Formarea de caractere este cea mai importantă lucrare încredințată vreodată făpturilor omenești. În ora ce urmează, vom explora atât privilegiul cât și responsabilitatea noastră de a ne forma caracterele după cel al lui Hristos. Alăturați-vă nouă acum pentru acest timp puternic de schimbare personală, în timp ce pastorul Stephen Wallace ne duce ”Din slavă în slavă.”

Bună seara dragilor, vă urez un sabat binecuvântat și fericit. Chiar vă străduiți să faceți pe acest om din Montana să simtă ca acasă. E zăpadă pe drum, și cred că asta a fost un pic intimidant pentru unii dintre voi, oameni buni din sud, unde nu aveți prea multă zăpadă. Dar vă mulțumesc că v-ați făcut curaj să veniți în seara aceasta.

E un privilegiu să studiez cu tine cea mai importantă lucrare încredințată vreodată făpturilor omenești. Care e asta? Formarea de caractere. Educație, pagina 225. Spune-o cu mine. Amintiți-vă că este o cerință de curs să memorați citatul până la sfârșitul cursurilor. Iată: ”Formarea caracterului este cea mai importantă lucrare încredințată vreodată făpturilor omenești; nu a fost niciodată mai importantă studierea lui cu sârguință, ca acum.” Mulți dintre voi v-ați descurcat mai bine la ultimul cuvânt decât la restul declarației. Formarea de caractere, într-adevăr, cea mai importantă lucrare, și niciodată mai importantă ca acum, deoarece Regele vine în curând.

Dar avem multe de făcut. Avem o Evanghelie pe care trebuie să o vestim locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminții, oricărei limbi și oricărui norod. {Apoc 14:6} și avem propriile noastre vieți de pregătit. {Apoc 14:7} Dar, din nou, realizarea cu succes a ambelor sarcini depinde de același lucru, și anume formarea unui caracter asemănător lui Hristos. Pentru că nu putem fi martori eficienți pentru rege și nici cetățeni potriviți pentru împărăție dacă nu avem un caracter asemănător lui Hristos. Dragilor, nu avem prea mult timp la dispoziție. Este nevoie de timp pentru a dezvolta un caracter asemănător lui Hristos. {5T 618.1} Nu avem nimic de pierdut. Vă mulțumesc că v-ați întors pentru a studia cu sârguință cu mine ceea ce spune Domnul cu privire la rolul nostru de cooperare în acest proces de formare a caracterului.

Nu ne putem forma noi înșine un caracter ca al lui Hristos, trebuie să fim schimbați ”din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” {2 Cor 3:18} Dar Duhul Sfânt nu ne poate schimba dacă nu cooperăm. Și este necesar să știm cum să cooperăm. Și ne uităm la această conjunctură din seria noastră, la prevederea dublă și la ceea ce face posibil acest lucru. Prevederea dublă pe care o găsim în timp ce îngenunchem la poalele crucii, simbolizată prin sânge și în apa care curge din coasta lui Isus. {Ioan 19:34} Am studiat cu atenție că prin sânge suntem neprihăniți. Prin apă suntem sfințiți. Și prin această dublă dispoziție de har, slava lui Hristos este restaurată în noi. Sângele asigură fundația. Apa asigură energia. Și pe măsură ce învățăm să cooperăm cu Duhul Sfânt, simbolizat prin apă, putem construi un caracter spre slava lui Dumnezeu, care nu numai că va supraviețui timpului, dar va dura pentru eternitate. Amin?… va dura pentru eternitate. Dar un astfel de caracter trebuie să fie construit pe temelia dreptății prin credință… numai în Hristos.

Și dragilor, pentru a forma cu succes un astfel de caracter, trebuie să fim motivați puternic și pe bună dreptate. Vreau să repet acest lucru: trebuie să fim motivați puternic și pe bună dreptate. De ce? Pentru că este nevoie de efort sârguincios, perseverent pentru a coopera cu puterea transformatoare a Duhului Sfânt. După cum am observat deja, trebuie să învățăm să păzim inima mai mult decât orice {Prov 4:23} ”mai mult decât orice” implică un anumit efort? Oh, cu siguranță. Și de ce trebuie să învățăm să păstrăm inima mai mult decât orice? Pentru că omul este ca unul care își face socotelile în suflet. {Prov 23:7} Şi amintiți-vă, că asta înseamnă cu adevărat caracterul. E activitatea inimii. Și inima, așa cum am definit, este sufletul, căci cuprinde atât intelectul cât și afecțiunea.

Cum e numită activitatea intelectului? Gândurile.

Cum e numită activitatea de afectiuni? Sentimentele.

