie răstignit. De aceea se numește supunere pasivă; i s-a făcut. El a fost îndeplinirea cerinței legii cu privire la nesupunere permițându-Se să fie crucificat, pentru a fi ucis. Urmărești asta? Noi numim asta ”supunerea Sa pasivă”.

Acum, sângele reprezintă ce atunci? Atât viața de substituție, cât și moartea sacrificială a lui Isus, atât ascultarea Sa activă, cât și supunerea Sa pasivă. Suntem cu toții în regulă cu asta? ok. Acum, ce face sângele pentru noi? Ce face sângele pentru noi? Ne neprihănește. Amin? Romani 5:9, textul din care luăm titlul studiului nostru: ”Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.” ”Mântuiți prin El de mânia lui Dumnezeu.” Vezi tu, în virtutea vărsării sângelui Său, Hristos a epuizat mânia împotriva păcatului în Sine, astfel încât noi, atunci când acceptăm sângele, să nu trebuiască să primim acea mânie, amin? Despre asta a fost vorba cu acel pahar. {Mc 10:38-39} Noi nu trebuie să bem din pahar pentru că Isus a făcut-o, și El l-a băut până la fund, … a epuizat mânia, dreptatea lui Dumnezeu împotriva păcatului în numele nostru. {5BC 1108.3}

Acum, neprihănit: a fi neprihănit înseamnă a fi eliberat de condamnare. Așa spune Scriptura în Evrei 9:22: ”…fără vărsare de sânge nu există nici o iertare a păcatului.” Acum, repede lasă-mă să te întreb ceva aici, totuși. Și există o luptă foarte reală în anumite zone și instituții ale acestei biserici care au un moment foarte dificil cu acest concept. ”Fără vărsare de sânge nu există nici o iertare a păcatului.” Asta înseamnă că avem un Dumnezeu însetat de sânge? Vezi, motivul pentru care unii oameni au o problemă reală cu acest concept, că sângele trebuie să fie vărsat înainte ca Dumnezeu să poată ierta, este pentru că ei echivalează imediat cu conceptul păgân în care trebuie strangulat un animal, trebuie tăiat gâtul în scopul de a potoli o zeitate furioasă și, știi, ieși de sub mânia lui și el trebuie să vadă  sânge înainte de a vă ierta. Asta se întâmplă aici? Dragii mei prieteni, vă rog să știți că motivul pentru care nu există iertare, nici iertare a păcatului fără vărsare de sânge, nu este pentru că avem un Dumnezeu răzbunător, însetat de sânge. Nu. Dar care?

Repede, ce e păcatul? Este o alegere de a-L respinge pe Dumnezeu. Pentru că atunci când alegi să respingi autoritatea lui Dumnezeu, alegi să-L respingi pe Dumnezeu Însuși. De ce? Pentru că Dumnezeu este autoritate. Și păcatul este respingerea autorității lui Dumnezeu, păcatul este fărădelege. {1 Ioan 3:4} Acum, când alegi să respingi autoritatea lui Dumnezeu, din moment ce alegi să-L respingi pe Dumnezeu, ce alegi? Moartea. De ce? Pentru că Dumnezeu este singura sursă de viață. Urmărești asta? De aceea, când păcătuiești, ai ales să mori. Suntem cu toții de acord? Dumnezeu a încercat să ne împiedice să facem asta spunându-le primilor noștri părinți: ”în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit.” {Gen 2:17} Și totuși au ales să mănânce, așadar au ales să moară.

