Formarea de caractere este cea mai importantă lucrare încredințată vreodată făpturilor omenești. În ora ce urmează, vom explora atât privilegiul cât și responsabilitatea noastră de a ne forma caracterele după cel al lui Hristos. Alăturați-vă nouă acum pentru acest timp puternic de schimbare personală, în timp ce pastorul Stephen Wallace ne duce ”Din slavă în slavă.”

Bună seara prieteni; mă bucur să vă revăd în seara asta. Vă mulțumesc pentru efortul de a veni și de a continua să studiem cu sârguință cea mai importantă lucrare încredințată vreodată făpturilor omenești, formarea de caractere. {Ed 225.3} Am avut o zi importantă ieri și ne-am concentrat pe rolul nostru de cooperare; aceasta este controlarea minții. Rolul nostru de cooperare este, probabil, cel mai succint și precis rezumat în cuvintele omului înțelept, ”Păzește-ți inima mai mult decât orice.” {Prov 4:23} E de la sine înțeles. ”căci el este ca unul care își face socotelile în suflet.” {Prov 23:7} Acolo este caracterul, inima fiind intelectul și afecțiunea, care alcătuiește gândurile și sentimentele. Și gândurile și sentimentele combinate alcătuiesc caracterul moral. {5T 310.1} Prin urmare, dacă vom fi transformați prin reînnoirea minților noastre {Rom 12:2}, dacă vom învăța să gândim și să simțim ca Isus, ceea ce înseamnă cu adevărat construirea caracterului, trebuie să învățăm să ”păzim inima mai mult decât orice.” Are sens.

Și am observat că scopul acestei controlări a minții a fost stabilită pentru noi de Cuvântul lui Dumnezeu. Vom face ”orice gând rob ascultării de Hristos.” {2 Cor 10:5} Acesta este un standard ridicat. Amin? E un standard ridicat. Și am observat mai multe motive pentru care este de datoria noastră – nu le putem revizui – să păzim inima mai mult decât orice. Dar am ajuns la concluzia că este imposibil pentru omul natural să facă acest lucru. De fapt, omul natural nu poate aduce nici măcar un gând în robie ascultării de Hristos. De unde știm asta? Din cauza a ceea ce spune Scriptura. ”Umblarea după lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu poate să se supună.” {Rom 8:7}

Care e soluția? Dragilor, singurul mod în care vom putea ”păzi inima mai mult decât orice”, este prin obținerea unei inimi noi, amin? {Amin} Dar am continuat să recunoaștem că nu vom primi una nouă dacă nu cerem, și nu vom cere dacă nu recunoaștem nevoia noastră de ea. Așa că noi… Am petrecut timp lăsând legea să fie îndrumătorul nostru {Gal 3:24}, nu-i așa? Lăsăm să-și reverse lumina asupra miezului ființei noastre și să dezvăluie rădăcina problemei păcatului. Suntem destul de buni la recunoașterea fructelor pentru că e în domeniul comportamentului unde poți vedea. Dar rădăcina se află sub suprafață, și este nevoie de discernământ spiritual pentru a vedea sub suprafață. Inima egoistă este a noastră ca moștenire este rădăcina. {LHU 326.4} Și când descoperim rădăcina, atunci vedem plenitudinea problemei păcatului.

Și când veți vedea plenitudinea problemei păcatului, veți căuta plenitudinea soluției păcatului.

Și în timp ce legea ne conduce, Mielul ne atrage. {1 SM 341.2} Și când vom ajunge la poalele crucii, vom striga cu David nu numai pentru iertarea păcatelor noastre, dar ce altceva? ”Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic!” {Ps 51:10} Acolo ne-am oprit.

Mulți dintre voi, dacă nu toți, ați recunoscut, așa cum v-am invitat, dorința voastră pentru acea inimă nouă. Și pentru toți cei care căutau cu adevărat acea inimă, știu că Dumnezeu v-a îndeplinit noua Sa promisiune a legământului. Este dublă: ”Voi pune legile Mele în mintea lor și le voi scrie în inimile lor” {Evr 8:10} – gânduri și sentimente – ”și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele și fărădelegile lor.” {Evr 8:12} Vezi tu, noua promisiune a legământului îndeplinește dubla nevoie: iertarea păcatelor, dar și o inimă nouă care să ne ajute să câștigăm victoria asupra PĂCATULUI, acea natură egoistă.