Și amintiți-vă, care e definiția noastră pentru ”caracter”? ”Gândurile și sentimentele combinate alcătuiesc caracterul moral.” Mărturii, volumul 5, pagina 310. Deci e logic atunci că dacă vrem să ne formăm un caracter ca al lui Hristos, trebuie să învățăm să ne controlăm cu sârguință gândurile și sentimentele. Amin? Trebuie să învățăm să avem mintea lui Hristos. Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus. {Fil 2:5} Asta înseamnă să fii creștin. E mult mai mult decât să vorbești și să mergi. Este în primul rând controlarea gândurilor. Amin? Și dragilor, ne-am păcălit gândindu-ne că doar pentru că facem o treabă destul de bună de a vorbi și de a merge, suntem creștini, când de fapt s-ar putea să nu fim deloc. Poate că nu ești ceea ce crezi că ești, dar ești ceea ce gândești. El este ca unul care își face socotelile în suflet. {Prov 23:7} Și avem nevoie de sârguință și efort perseverent pentru a învăța cum să ne controlăm gândurile.

Și asta necesită o motivație puternică. Tu și cu mine nu vom persevera în învățarea de a face orice gând rob ascultării de Hristos {2 Cor 10:5} – care de fapt este țelul nostru – nu vom persevera niciodată în atingerea acestui țel dacă nu suntem puternic motivați. Și în seara asta vreau să discutăm ce anume e o motivație suficient de puternică și adecvată. Un studiu foarte important în seara asta. Vom arunca o privire la comanda Domnului pentru noi. După ce ne-a oferit cu un cost infinit sângele și apa, acea dispoziție dublă suficientă a harului, prin care slava lui Dumnezeu ar putea fi restaurată în noi de dragul lui Hristos, El ne poruncește cuvinte remarcabile și familiare. Titlul studiului din această seară: ”Așa vă trimit și Eu pe voi.” Ah, semnificația pe care o poartă acea poruncă simplă dar remarcabil de complexă este lucrul la care trebuie să ne concentrăm atenția.

Dar înainte de a deschide Biblia, trebuie să ne oprim să ne deschidem sufletele… Îți amintești de dispozitivul nostru de memorie? Să nu deschizi niciodată Biblia fără ca înainte să-ți fi deschis inima. Așa că vă rog să îngenuncheați cu mine pentru câteva momente de rugăciune, invitând personal Spiritul lui Dumnezeu în inima voastră. Și te rog, râvnesc la rugăciunile tale în seara asta. Roagă-te și pentru fratele tău.

Tată Ceresc, îți mulțumesc pentru acest sanctuar în timp, în care am intrat în această zi sfântă. Și Îți mulțumesc și pentru acest sanctuar în spațiu, această casă sfântă a rugăciunii. Și Îți mulțumesc că timpul și spațiul sunt sfinte când Duhul Tău Sfânt este prezent. Și asta invităm acum… Spiritul tău. Vino în acest loc… umple fiecare moment al acestui timp. Cel mai important, vino în inimile noastre. Știm că Tu ești aici, în mijlocul nostru ca o congregație pentru că ai promis: ”Unde doi sau trei sunt adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor.” Dar nu suntem mulțumiți doar să Te avem doar aici, în mijlocul nostru, ca o congregație. Te vrem în mijlocul nostru ca indivizi. Așa că deschidem larg ușa templelor trupului nostru și spunem: ”Intră, oaspete ceresc, intră, Te rog.” Grăbește și dă energie facultăților noastre mentale și spirituale. Dă-ne acel discernământ spiritual pe care trebuie să-l avem dacă vrem să înțelegem adevărul cu intelectul, să-l îmbrățișăm cu afecțiunea și, cel mai important, să ne supunem acestuia cu voința. Doamne Dumnezeule, Te rog ajută-ne să înțelegem, mai ales în această seară, cum putem să fim motivați să perseverăm în formarea unui caracter asemănător lui Hristos spre slava Salvatorului nostru și spre slava Ta, o clădire de caractere care va dura în timp și pentru eternitate. Te rugăm să-mi ghidezi gândurile și cuvintele. Vreau să spun adevărul și numai adevărul în numele Tău. Fie ca limba mea să se lipească de cerul gurii mele dacă spun ceva care ar denatura adevărul. Dar desfă-mi limba și ghideaz-o astfel încât să proclam cu claritate și precizie adevărul așa cum este în Isus. Îți dau întreaga mea ființă în acest scop. Te rog să mă folosești. Cer în numele lui Isus, amin.

Titlul studiului nostru, ”așa vă trimit și Eu pe voi” este luat din Ioan 20:21. Suntem la pagina 34 a lecției 15, ”așa vă trimit și Eu pe voi.” Ioan 20: 21: ”Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi.” Asta e versiunea King James. King James spune ”așa că trimit și Eu pe voi.” Dragilor, vă rog să luați în considerare semnificația profundă a acestei porunci. Isus ne cere să facem pentru El ceea ce a făcut pentru Tatăl. E clar? ”Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi.”

Ce l-a trimis Tatăl pe Fiul să facă? Am studiat deja asta: L-a trimis într-o dublă misiune. Care anume? Să dezvăluie slava lui Dumnezeu omului și să restaureze slava lui Dumnezeu în om.