Acum, dragilor, motivul pentru care Dumnezeu nu poate trece cu vederea alegerea noastră este pentru că, dacă ar fi să facă asta, El ar încălca liberul nostru arbitru. Amintiți-vă, dreptatea cere ca alegerea noastră să fie respectată. Și astfel, când omul a ales să păcătuiască, Dumnezeu a fost într-o adevărată încurcătură. Dacă El ar fi trecut cu vederea asta și ar fi spus: ”Oh, te voi ierta pentru asta; nu te voi lăsa să mori.” Cine ar fi stat în fața întregului univers, țipând din toți plămânii, ”Ți-am spus eu! Suntem o adunătură de roboți. Ei aleg moartea și Dumnezeu nici măcar nu-i lasă să moară.” Cine ar fi făcut asta? Satana. Să nu crezi că ar fi ratat ocazia asta. Deci, dragilor, tocmai de aceea, fără vărsarea de sânge nu există iertare a păcatului: pentru că ceva, cineva trebuie să moară pentru a onora alegerea noastră… Ești cu mine? … dacă vom fi iertați și vom avea liberul arbitru păstrat în același timp. E clar pentru tine? De aceea vine Isus Hristos și ia consecința alegerii noastre și varsă sângele Său pentru a îndeplini cerința legii care spune: ”Sufletul care păcătuiește va muri.” {Ez 18:4.20} Și astfel ne respectă alegerea și să ne dă șansa să alegem din nou. Foarte important să înțelegem asta.

Acum, înapoi la ceea ce face sângele: ne neprihănește, bine? Ne neprihănește. Eu spun laudă lui Dumnezeu pentru sânge; tu ce spui? Suntem neprihăniți prin sânge. Dar prietenii mei, este imposibil să spunem ”amin” la fel de entuziast cum ar trebui, decât dacă înțelegem niște lucruri întâi.

Permiteți-mi să vă ilustrez: dacă aș ieși aici, pe străzile orașului după această întâlnire, și aș găsi un străin, m-aș duce la el și să-i spun: ”Ascultă, prietene, vreau doar să știi că prin sângele lui Hristos, ești neprihănit.” Pot să mă aștept să spună, ”Oh, mulțumesc foarte mult. Oh, asta e atât de bine de știut; sunt atât de profund recunoscător că-mi spui asta.” Pot să mă aștept la un astfel de răspuns? Nu, de ce? Mai întâi trebuie să înțeleagă câteva lucruri. Corect?

Ce trebuie să înțeleagă? Mai întâi de toate, (1) el trebuie să înțeleagă că este sub condamnare, o condamnare la moarte, nu? Și trebuie să fie neprihănit. În al doilea rând, (2) el trebuie să înțeleagă ce e așteptat din partea lui, în scopul de a fi neprihănit. Dacă nu e nevoie de mult, atunci nu va aprecia prea mult că sângele îndeplinește cerința. Urmezi logica de acolo? Deci, el nu trebuie doar să înțeleagă ceea ce este necesar pentru a fi neprihănit, dar (3) el trebuie să înțeleagă că el este complet incapabil în sine pentru a îndeplini această cerință. Are vreo logică? Când el va înțelege aceste lucruri, doar atunci va aprecia cu adevărat faptul că prin sânge cerința pe care el nu o poate îndeplini este îndeplinită, și el este neprihănit și scos de sub sentința sigură a morții pe care păcatele sale au adus-o pe capul lui.

Acum, ceea ce este valabil pentru străinul din oraș, este valabil pentru fiecare dintre noi aici, în această cameră. Și dragilor, motivul pentru care atât de mulți dintre noi suntem derutați în ceea ce privește vestea bună a Evangheliei, că prin sângele lui Hristos suntem neprihăniți, este pentru că noi înșine nu înțelegem aceste lucruri. Urmărești asta? Trebuie să înțelegem aceste lucruri. Așa că te rog să lucrezi cu mine.

În primul rând, recunoaștem cu toții că suntem condamnați? Să sperăm că da. De ce suntem cu toții sub condamnare? Pentru că ”toți au păcătuit” și ”plata păcatului este moarte” {Rom 6:23} ”Sufletul care păcătuiește va muri.”{Ez 18:4.20} Înțelegi ce ți se cere pentru a fi neprihănit? Și înțelegi inabilitatea și incapacitatea ta totală de a îndeplini această cerință? Lucrează cu mine. Ce este necesar de la noi pentru a fi neprihăniți? Ce este necesar de la noi pentru a fi neprihăniți? Aud păreri diferite, părți din răspunsuri bune. Permiteți-mi să vă citesc ce ni se cere pentru a fi neprihăniți. Și asta s-ar putea să vă îngrijoreze pe unii dintre voi, dar e în regulă. Romani 2:13. Acesta este apostolul Pavel scriind: ”Pentru că nu cei ce aud Legea sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea aceasta vor fi socotiţi neprihăniţi.” Ce se cere de la noi pentru a fi neprihăniți? Haide, ce e necesar? Trebuie să fim păstrători ai legii. Suntem cu toții împreună în asta? Nu spun asta cu autoritatea mea. Spun asta cu autoritatea Scripturii. Cei ce împlinesc legea vor fi socotiți neprihăniți. ok?