Acum, ce studiem în seara asta? Avem un studiu foarte, foarte important în seara asta. Trebuie să ne concentrăm asupra factorului de opoziție cu care va trebui să ne confruntăm și cu care vom fi născuți din nou, dacă vom putea să păzim inima mai mult decât orice și să fim transformați prin reînnoirea minților noastre. Există un factor de opoziție. Titlul studiului v-ar putea da un indiciu bun: ”Firea pământească poftește împotriva Duhului.” Ce înseamnă asta? Acesta este subiectul de studiat. Dar lucrurile spirituale sunt doar discernate spiritual. Deci, înainte de a continua, înainte de a îndrăzni să deschidem Cuvântul lui Dumnezeu, ce trebuie să facem? Să ne deschidem inimile și să invităm înăuntru Spiritul lui Dumnezeu. Să ne plecăm pe genunchi pentru câteva momente de rugăciune, așa cum ne-am obișnuit. Și în timp ce te rogi pentru tine, te rog, eu râvnesc la rugăciunile tale. Roagă-te și pentru mine.

Tată Ceresc, în numele lui Isus Hristos, vin din nou în numele meu și în numele fraților și surorilor mele cumpărate de sânge, în primul rând pentru a Îți mulțumi pentru privilegiul de a Te numi Tată. E atât de plăcut să-ți aparținem. Ai mare grijă de copiii tăi. Dar Tată, venim căutând cel mai prețios dar chiar acum, și acesta este darul Duhului Sfânt. Te rog, toarnă-l peste noi. Trebuie să înțelegem ce ne împiedică în căutarea unui caracter asemănător lui Hristos, dar pentru a face acest lucru avem nevoie de discernământ spiritual. Deci, te rog Tată, toarnă-l asupra noastră, acel Duh Sfânt care poate accelera și energiza facultățile noastre mentale și spirituale și să ne permită să înțelegem adevărul cu intelectul, să-l îmbrățișăm cu afecțiunea și să ne supunem lui cu voința. Părinte, Te rog, printr-un miracol al harului, ia acest biet vas de lut și lasă-mă să fiu un canal al binecuvântării adevărului. Ascultă această rugăciune, pentru că o cer în numele lui Isus. Amin.

Noua inimă, pe care o primim cerând-o la poalele crucii, poate fi păstrată. Amin? {Amin} Poate fi controlată, lăudat fie Dumnezeu. Există o declarație pe care am vrut să v-o împărtășesc la sfârșitul lecției 20, dar am rămas fără timp, ca de obicei. Se găsește în partea de jos a paginii 44. Review and Herald, 17 mai 1887: ”Când legea lui Dumnezeu este scrisă în inimă, ea va fi expusă într-o viață pură și sfântă. Poruncile lui Dumnezeu nu sunt o scrisoare moartă. Ele sunt spirit și viață, aducând imaginația și chiar gândurile în supunere la voința lui Hristos. {2 Cor 10:5} Inima în care sunt scrise va fi păzită mai mult decât orice; căci din ea ies izvoarele vieții.” {Prov 4:23}

Care inimă poate fi păzită mai mult decât orice? Numai inima nouă care este controlată de lege sau spiritul iubirii. Numai o astfel de inimă poate fi păzită mai mult decât orice. Dar ceea ce trebuie să subliniez este că până și o inimă nouă necesită totul pentru a fi controlată. E nevoie mai mult decât orice. Vezi tu, pentru prima dată, avem capacitatea de a controla gândurile și sentimentele noastre atunci când vom primi această inimă nouă. Dar vă rog să înțelegeți că nu este nici ușor, nici automat să facă acest lucru. Este încă nevoie s-o păzim mai mult decât orice.

Acum, întrebarea mea este aceasta: de ce chiar și inima nouă încă mai are nevoie să fie păzită mai mult decât orice pentru a putea fi controlată? Din cauza factorului de opoziție rămas, numit carne. Ești de acord cu mine? De ce mai este nevoie să fie păzită mai mult decât orice pentru a controla activitatea, gândurile și sentimentele, chiar și a noii inimi? Din cauza factorului de opoziție rămas, numit carne.