Dragilor, vă rog să știți că exact asta ne cere Hristos să facem pentru El. ”Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi.” Vezi tu, Isus este pe cale să se întoarcă la Tatăl. Și El este pe deplin conștient că trebuie să existe în continuare pe planeta Pământ o reprezentare corectă a caracterului Său. Pentru că, la urma urmei, Satana va continua să mintă rasa umană și să caute să denatureze caracterul lui Dumnezeu. Prin urmare, trebuie să existe cineva care să pună lucrurile la punct. Amin? Trebuie să fie cineva care să dezvăluie adevărul cu privire la caracterul lui Dumnezeu. Și cine va fi? Ucenicii Săi… cei care se supun Domniei Sale și disciplinei Sale, asta înseamnă să fii ucenic. Înseamnă să fii sub disciplina și Domnia lui Isus Hristos. Înseamnă să fii poporul Său.

Calea către Hristos, pagina 115; ascultați această afirmație remarcabilă: ”Copiii lui Dumnezeu sunt chemați să fie reprezentanți ai Domnului Hristos, pentru a înfățișa tuturor bunătatea și mila lui Dumnezeu. După cum Domnul Hristos ne-a descoperit adevăratul caracter al Tatălui, tot astfel și noi trebuie să descoperim pe Domnul Hristos unei lumi care nu cunoaște iubirea Lui plină de milă și bunătate. „Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume”, spunea Domnul Hristos, „așa i-am trimis și Eu pe ei în lume”.” Vedeți paralela directă dintre misiunea lui Hristos față de rasa umană, care i-a fost dată de Tatăl și misiunea noastră care ne-a fost dată de Isus? E clar, e direct. Vedeți dragilor, vă rog să înțelegeți responsabilitatea foarte serioasă pe care și-o asumă cineva atunci când pretinde că e ”creștin”. Noi, ca atare, trebuie să fim ambasadorii lui Hristos. Trebuie să-L reprezentăm în această lume.

Și vă rog să știți că lumea are dreptul de a trage concluzii cu privire la ceea ce Isus Hristos Însuși este, pe baza modului în care creștinii acționează. Amin? Nu-i asa? Așa e. Trebuie să fim epistole vii, cunoscute și citite de toți oamenii. Iar mesajul pe care îl transmitem să fie o revelație a ceea ce este Isus Hristos. E o responsabilitate solemnă, nu-i așa? Te implor, fratele meu, sora mea, nu lua numele lui Hristos în zadar! Și nu vorbesc despre înjurături, nu-i așa? Vorbesc despre o formă mult mai subtilă de a-I lua numele în zadar. Vorbesc despre a pretinde a fi un creștin, în timp ce ești necreștin în caracter. Asta înseamnă să-i iei numele în zadar? Oh, cu siguranță.

Una dintre cele mai înfricoșătoare și solemne acuzații care se găsesc în Scriptură este cea pe care Dumnezeu o pronunță cu privire la poporul Său ales. El spune despre ei ”Căci din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între neamuri”. ”Căci din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între neamuri” {Rom 2:24} Vezi tu, ei erau cunoscuți ca poporul ales al lui Dumnezeu, dar l-au reprezentat pe bună dreptate? Au spus adevărul despre caracterul Său? Nu, și Dumnezeu a primit o presă foarte proastă din cauza acelor epistole moarte. Dragilor, Doamne ferește ca cineva de aici să aibă o astfel de inculpare pronunțată cu privire la ei. ”Din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu.”

Și insist că responsabilitatea care ne revine ca creștini adventiști de Ziua a Șaptea este deosebit de mare pentru că vedeți, noi… pretindem nu numai a fi creștini, dar noi pretindem a fi poporul lui Dumnezeu care a rămas, cu o misiune foarte specială și solemnă de realizat în aceste vremuri ale sfârșitului. Amin? Și cred asta din toată inima, dragilor. Nu ne face mai buni decât toți, dar ai face bine să crezi că ne face mai responsabili decât toți. Avem o responsabilitate solemnă.

Am fost crescuți și denominați și ni s-a transmis un mesaj foarte special pentru a proclama fiecărei națiuni, rude, limbi și popoare. Care e? Sunt mesajele celor trei îngeri. Și cum începe? ”cu o Evanghelie veșnică” {Apoc 14:6} Te rog, nu uita de contextul ăsta. Nu putem proclama pe bună dreptate mesajele celor trei îngeri dacă nu avem Evanghelia veșnică. ”cu o Evanghelia veșnică, spunând cu glas tare, „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă” Ce înseamnă să-i dai slavă lui Dumnezeu? Înseamnă să-I dezvăluim caracterul în noi, dragilor. Cum putem îndeplini cu succes misiunea noastră și să proclamăm un astfel de mesaj dacă noi înșine nu dezvăluim caracterul lui Dumnezeu? … și, astfel, să dăm slavă lui Dumnezeu? Deci, insist că responsabilitatea se așează și mai greu pe umerii creștinilor adventiști de ziua a șaptea.