Dacă ai o problemă cu asta, problema ta nu e cu mine, e cu Pavel. Cum sună asta? ”Cei ce împlinesc legea vor fi socotiți neprihăniți.” Cum sună asta? Dreptate prin fapte, nu-i așa? Paul a scăpat mingea aici? S-a strecurat înapoi în modul său farisaical și a dat-o în bară? … și a devenit un legalist? În Romani 3:20… În Romani 2:13, a alunecat aici? Nu, dragii mei prieteni. ”Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu.” {2 Tim 3:16} inclusiv Romani 2:13. Vezi tu, te rog să înțelegi ceva. Acest lucru nu este legalism, nu în acest moment. Intrăm în legalism atunci când noi înșine încercăm să îndeplinim cerința și, prin urmare, să fim neprihăniți. Amin?

Vedeți că Dumnezeu este neprihănit și neprihănitor {Rom 3:26}; ce înseamnă aceasta? Asta înseamnă că Dumnezeu nu neprihănește pe nimeni în detrimentul legii. El onorează cerințele legii în procesul nostru de neprihănire. Despre asta e vorba în viața și moartea lui Isus. Amin? Este a fi un împlinitor al legii în numele nostru, astfel încât noi, prin faptele Sale și noi prin moartea Sa, să fim neprihăniți. Ne-am înțeles în privința asta? Dumnezeu nu neprihănește pe nimeni în detrimentul legii. Frumusețea planului salvării este că a pus la dispoziție împlinirea perfectă a legii în numele nostru, prin credința în Isus Hristos. Se numește dreptate prin, ce? … Credinţă. Se numește dreptate prin credință. Oh, prieteni, vă rog, vă rog să înțelegeți asta.

Acum, numai cei care păstrează legea vor fi neprihăniți; haideți să analizăm. Care este cerința legii… că noi trebuie să fim păstrători, pentru a fi neprihăniți? În primul rând, ce cere legea oricui a păcătuit? Ezechiel 18:4: ”… sufletul care păcătuiește, va muri.” A păcătuit vreunul dintre noi? Mulțumesc frate, mă bucur că suntem doi. Restul sunteți îngeri deghizați în seara asta. A păcătuit vreunul dintre noi? ok. Toți au păcătuit. {Rom 3:23} Bine, toți am păcătuit. Și care este plata păcatului? Romani 6:23: ”Moartea,” bine? Acum, din moment ce noi toți am păcătuit și din moment ce cerința legii este moartea, dacă ați păcătuit, dacă doriți să fiți un păstrător al legii, ceea ce trebuie să fiți pentru a fi neprihăniți, ce aveți de făcut? Trebuie să mori pentru păcatele tale. Suntem cu toții împreună? Numai cei care păstrează legea sunt neprihăniți. Legea spune că dacă ai păcătuit, trebuie să mori pentru păcatele tale. Dacă vrei să păstrezi legea ca păcătos, ce ai de făcut? Trebuie să mori pentru păcatele tale. Nu te poți contrazice cu asta.

Acum lăudat fie Dumnezeu că există o serie de moduri în care puteți îndeplini această cerință. Amin? Mai întâi de toate, puteți alege să-l îndepliniți singur. Și știți, lucrul absolut, uimitor, uluitor este că marea majoritate a rasei umane va face exact asta. Ei vor alege să îndeplinească ei înșiși cerința legii împotriva păcatului. Ce nebunie, ce nebunie incredibilă. Și ce va trebui să facă Dumnezeu Tatăl, dacă insistăm să murim pentru păcatele noastre? Ce va trebui să facă? El va trebui să ne lase să murim veșnic pentru păcatele noastre. Te rog, nu face alegerea asta! Te rog, nu face această alegere.