Acesta este titlul studiului nostru: ”Firea pământească poftește împotriva Duhului.” și este luat din Galateni 5:17. Analizați acest verset cu mine; să pornim de la versetul 16: Pavel spune: ”Zic dar: umblați cârmuiți de Duhul”Pauză. ”Umblați cârmuiți de Duhul.” Cui se adresează, evident, această îndemnare? Celor care s-au născut din Spirit, corect? Nimeni nu poate merge dacă nu se naște. Nu poți umbla în Spirit decât dacă te-ai născut din Spirit. Deci, Pavel se adresează celor care au făcut acel pelerinaj la poalele crucii, așa cum am făcut ieri, conduși acolo de lege, atrași acolo de Miel, și au strigat sincer: ”Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic.” {Ps 51:10} El vorbește cu cei care s-au născut din nou și au primit o inimă nouă. Numai aceștia sunt capabili să meargă în Spirit. Suntem cu toții împreună? Atenție la următoarea linie: ”Zic dar: umblați cârmuiți de Duhul și nu aveți poftele firii pământești.” Asta spune el?

Nu mă lăsați să fac asta, binecuvântați-vă inimile. Uită-te la mine îndeaproape – trăgeți-mă la răspundere pentru citirea corectă a scripturii. Asta spune el? Umblați cârmuiți de Duhul și nu AVEȚI poftele firii pământești?

Nu, el spune, ”umblați cârmuiți de Duhul și nu împliniți poftele firii pământești.” E vreo diferență? Da, e o diferență. Care e? Dragilor, este simplul fapt că creștinul născut încă are pofte trupești. Dar slavă lui Dumnezeu, creștinul născut din nou nu mai trebuie să le îndeplinească. Amin? {Amin} Vă rugăm să recunoașteți că, atunci când ne naștem din nou, avem două naturi. Înțelegi asta? Când ne naștem prima dată, avem doar o singură natură, și anume natura carnală. ”Ce este născut din carne este carne” {In 3:6} și aceasta este singura natură pe care o avem până când ne naștem din nou. Apoi, ”ce este născut din Duh este duh.” {In 3:6} Dar vă rog să observați că atunci când vom câștiga o natură spirituală, încă avem o natură trupească sau carnală. Ea nu ne mai are, dar noi încă o avem. Nu mai domnește, dar încă rămâne în noi. Suntem împreună în asta?

Observați cât de clar Pavel scoate asta la iveală. Și vă rog să țineți minte, el vorbește despre experiența creștinului născut din nou în acest pasaj. ”umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. ¹⁷ Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul, împotriva firii pământeşti; sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.” {Gal 5:16-17}

Acum, lasă-mă să fac o observație. În limba greacă, verbul care este tradus ”pofte”, în ce timp verbal crezi că este? Timpul activ prezent. Cu alte cuvinte, literalmente Pavel spune despre creștin: ”Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul, împotriva firii pământeşti;”

Ai auzit ce am spus? Duhul poftește. Vă rog să înțelegeți ceva foarte important aici. Când noi folosim acest cuvânt, poftă, de obicei ne gândim la pasiunea sexuală, nu-i așa? Dar în limba greacă, deși a fost în mod evident folosit cu referire la asta, a avut un sens mult mai generic, și pur și simplu a însemnat dorință puternică. Pur și simplu a însemnat, ce? Dorințe puternice, pasiuni. De aceea Pavel spune că Duhul poftește împotriva trupului. Spiritul are dorințe puternice – natura spirituală, acea inimă nouă. Și natura carnală are dorințe puternice, și acestea sunt ”potrivnice unele altora.” Ce înseamnă potrivnic? Opus, ele sunt total opuse. Și noi, ca creștini, va trebui să ne ocupăm de acest factor de opoziție. Primim o inimă nouă care are dorințe noi, dar încă mai avem această natură veche care se opune acestor dorințe noi. Urmărești asta? Ne opunem continuu acestor noi dorințe și va trebui să recunoaștem acest factor de opoziție și, cel mai important, va trebui să învățăm să-l depășim. Va trebui să învățăm să refuzăm să împlinim poftele trupului. Încă le mai avem, dar slavă Domnului că nu mai trebuie să le împlinim, să cedăm în fața lor.

Și apropo, de aici vine tentația. Este natura inferioară, coruptă numită carne. Este un creștin supus ispitei? Desigur. Și de unde vine ispita? Iacov 1 {versetul 14} ”Fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuși și momit.” ”Pofta lui însuși.” Da, Satana este implicat, sigur. Dar Satana ne ispitește stimulând și stârnind acele pofte egoiste și pervertite și pasiuni ale naturii noastre inferioare. Și asta trebuie să facem în acest moment.