Iată o altă declarație; Review and Herald, 30 aprilie 1889: ”Hristos a venit să-L reprezinte omului pe Tatăl. El a revelat lumii natura lui Dumnezeu. Satana l-a denaturat pe Tatăl. El l-a conturat ca pe o ființă plină de răzbunare, care nu avea nici o toleranță, nici milă, nici răbdare, nici dragoste. El L-a îmbrăcat cu propriile sale atribute; dar Hristos a venit și a luat asupra Sa umanitatea, pentru ca El să poată dezvălui umanității adevăratul caracter al Tatălui; și noi trebuie să-L reprezentăm pe Hristos în lume, așa cum Hristos l-a reprezentat pe Tatăl.” Vezi paralela directă? Oh, fratele meu, sora mea… ce responsabilitate solemnă. Ce gând solemn.

Acum, cum putem îndeplini această poruncă? Cum? Cum putem face pentru Hristos ceea ce a făcut El pentru Tatăl? Cum putem fi folosiți de El pentru a-I dezvălui omului slava Sa și pentru a coopera cu El, pentru ca slava Sa să poată fi restaurată în om? Cum? Doar venind zilnic la poalele crucii și primind prin credință dubla dispoziție a harului, simbolizată în sânge și în apă. Și prietenii mei, avem, în contextul imediat al poruncii, ambele prevederi. Și vreau să notați cu atenție ordinea în care sunt prezentate. Este profund semnificativ. Să ne uităm la contextul mai larg al poruncii.

Porunca se găsește în Ioan 20:21. ”Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi.” Dar notați-l în contextul mai larg; Să-l luăm de la versetul 19. Ioan 20:19: ”În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” Oh, cuvinte prețioase de salut. Ai auzit? ”Pace vouă” Care este semnificația acestor cuvinte? Vă rog să rețineți versetul 20: ”Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când au văzut pe Domnul.” Versetul 21:”Isus le-a zis din nou: „Pace vouă!” Care este semnificația acestei asigurări repetate de două ori… că au pace? Care este semnificația ei? Dragilor, El îi asigură că, pe baza sângelui, ei sunt neprihăniți și astfel au pace cu Dumnezeu.

Vezi tu, Romani 5:1, ce ne spune? ”Deci, fiindcă suntem socotiți neprihăniți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.” Care este singura bază prin care avem pace cu Dumnezeu? Fiind neprihăniți prin credință. Credința în… ce? Romani 5:9: ”suntem socotiți neprihăniți prin sângele Lui.” Prin credința în sângele lui Hristos avem pace cu Dumnezeu. Cred că de aceea, după ce Isus a spus, ”Pace vouă!” prima dată, … Ce a făcut El? El a arătat semnele din palmă. Ce curgea din palma Lui? Sânge. Și El a arătat spre coasta lui. Ce curgea din coasta Lui străpunsă? Sânge. Este ca și cum El ar spune: ”Această pace se bazează pe sângele Meu vărsat. Și datorită a ceea ce am făcut, și tu ai primit prin credință, ai pace cu Dumnezeu.” Vedeți dragilor, aceasta este temelia pe care trebuie să construim un templu de caracter. Și aceasta este singura motivație adecvată pentru a face acest lucru.

Acum, urmați îndeaproape ceea ce vreau să spun prin asta. Este profund semnificativ faptul că înainte ca Hristos să le ceară ucenicilor Săi să facă ceva pentru El, El îi asigură de două ori că au deja pace cu Dumnezeu pe baza a ceea ce El a făcut pentru ei. Pe ceea ce insist este profund semnificativ. Vreau să repet asta. Înainte ca El să le spună ucenicilor și, pe măsură ce răsună, înainte de a ne porunci: ”Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi.” De ce ne asigură El de două ori? … că avem ce? Pace cu Dumnezeu pe baza a ceea ce El a făcut pentru noi. De ce e atât de important? De ce este atât de important?

Pentru că dragilor, Isus dorește ca noi să fim motivați să facem pentru El ceea ce a făcut El pentru Tatăl. Vezi tu, acesta este motivul pentru care El nu a spus, ”Așa cum Tatăl m-a trimis pe Mine, așa te trimit eu pe tine, și dacă faci o treabă bună pentru Mine cum am făcut Eu pentru El, veți avea pace cu Dumnezeu.” Slavă Domnului, El nu a spus-o în acest fel. Amin? Dacă ar fi făcut-o, ce am fi făcut? Ne-am fi suflecat cu toții mânecile, ne-am fi dus la muncă și am fi încercat să ne câștigăm acceptarea, pacea cu Dumnezeu, pe baza performanței noastre. Urmărești asta? Și Isus știe foarte bine că natura umană este predispusă să facă asta oricum. Deci, pentru a ne proteja de această tendință foarte umană, de două ori înainte de a ne cere să facem ceva pentru El, El ne asigură că suntem deja acceptați și avem pace cu Dumnezeu pe baza a ceea ce El a făcut pentru noi. Acum, dragilor, trebuie să mergem să lucrăm pentru El, nu pentru a ne câștiga acceptarea, ci pentru că suntem deja acceptați. Amin?