Cu un cost infinit pentru El însuși și pentru Fiul Său, El are o alternativă frumoasă. O opțiune: puteți alege să acceptați prin credință sângele lui Isus, așa cum reprezintă moartea Sa sacrificială, și prin credința în sângele Său, puteți îndeplini cerința legii împotriva păcatelor tale – pentru că Isus este pe moarte…, a murit pentru păcatele tale. Amin? Nu a murit pentru ale lui. Toate păcatele noastre au fost socotite la El, și El a murit pentru ca ei să îndeplinească cerința legii în numele nostru. Vă rog să alegeți să acceptați prin credință sângele Său, deoarece reprezintă moartea Sa sacrificială, că cerința legii cu privire la păcatele voastre să fie îndeplinită în numele vostru prin credința în sângele lui Isus. Ne-am înțeles în privința asta? Dar nu am terminat; nu am terminat.

Amintiți-vă că sângele nu reprezintă numai moartea sacrificială, sângele reprezintă ce? Viața de substituționară. Cum adică? Stai așa, stai așa. Lucrează cu mine. Vezi tu, cerința legii nu presupune doar ca toată nesupunerea să fie plătită în întregime, legea cere, de asemenea, ca noi să avem ascultare deplină. Ești cu mine? Cât de perfect? Când Isus predică despre lege acolo, la predica de pe munte, El rezumă acel studiu remarcabil cu aceste cuvinte din versetul 48, Matei 5:48: ”Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.” Wow. Dar te-ai aștepta doar la asta; la urma urmei, ce e legea? Transcrierea caracterului lui Dumnezeu. {RH, 4 februarie 1890 par. 1} Cât de perfect este Dumnezeu? Infinit de perfect. Prin urmare, cât de perfect este standardul? Infinit de perfect. Auzi limbajul pe care-l folosim aici? … foarte intenționat.

Ascultați; Ferestre spre Cer, pagina 315: ”Dumnezeu cere perfecțiunea copiilor Săi. Legea Sa este o transcriere a propriului Său caracter, și este standardul tuturor caracterelor. Acest standard infinit,” Ce fel de standard, clasa? ”Acest standard infinit este prezentat tuturor pentru a nu fi nici o greșeală în ceea ce privește tipul de oameni din care Dumnezeu va trebui să compună împărăția Sa.” E un standard infinit, Legea. Psalmul 119:96, ascultați-l pe David: ”Văd că tot ce este desăvârșit are margini, poruncile Tale însă sunt fără margini.” Nu are măsură, este infinit.

Manuscript 21, Manuscript Release Volumul 21, pagina 409, ascultă: ”Ca și popor ales al lui Dumnezeu, trebuie să fim în toate sensurile ceea ce El dorește ca noi să fim. Trebuie să ne supunem strict legii vorbite de Hristos pe Sinai. Această lege este standardul de caracter al lui Dumnezeu, și nu poate exista nici o comparație între ea și orice ar trece prin mintea umană. Este un standard de neschimbat al perfecțiunii absolute stabilite de Dumnezeul infinit. Fără ajutor, mintea umană nu o poate înțelege. O expresie a caracterului lui Dumnezeu, este la fel de mare ca cerul și fără măsură…” Ce fel de standard e ăsta? Dincolo de măsură, infinit.

Uite încă una la care să te gândești în drum spre casă. Mesaje selectate, volumul 1, pagina 198: ”Neprihănirea lui Dumnezeu este absolută. Neprihănirea Sa caracterizează toate lucrările Sale, toate legile Sale. Așa este Dumnezeu, așa trebuie să fie și poporul Său.” Cum sună asta? Cuvintele lui Isus: ”Fiți perfecți, așa cumTatăl vostru din cer este perfect.” Auziți, dragii mei prieteni, cerința legii? Ați auzit? Este nevoie de perfecțiune egală cu cine? Cu Dumnezeu. E de ajuns să-l ascult? Nu, nu, nu, nu, nu, nu. Nu ascultătorii legii sunt neprihăniți, ci cei care păstrează legea. {Rom 2:13}

Binecuvântați-vă inimile, am o întrebare pentru voi în seara asta. Ce mai faci? Cum te descurci la îndeplinirea acestui standard infinit? Aveți o supunere pe care sunteți pregătiți să o oferiți lui Dumnezeu ca fiind suficientă pentru a îndeplini standardul infinit al dreptății? Îl ai? Are cineva de aici în sine? Haide, acum… Ce ne spune același verset care ne-a spus ”căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.” {Rom 3:23} Ce este slava? Caracter. Care e transcrierea acesteia? Legea.