Să ne asigurăm că înțelegem ce este această ”fire pământească”, bine? …care poftește împotriva Spiritului. Ce e această fire pământească? E cea care se agață de oasele mele într-o haină atât de slabă? Despre asta vorbește, carnea asta literală? nu. Acum, tine minte, este strâns legată de chestia asta, strâns asociat cu chestia asta, dar nu este sinonim cu chestia asta care se agață de oasele mele. Dar care? Aici este o definiție inspirată, care valorează cât greutatea cărții în care este găsit în aur. Cartea este Căminul Adventist, pagina 127. Ascultați cu atenție: ”Patimile firești își au locul și rostul lor în trup.” Pauză.

Vezi de ce spun că e strâns asociat cu chestiile astea? Patimile firești își au locul și rostul lor în trup.

Citind în continuare: ”Cuvintele „fire” între ghilimele, sau ”firesc” din nou între ghilimele, ”sau „poftele firii pământești”, încă o dată între ghilimele, ”se referă la firea pământească, stricată, coruptă;” fără ghilimele, această chestie literală, ”firea prin sine însăși nu poate lupta împotriva voinței lui Dumnezeu.” Vezi ce ni s-a spus acolo? Poate carnea la sensul propriu să acționeze contrar voinței lui Dumnezeu? Nu. Dar cum rămâne cu firea între ghilimele? … care are sediul în organism și lucrează prin el – prin sistemul hormonal, prin sistemul nervos. Are capacitatea de a lucra contrar voinței lui Dumnezeu? Dragii mei prieteni, asta e tot ce face. Este incorigibil împotriva voinței lui Dumnezeu, pentru că este în mod inerent egoist. V-ați prins?

Natura noastră naturală, inferioară, pe care o primim ca un drept din naștere de la părinții noștri căzuți, este depravată. Și esența depravării este egoismul. {ST, 25 decembrie 1901 par. 9} Când natura umană a devenit depravată, a existat o dereglare morală {1MCP 228.1}, o perversiune a tuturor facultăților noastre. Se numește depravare. Și toate aceste minunate facultăți asemănătoare lui Dumnezeu care, înainte de cădere, au fost exercitate pentru a-L satisface și glorifica pe Dumnezeu, și au fost înclinate doar să facă acest lucru, când au devenit depravate, când s-au infectat și au fost deranjate moral de egoism; ele sunt acum înclinate spre glorificarea sinelui.

Și când s-a întâmplat asta? Asta s-a întâmplat acum 6.000 de ani în Grădina Edenului. Acum 6.000 de ani. Acum, încearcă să înțelegi asta cu mine. Este foarte important să facem acest lucru. Omul a avut întotdeauna o natură mai joasă, chiar înainte de cădere. Omul avea o natură mai joasă sau fizică. A împărtășit asta cu regnul animal. Dar omul se distinge de animal prin faptul că Dumnezeu i-a dat și o natură superioară, ceea ce l-a făcut în asemănarea lui Dumnezeu, într-un mod în care animalul nu este. Și această natură superioară înțelege conștiința omului, capacitatea omului de a gândi, de a-și aminti, de a evalua, de a lua decizii pe baza înțelegerii sale despre voința lui Dumnezeu. Acestea sunt toate funcțiile naturii sale superioare. Și omul cu natura sa superioară, a trebuit să controleze natura sa inferioară, și s-o păstreze în armonie cu voia lui Dumnezeu. Și atâta timp cât natura superioară a omului a rămas supusă autorității lui Dumnezeu, el a fost capabil să mențină controlul perfect asupra poftelor și pasiunilor sale. Și el le-a răsfățat doar în moduri legale, care s-au slujit doar pentru sănătatea și fericirea lui. Și așa a intenționat Dumnezeu ca omul să fie mereu. Înțelegi asta? Omul nu avea pofte sau pasiuni pervertite și, cu natura sa superioară, supus lui Dumnezeu, avea control perfect asupra poftelor și pasiunilor sale de natură inferioară sau fizică.

Ce s-a întâmplat la cădere? Ceva foarte radical s-a întâmplat. Ce-a fost asta? Ei bine, Satana vine la primii noștri părinți și face apel la cele trei categorii de dorințe în această natură inferioară. Vă amintiți că am observat acest lucru mai devreme, Geneza 3:6: ”Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat” ce-i asta? Pofta firii pământești {1 In 2:16}, asta e ceea ce a devenit acum pofta firii pământești. ”și plăcut de privit”, ce-i asta? Pofta de… Ceea ce a devenit acum pofta ochilor, după cădere. ”și de dorit ca să deschidă cuiva mintea.” Ce e asta? Asta este acum, ceea ce a devenit, după cădere, lăudăroșia vieții.