Și asta, apropo, este cea mai puternică motivație pe care inima umană o poate cunoaște. Vezi tu, te rog să înțelegi… și apropo, psihologia modernă și psihiatria recunoaște acest lucru. Vă rog să înțelegeți că cea mai mare nevoie în inima omului este de acceptare. Ai auzit asta? Cea mai mare nevoie în inima omului este acceptarea. Și vă rog să înțelegeți mai departe, că ceea ce ne motivează cel mai puternic este ceea ce satisface nevoile noastre cele mai mari. Ai urmat acest pas? Ceea ce ne motivează cel mai puternic este ceea ce satisface cele mai mari nevoi ale noastre. Și care este cea mai mare nevoie a noastră? Să fim acceptați. Acum, această nevoie este atât de puternică încât noi toți am depus eforturi mari pentru ea.

Dar toată lumea poate fi împărțită în unul din cele două grupuri – există doar două – unul din două grupuri: cei care depun eforturi pentru a câștiga sau merita acceptarea, și cei care depun eforturi din cauza recunoștinței și aprecierii pentru faptul că acestea sunt deja acceptate. Ai prins asta? Această nevoie de acceptare este atât de mare, încât toată lumea lucrează cu referire la ea, dar toată lumea se încadrează într-una din cele două categorii. Cei care lucrează pentru a obține acceptarea, sau cei care lucrează pentru că sunt deja acceptați.

Este felul creștin să depună eforturi atunci când vine vorba de îndeplinirea acestei porunci? Oh, da, este, dragilor. Este nevoie de efort perseverent pentru a face pentru Hristos ceea ce El a făcut pentru Tatăl. Și ori de câte ori începeți să vorbiți despre efort în experiența creștină, ce încep oamenii să facă inevitabil? Încep să se simtă inconfortabil și să concluzioneze că te bagi în ce? Neprihănirea prin fapte. Ah, fratele meu, sora mea, te rog ascultă-mă. Funcționează efortul uman? Chiar așa? Funcționează efortul uman? Funcționează mereu? Absolut deloc. Ca și în neprihănirea prin fapte, cel mai categoric nu. Ce face efortul uman legalism? … face neprihănire prin fapte sau nu? Ce o face… E motivul din spatele ei, nu? Motivul din spatele ei face diferența. Dacă facem eforturi pentru a ne câștiga acceptarea, ce? Asta e muncă, asta e legalism.

Dar dacă depun eforturi pentru că îl iubesc și îl apreciez atât de mult pe Isus pentru darul acceptării încât El, cu un cost infinit pentru Sine, mi-a dat un dar gratuit, și vreau să fac și să fiu tot ce pot, să-I arăt cât de mult Îl iubesc și îl apreciez pentru asta, este legalism? De o mie de ori nu. Aceasta este credința care lucrează prin dragoste și purifică sufletul. {Gal 5:6, 1 Pet 1:22} Amin? {Amin; Slavă Domnului.}

Și dragilor, sunt aici să vă spun că nimeni nu muncește mai mult decât cineva care este motivat de dragoste. Și nici măcar nu-l consideră o corvoadă sau o datorie. Într-adevăr, este o încântare. Amin? E o încântare.

Frate, soră, te rog, să evităm reacția asta pe care o avem când începem să vorbim despre efortul uman în experiența creștină. Nu este categoric neprihănire prin fapte sau legalism. Ci motivul din spatele ei o face sau nu așa. Când auzim și acceptăm acea asigurare de două ori repetată a păcii și știm că suntem pe deplin acceptați, neprihăniți prin credința în sângele lui Isus și ne bucurăm de faptul că suntem acceptați în Iubit și când începem să înțelegem prețul plătit de Dumnezeu Tatăl și de Dumnezeu Fiul, pentru ca noi să putem fi astfel. Inimile noastre răspund, sau cel puțin ar trebui, în dragoste și recunoștință. Amin? Și vrem să facem și să fim tot ce putem pentru a-I arăta cât de mult Îl iubim.

Și ce-L auzim spunând? ”Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi.” {Ioan 20:21} ”Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele” {Ioan 14:15} și lasă-Mă astfel să restaurez în tine prin supunere a Spiritului, motivată de iubire, caracterul Meu. Pentru că Legea Mea este transcrierea caracterului meu. {GC 434.1} ”Legea Domnului este desăvârșită și înviorează sufletul,” {Ps 19:7} Când îl iubim și păstrăm Spiritul său, care este dragostea supremă pentru Dumnezeu și dragostea altruistă pentru alții. Amin? Dragostea supremă pentru Dumnezeu ne permite să ne supunem primelor patru. Dragostea altruistă pentru alții ne permite să ne supunem ultimelor șase. ”Dragostea este împlinirea legii.” {Rom 13:10} Și când noi, în semn de recunoștință, îl iubim pe Hristos pentru tot ce a făcut pentru a ne salva, nici măcar nu ne gândim la supunere ca la o datorie, ne gândim la ea ca la un privilegiu și o încântare. Și ne-am schimbat din interior spre exterior… schimbat din slavă în slavă.

Oh, prieteni, fie ca noi să înțelegem semnificația profundă a asigurării repetate a păcii care precede porunca: ”Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi.” Doar așa înțelegem cum putem fi motivați în mod corespunzător și puternic să facem pentru Hristos ceea ce El a făcut pentru Tatăl. Acum, după ce a oferit o bază sigură, și a furnizat o motivație adecvată, El ne dă porunca. ”Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi.”