Apropo, în greacă acesta e în timpul prezent activ. Interesați-vă. Amintiți-vă, timpul prezent activ înseamnă în curs de desfășurare, acțiune continuă, indiferent de acțiune. În acest caz, nu e. Cu alte cuvinte, ceea ce Pavel spune că toți au păcătuit, adică au încălcat legea, și noi toți nu am ajuns la acest standard infinit. Câți dintre noi? Cu toții. Vrei să spui chiar și cel mai sfințit sfânt? da. Chiar și cel mai sfințit sfânt încă nu îl are. Și apropo, cel mai sfințit sfânt este primul care recunoaște asta.

Oh, prieteni, care e problema noastră? Suntem căzuți și, în această stare, toate neprihănirile noastre sunt haine mânjite. Isaia 64:6: ”Toți am ajuns ca niște necurați și toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită.” Și asta e o traducere ușoară a ebraicei de acolo, apropo, haină mânjită. Nu mă simt confortabil să-ți spun ce spune de fapt ebraica. Poate vom ajunge la ea mai târziu. Astea sunt lucrurile bune pe care le facem: neprihănirile noastre, sunt ca niște haine mânjite. Îți poți imagina cum sunt lucrurile rele? Și de ce? Pentru că toți suntem necurați, și în această stare necurată, tot ce facem mai bine e murdar. Cu ce suntem necurați? Suntem necurati cu egoism, și pângărește chiar și cele mai bune fapte ale noastre. Calea către Hristos, pagina 62: vă rog să rețineți, ce timp este asta? Trecut, asta e istorie, asta e ceva ce a fost și nu mai este. ”Pentru Adam, a fost posibil, înainte de căderea sa în păcat, să-și formeze un caracter drept prin ascultare de legea lui Dumnezeu. Dar el a dat greș în a face aceasta și, prin păcatul său, natura noastră este decăzută, iar prin noi înșine nu putem ajunge neprihăniți.” … din cauza păcatului cui? ”păcatul său” Natura noastră este, cum? ”… decăzută, iar prin noi înșine nu putem ajunge neprihăniți.” ”Deoarece suntem păcătoși,” vă rog să observați, nu ni se spune din ce moment am devenit păcătoși. Ni se spune, ”deoarece suntem păcătoși, nesfinți, nu putem păzi în mod desăvârșit legea cea sfântă a lui Dumnezeu.” ”Noi nu avem o neprihănire a noastră, cu care să facem față, să răspundem cerințelor legii lui Dumnezeu.” Suntem cu toții împreună? Putem spune cu toții ”amin” la asta? Recunoașteți cu toții asta? ”Deoarece suntem păcătoși, nesfinți, nu putem păzi în mod desăvârșit legea cea sfântă a lui Dumnezeu.” Este adevărat chiar și pentru cel mai sfințit sfânt?

Oh, mulți cad în această capcană. Atât de mulți spun, ”Ei bine, asta e condiția, asta e starea, și asta e situația în care sunt cei neconvertiți. Dar când sunt convertit și am puterea Duhului Sfânt, atunci pot produce o supunere care îndeplinește standardul dreptății infinite.” Oh, dragii mei prieteni, nici cel mai sfânt nu o are. Ascultă, Sfințirea Vieții, pagina 81: ”Aceia care au o adevărată iubire pentru Dumnezeu vor da pe față o dorință adâncă de a cunoaște și a îndeplini voința Sa. Dar cel ce umblă cu adevărat după sfințirea inimii și a vieții găsește plăcere în Legea lui Dumnezeu și se plânge numai că rămâne prea în urmă de la măsura cerută de poruncile Sale.” Amin? Cei care umblă cu adevărat după sfințirea inimii și a vieții, ce fac? Se plâng că rămân prea în urmă. Și asta mă sperie în legătură cu Laodicea. Ei cred că sunt ce? ”«Sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic», şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol,” {Rev 3:17}