Dar când Satana a apelat la cei din natura dinaintea căderii, ei nu au fost deloc pervertiți, nu-i așa? Ei nu au fost deloc egoiști sau păcătoși. Suntem cu toții împreună în asta? Dar, când a reușit să o facă să se complacă în acele trei zone, într-un mod interzis de Dumnezeu, adică mâncând din fructul interzis {Gen 3:17}, ce s-a întâmplat cu acele dorințe? Două lucruri:

Au devenit perverși, deranjați din punct de vedere moral pentru că erau infectați cu acest spirit sau principiu egoist.

Și în al doilea rând, au câștigat ascendența în natura umană.

Ce două lucruri s-au întâmplat la cădere? Natura inferioară s-a pervertit; a devenit o natură inferioară, coruptă. Și în al doilea rând a câștigat ascendența în natura umană. Și acum suntem ceea ce spune Biblia, cu gânduri trupești. Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că acum ascultăm sau ne gândim la poruncile trupului. Suntem tiranați de această natură inferioară, coruptă. Pentru că încă de la cădere, nu numai că s-a pervertit, dar a câștigat ascendența. {AH 64.3}Suntem cu toții împreună? Acum, acesta este modul în care toți suntem născuți în această lume prin natură. Ne naștem cu natura trupească, acea natură egoistă, în mod inerent deranjat, moral deranjat, depravat, ne naștem cu aceasta în ascendența asupra facultăților noastre superioare. Și, deși avem încă facultăți superioare, de exemplu o conștiință, suntem incapabili să câștigăm ascendența asupra naturii noastre trupești în noi înșine. Nu avem această putere. Despărțiți de El nu putem face nimic. {In 15:5} Putem dori să fim mai buni și să facem mai bine. Ne putem simți vinovați pentru că am greșit. Dar fără ajutorul lui Dumnezeu, suntem incapabili să obținem victoria și puterea asupra naturii noastre trupești. Esti cu mine? Omul nostru natural tiranizează natura noastră spirituală. Domnește, domnește chiar prin natura spirituală încă rămâne, chiar și la omul căzut.

Până bineînțeles – și trebuie să pun acest calificativ – prin îngăduință voită, omul distruge complet chiar vestigiile conștiinței sale. Și atunci el este numai și complet trupesc. Și, de altfel, aceasta este condiția pe care rasa umană a ajuns-o înainte de potop, când ”toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.” {Gen 6:5} Și dragii mei prieteni, rasa umană se apropie din nou de această stare. ”Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel și în zilele Fiului omului.” {Luca 17:26} Dar sunt încă mulți care au vestigii ale naturii spirituale. Imaginea lui Dumnezeu este ”deteriorată și aproape ștearsă”, {Ed 15.2} în cuvintele inspirației, dar nu în întregime. Urmăriți acest lucru?

Dar, deși rămâne, este incapabil să domnească fără putere divină. Și de unde obținem acea putere divină? Obținem acea putere divină când mergem la piciorul crucii și strigăm ”Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic!” {Ps 51:10} Când facem asta, ce face Dumnezeu? El înviorează și energizează facultățile noastre spirituale până acum tiranizate. Și îi împuternicește și îi înnobilează și le permite să câștige ascendența. Urmăriți acest lucru? Acum suntem ceea ce Biblia se referă la gândirea spirituală, la gândirea trupească. Nu mai trebuie să ne supunem dictaturilor trupești. Acum suntem ghidați spiritual. Acum avem putere să ne gândim sau să ne supunem Duhului Sfânt prin conștiința noastră. Ești cu mine?

Dar aici, dragi prieteni, este întrebarea: când are loc această schimbare supranaturală, ce se întâmplă cu firea pământească? Pur și simplu dispare? Încetează să mai existe, nu ne mai deranjează? Nu, deloc, rămâne în continuare. Acum, atenție, nu domnește, dar totuși rămâne. Nu conduce, dar încă mai locuiește. Esti cu mine? În gospodăria mea nu mai domnește, doar Isus Hristos domnește. Dar rămâne în continuare.