Apoi, imediat după poruncă, ce face El? Aici vine apa. Ce face El? Ioan 20:21: ”Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” Versetul 22: ”După aceste vorbe, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt!” Acolo ai apa. Amintiți-vă că apa simbolizează Duhul Sfânt. Deci, în contextul imediat al poruncii, ce găsim? Sângele și apa.

Prin sânge avem pace cu Dumnezeu. Și prin apă avem puterea lui Dumnezeu.

Și cu pacea și cu puterea, dragilor, putem face pentru Hristos ceea ce El a făcut pentru Tatăl. Amin? Putem… Putem. Duhul Sfânt pe care El îl respiră asupra noastră, care este lucrarea sa? Ce face Duhul Sfânt? Coloseni 1:19 și 20: ”Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El  şi să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ, cât şi ce este în ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui.” Aici e pacea, și asta aduce motivul dragostei. 2 Corinteni 5:14 și 15: ”Căci dragostea lui Hristos ne strânge, fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit. Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei.” Pacea este temelia. Puterea este Duhul Sfânt; și ce face Duhul Sfânt? 2 Corinteni 3:18, acesta este textul: ”Noi toți privim cu fața descoperită…” textul nostru cheie, ”ca într-o oglindă, slavă Domnului și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.”prietenii mei. Numai Duhul Sfânt ne poate schimba. Nu ne putem schimba noi înșine. De aceea, pentru a îndeplini această misiune, Hristos a trebuit să ne dea putere supranaturală. A trebuit să ne inspire. El a trebuit să sufle Spiritul Său în noi, astfel încât să avem suficientă putere să facem pentru El ceea ce El a făcut pentru Tatăl.

Ce spune Hristos cu privire la Spirit? Ioan 16:13 și 14: ”Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să văcălăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.” Foarte interesant; ce spune Isus că va face Spiritul? ”El mă va proslăvi.” Vă rog să observați că Tatăl îl trimite pe Fiul să-L slăvească. Isus trimite Duhul Sfânt să Se slăvească pe el însuși.

Dar am o întrebare: Îl slăvește Duhul Sfânt pe Isus în același mod în care Isus l-a slăvit pe Tatăl? Nu. De ce? Isus l-a slăvit pe Tatăl în propria Sa persoană vizibilă. Corect? El ar putea spune, ”Dacă M-ai văzut pe Mine, L-ai văzut pe Tatăl.” {Ioan 14:9} Și El a fost oglindirea slavei Tatălui Său. {Ev 1:3} Este Duhul Sfânt o persoană vizibilă aici pe planeta Pământ? Nu. Atunci Duhul Sfânt îl slăvește pe Hristos într-un mod diferit de cel pe care Hristos l-a slăvit pe Tatăl. Cum îl slăvește Duhul Sfânt pe Hristos? Prin restabilirea caracterului asemănător cu cel al lui Hristos în noi prieteni, da, într-adevăr. Prin restabilirea caracterului asemănător lui Hristos în poporul Său. Așa îl slăvește Duhul Sfânt pe Hristos.

Observați această declarație remarcabilă. Hristos Lumina Lumii, pagina 671: ”Isus a spus despre Duhul: „El Mă va proslăvi”. Mântuitorul venise pentru a proslăvi pe Tatăl, descoperind iubirea Lui; tot astfel Duhul trebuia să proslăvească pe Hristos, arătând lumii harul Lui. În natura omenească trebuia să se refacă însuși chipul lui Dumnezeu. Slava lui Dumnezeu și a lui Hristos necesită desăvârșirea caracterului poporului Său.” Oh, frate, soră… Vă rog să înțelegeți ce este în joc aici. În primul rând, îl proslăvește Duhul Sfânt pe Hristos? Însăși imaginea lui Dumnezeu trebuie să fie reprodusă în umanitate… ăștia suntem noi. Duhul Sfânt îl proslăvește pe Hristos schimbându-ne din slavă în slavă, în asemănarea de caracter a lui Hristos. Transformându-ne, prin reînnoirea minților noastre, și permițându-ne să dezvăluim slava, caracterul lui Isus Hristos, în cuvintele și în acțiunile noastre și da, chiar și în aspectul nostru, la plenitudinea capacității noastre deteriorate de păcat.

Acum ține minte, când facem tot ce putem… noi, chiar și în puterea Duhului Sfânt, noi încă suntem lipsiți de slavă. {Rom 3:23} Dar asta nu ar trebui să ne descurajeze. Uită-te la această declarație de la pagina 34, spre partea de jos acolo; Mărturii, volumul 2, pagina 618: ”El a avut o influență mare, pentru că era Fiul lui Dumnezeu. Noi suntem așa de mult sub El și atât de deficitari, încât, făcând ce putem cel mai bine, eforturile noastre vor fi totuși sărace. Noi nu putem câștiga și poseda influența pe care a avut-o El; dar de ce să nu ne educăm spre a veni cât mai aproape de Model, în măsura în care este posibil pentru noi să facem acest lucru, pentru ca să putem avea cea mai mare influență asupra poporului?” Dragilor, chiar și cei mai evlavioși dintre oamenii Săi sunt încă doar o reflecție slabă.