Deci, prieteni, de unde vom obține o neprihănire, o supunere care va îndeplini standardul infinit? Trebuie să-l avem dacă vrem să fim neprihăniți. Numai cei care păzesc legea vor fi neprihăniți. {Rom 2:13} Numai cei care au o ascultare care îndeplinește standardul care spune: Fiți perfecți, așa cum Tatăl vostru din cer este perfect. {Mat 5:48}Numai cei care au o ascultare care îndeplinește acest standard vor fi neprihăniți. Unde o să-l găsim? O putem găsi vreodată în noi înșine? Nu, unde va trebui să-l găsim? Va trebui să-l găsim în altă parte. Și slavă lui Dumnezeu, o găsim în persoana lui Isus Hristos. Amin? Și este al nostru prin credința în sângele Său, dar în sângele Său de data aceasta, așa cum reprezintă viața Sa substituitoare, ascultarea Sa activă. Amin?

Viața aia a îndeplinit standardul infinit? A făcut-o? da! da! El a fost oglindirea slavei Tatălui Său. {Ev 1:3} În El a locuit trupește toată plinătatea Dumnezeirii. {Col 2:9} Isus Hristos a avut o ascultare care a îndeplinit standardul infinit. Ascultă, Mărturii, volumul 6 pagina 60: ”… viața lui Hristos dezvăluie un caracter infinit perfect.” Un personaj infinit perfect ar îndeplini standardul infinit? da. A avut Isus o perfecțiune egală cu cea a lui Dumnezeu Tatăl? da. El a spus, ”Dacă m-ai văzut pe Mine, L-ai văzut pe Tatăl.” {Ioan 14:9} Scriptura spune că El este imaginea expresă a Tatălui, oglindirea slavei Sale. {Ev 1:3} Isus a avut toată perfecțiunea pe care legea o cere. Și Isus are toată perfecțiunea de care avem nevoie pentru a fi păstrători ai legii prin credința în sângele Său. Amin? Asta e Evanghelia, dragii mei prieteni, asta e Evanghelia.

Calea către Hristos, pagina 62, ascultați acest lucru: ”Noi nu avem o neprihănire a noastră, cu care să facem față, să răspundem cerințelor legii lui Dumnezeu. Dar Domnul Hristos a găsit o cale de scăpare pentru noi. El a trăit pe pământ în mijlocul încercărilor și ispitelor, așa cum trebuie să trăim și noi. El a trăit o viață fără păcat. A murit pentru noi și acum Se oferă să ia păcatele noastre și să ne dea în schimb neprihănirea Sa.” E o afacere bună? ”Dacă ne predăm Lui și-L primim ca Mântuitor personal, atunci, așa păcătoasă cum ar fi viața noastră, noi suntem socotiți neprihăniți pentru El și prin El.” Pe ce bază? Ascultă: ”Caracterul Domnului Hristos este pus atunci în locul caracterului nostru, și suntem primiți înaintea lui Dumnezeu ca și când n-am fi păcătuit niciodată.” Amin? Acel caracter infinit perfect, când ajungi la poalele crucii și accepți prin credință sângele lui Isus care este creditat în locul tău. Caracterul lui stă în locul caracterului tău. De aceea sunteți socotiți neprihăniți, pentru că, deși nu sunteți în voi înșivă, sunteți prin credință în El. Și astfel sunteți neprihăniți, nu pe baza a ceea ce ați făcut – nu pe baza faptelor voastre, mai mult decât pe baza morții voastre – ci pe baza a ceea ce a făcut Salvatorul și a morții lui Isus Hristos, sunteți neprihăniți. Slavă Domnului pentru sânge. Amin? Să ne rugăm.

Tată Ceresc, Îți mulțumim că prin sânge suntem considerați neprihăniți. Dar Îți mulțumim și pentru apă, pentru că dacă vom trăi în Cer, nu trebuie să fim doar neprihăniți, trebuie să fim de asemenea sfințiți. Așadar, adu-ne înapoi aici pentru a ne continua studiul. Ne rugăm în numele lui Isus, amin. Dumnezeu să vă binecuvânteze, prieteni.