Cum era scris în pasajul din Inspirație pe care l-am studiat aseară? ”Cel mai nobil și mai blând dintre oameni sunt doar o reflecție slabă a frumuseții divine a caracterului lui Hristos.” {MO 49,2} Dar asta nu ar trebui să ne descurajeze. Vezi tu, Dumnezeu nu se așteaptă să strălucim la fel de tare ca Soarele. Dar El se așteaptă ca noi să strălucim cât de tare putem. Amin? Isus este oglindirea slavei Tatălui Său. {Ev 1:3} El a dezvăluit un caracter infinit perfect, El este Soarele Dreptății. În cel mai bun caz, suntem doar luni pline. Amin? Perfect în sfera noastră așa cum El este perfect în sfera Sa, strălucind până la plenitudinea capacității noastre deteriorate de păcat. Dar chiar și o lună plină este doar o reflectare slabă a frumuseții divine a caracterului lui Hristos. Dar Dumnezeu să ne ajute să ne străduim, pentru dragostea lui Hristos, să fim luni pline, amin? … să fim tot ce putem pentru El.

Și înapoi la declarația din Hristos Lumina Lumii: Ultima frază este atât de semnificativă. ”Onoarea lui Dumnezeu, onoarea lui Hristos, este implicată în perfecțiunea caracterului poporului Său.” Frate, soră, pentru oricine îl iubește pe Hristos, asta ar trebui să fie o motivație puternică. Vezi, dacă îl iubim cu adevărat pe Hristos, vrem să-L onorăm, nu-i așa? Amin? Vrem să-L onorăm. Și cum îl onorăm? Reprezentându-L pe bună dreptate. De aceea ni se spune că onoarea lui Dumnezeu, onoarea lui Hristos, este implicată în perfecțiunea caracterului poporului Său. Totul e în joc aici… totul este în joc.

Lasă-mă să-ți spun o poveste. Tatăl meu mi-a spus-o, dar a auzit-o de la tatăl său. Bunicul meu a fost pastor în Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea, la fel și tatăl meu. Bunicul meu a predat Academia, Biblia, toată viața lui. Și a predat Biblia foarte bine. Știu asta pentru că de multe ori am sfinți cu părul argintiu care vin la mine și spun: ”Sunteți rudă cu Lyle Wallace?” Și mereu zâmbesc și spun ”Da, e bunicul meu.” Și de obicei au ochii înlăcrimați, și spun, ”Nu pot să vă spun impactul pe care l-a avut asupra vieții mele la școala de Sabat, în Academie.” Era cunoscut pentru poveștile pe care le spunea pentru a ilustra adevăruri spirituale. Și tatăl meu mi-a spus asta. Și aș vrea să pot spune la fel ca tatăl meu, iar tatăl meu și-a dorit să-l poată spune la fel de bine ca tatăl său. Deci, este, probabil, deteriorat cu generațiile care trec, dar am de gând să dau ce e mai bun din mine, pentru că spune și ilustrează adevărul pe care vreau să-l aduc în inimile voastre în seara asta.

Isus și-a încheiat misiunea pe planeta pământ de a dezvălui slava lui Dumnezeu omului și de a restabili slava lui Dumnezeu în om. El a terminat ambele faze în momentul strigătului victoriei ”S-a isprăvit!” {Ioan 19:30} Îți amintești… Chiar și al doilea, în care El a restaurat pe deplin slava lui Dumnezeu în Sine în numele nostru, dar și în faptul că El a făcut dispoziție deplină și completă și suficientă, prin care slava Sa ar putea fi restaurată în noi în numele Său. Și după ce și-a îndeplinit pe deplin și fără defecte misiunea, El se întoarce la cer, la adularea întregului univers fără păcat. Pe măsură ce El se apropie, există un strigăt: ”Cine este acest Rege al slavei?” {Ps 24:8, 10} ”Cine este acest rege al caracterului?” Și răspunsul vine. Și apoi întrebarea se repetă, nu pentru că nu au auzit prima dată sau nu au înțeles, ci pentru că vor doar să-l audă lăudat pe Domnul lor, pe care îl iubesc cu toată inima. Și porțile se deschid, și El intră, și toate oștirile angelice s-au grăbit să se închine și să-L venereze, dar El… își ridică mâinile; și El nu este dispus să primească închinarea lor până când nu are asigurarea Tatălui că sacrificiul Său a fost suficient pentru ca noi să ne alăturăm Lui acolo.

Iubim un astfel de Domn. Amin? Iubim un astfel de Domn.

Și când El se duce la Tatăl și este pe deplin asigurat că El a făcut tot ce era necesar pentru ca oricine va veni la poalele crucii și va primi prin credință acea dublă dispoziție de har să fie acolo cu El pentru eternitate și să-L vadă așa cum este El, să vadă slava Sa și să o reflecte prin veacurile neîncetate. Când El primește această asigurare, atunci El iese și primește adorarea și închinarea oștirilor angelice… dar nu până atunci. Și apoi ei continuă să-I pună întrebări cu privire la misiunea Sa. Și le place să audă poveștile Sale, El a discreditat perfect și convingător și iremediabil toate minciunile diavolului cu privire la caracterul lui Dumnezeu și cât de perfect a revelat El adevărul. Și există o bucurie în inimile tuturor gazdelor angelice în timp ce își dau seama cât de frumos a revelat Hristos caracterul lui Dumnezeu rasei căzute.

Dar apoi, după o perioadă de timp, există un grup de îngeri care, evident, au discutat ceva între ei. Unul dintre ei ridică mâna și Domnul îl recunoaște și spune: ”Doamne, suntem atât de recunoscători pentru modul în care Ți-ai îndeplinit perfect misiunea de a dezvălui caracterul Tatălui. Suntem atât de recunoscători pentru modul în care ai respins și infirmat toate acuzațiile diavolului cu privire la caracterul lui Dumnezeu. Dar avem o îngrijorare, și ne întrebam cine va continua să facă asta pe planeta Pământ acum că tu ești aici? Vezi tu, știm că Satana nu s-a schimbat. Continuă să mintă cu privire la caracterul tău acum, precum și la Tatăl Tău. Și el caută continuu să te denatureze și să înstrăineze oamenii de Tine, convingându-i că nu ești cu adevărat un Dumnezeu al iubirii. Așa că suntem pe deplin conștienți că există o nevoie reală pe planeta Pământ cineva care să continuie să dezvăluie adevărul cu privire la caracterul tău. Cine va face asta acum Doamne, te rog? Suntem îngrijorați… Spune-ne cine va face asta acum?”

Și Isus spune, ”Ei bine, nu trebuie să vă faceți griji. Am lăsat în urmă câțiva bărbați și femei aleși. Uite-l pe Petru, și acolo e Iacob și acolo e Ioan, și acolo e Matei și…”

Îngerii spuseră: ”Doamne, știi că de asta ne facem griji. Îi cunoaștem pe acei oameni. Doamne, știi, Petru… nu cu mult timp în urmă, Te-a renegat cu înjurături. Și Iacob și Ioan, acei fii ai tunetului… Au vrut să doboare focul și să incinereze un oraș întreg pentru că nu au fost tratați cum trebuie. Și Matei, știi cât îi ia să creadă ceva. Cu siguranță nu te bazezi pe ei. Dacă te dezamăgesc? Adică, nu… Nu ai un plan B? Sigur că da, trebuie să ai o alternativă, un plan de rezervă. Adică, nu poți conta cu adevărat pe ei, nu-i așa?”

Domnul a spus: ”Ei bine, nu doar pe ei. Mai sunt și alții… Mai sunt și alții. Uite-l pe David… Uite-o pe Mary… Și uite-l pe Steve, și uite-l pe Jeff… Acolo e Phil și acolo e Les.”

Și îngerul L-a întrerupt și a spus: ”Ei bine, Doamne, știi că nu avem precunoașterea Ta, așa că nu-i cunoaștem pe acei oameni, dar nu sunt toți pe care-i numești, ființe umane?”

Domnul a zis: ”Ba da.”

Și îngerul a spus, ”Ei bine, știi, suntem încă îngrijorați. Încă suntem îngrijorați, pentru că vezi Tu… Au un palmares destul de prost, Doamne, știi asta. Toți au păcătuit și nu au avut parte de slavă. Cu siguranță nu poți depinde de ființele umane pentru a dezvălui adevărul cu privire la caracterul Tău. Și știi că la sfârșitul acestei mari controverse, trebuie să existe cineva care să dezvăluie lumii caracterul tău. Asta e nevoie pentru a aduce totul la un punct culminant și la deznodământ. Așa că te rog spune-ne că ai un plan de rezervă, nu-i așa? Dacă te dezamăgesc? Care e planul B, Doamne? Spune-ne… Cu siguranță ai un plan de rezervă.”

Și pentru un timp, s-a așternut liniștea, după care Domnul spune în cele din urmă, ”Nu.”

”Nu am nici un plan de rezervă. Mă bazez pe ei. Nu mă pot dezamăgi. Totul este în joc.”

Vrei să te ridici cu mine pentru rugăciune?

Tatăl nostru din Cer, te rog ajută-ne să nu Te dezamăgim… în aceste vremuri ale sfârșitului, când trebuie să ai un popor care să proclame fiecărei națiuni, rude, limbă și oameni un mesaj vital și să le dezvăluie dragostea Ta. Doamne, este atât de important ca noi să fim un astfel de popor. Ajută-ne, pentru dragostea lui Hristos, să venim la poalele crucii și să primim sângele și apa, pacea și Duhul Sfânt, iertarea și puterea, harul iertător, pentru ca noi să putem face pentru Hristos ceea ce El a făcut pentru Tine, te rog Doamne. Ajută-ne să nu-L dezamăgim. În numele Lui ne rugăm. Amin.