Și iată ce trebuie să înțelegem cu toții, acea natură păcătoasă, acea natură a trupului, iar Biblia o numește ”omul cel vechi”, {Rom 6:6} el nu se mulțumește să rămână doar, nu-i așa? El vrea să domnească. Nu se mulțumește doar să locuiască, vrea să conducă. El vrea să câștige din nou controlul asupra vieții tale și a mea și el este continuu provocat și încurajat să o facă, de cine? Prin Satana și tot ce este în lume și a lumii. Și dragilor, tocmai am identificat factorul de opoziție. Cu asta trebuie să ne luptăm; cu asta ne confruntăm. Manuscript Release, volumul 10, pagina 288: ”Tendințele noastre naturale”, ce anume? ”Tendințele noastre naturale”, după cădere, din cauza a ceea ce s-a întâmplat acum 6.000 de ani în Grădina Edenului, ”Tendințele noastre naturale, dacă nu sunt corectate de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, au în ele semințele morții morale. Carnea cu toate îndemnurile sale „poftește împotriva Duhului și Duhul împotriva cărnii”. Scuzați-mă.

Vedeți, nu mai avem ceea ce au avut primii noștri părinți, și anume trup sfânt. Ce au avut primii noștri părinți? Trup sfânt. Desigur, Dumnezeu i-a făcut sfinți. Și aveau pofte și pasiuni care erau în mod natural în perfectă armonie cu sfânta lege a lui Dumnezeu. Și aveau facultăți superioare care erau supuse pe deplin legii sfinte a lui Dumnezeu și controlau perfect acele pofte și pasiuni naturale, astfel încât să nu aibă nicio înclinație și să fie continuu controlate și ținute în conformitate. Dar când omul a păcătuit, totul s-a schimbat. Acum, natura sa inferioară este sfântă. Este pervertit, este întinat și deranjat de egoism. Suntem cu toții împreună în această privință? Și, deși natura aceea, după convertire, nu mai domnește, natura aceea rămâne și de aceea trebuie să fim mereu de pază, să fim mereu de pază.

Petru, în 1 Petru 2:11, ne îndeamnă: ”Preaiubiților, vă sfătuiesc” Auzi neliniștea și seriozitatea din vocea lui? ”Preaiubiților, vă sfătuiesc, ca pe niște străini și călători, să vă feriți de poftele firii pământești care se războiesc cu sufletul.” Vorbește cu creștinii născuți din nou, nu-i așa? Știe că ei încă au pofte trupești. Pentru că trupul poftește continuu împotriva Duhului, chiar și în creștinul născut din nou. Așa că îi îndeamnă cu toată inima: ”să vă feriți de poftele firii pământești care se războiesc cu sufletul.” Vedeți, este dorința bătrânului și a aliaților săi, împărăția întunericului, să-l detroneze pe Isus Hristos, să lupte împotriva experienței noastre spirituale și să recâștige ascendența în viața noastră. Trebuie să fim de pază continuu.

Acum, această poftă, această poftă trupească de care trebuie să ne abținem, ce cuprinde ea? Și vă rog să înțelegeți sensul generic larg al acestui cuvânt. Inspirația ne ajută să facem acest lucru. Review and Herald, 28 iulie 1891: ”Această poftă nu trebuie înțeleasă ca referindu-se pur și simplu la libertate, ci la toate dorințele ilegale, spre ambiție, apucarea puterii, dorința pentru lauda oamenilor. Cuprinde toate dorințele inimii egoiste.” Este destul de inclusiv, nu-i așa? Destul de cuprinzător. ”… toate dorințele inimii egoiste.”

Acum, la convertire, da, avem o inimă nouă, o natură spirituală. Dar vă rog să recunoașteți că avem încă o natură veche sau trupească. Avem o inimă egoistă cu tendințe și dorințe egoiste. Și trebuie să fim mereu de pază împotriva lor. Mărturii, Volumul 5, pagina 397: ”O luptă continuă trebuie să fie dusă cu egoismul și stricăciunea inimii omenești.” Vedeți, avem două inimi, avem două naturi. Numai una poate domni; cealaltă rămâne. Și deci cu ce trebuie să aibă grijă creștinul în permanență și să lupte cu el? Mărturii, Volumul 5, pagina 397: ”O luptă continuă trebuie să fie dusă cu egoismul și stricăciunea inimii omenești.” Iată încă una, Manuscript Release, Volumul 21, 158: ”Poporul lui Dumnezeu trebuie să fie suspicios cu privire la natura lor inferioară”. Nu vă încredeți, oameni buni. ”Poporul lui Dumnezeu trebuie să fie suspect de natura lor inferioară. Ei trebuie să lupte împotriva poftelor trupești. Inima rea ​​a necredinței este în permanență în război cu scopurile lui Dumnezeu, ispitind sufletele departe de partea lui Hristos pe cărări interzise.”

Vedeți, dragilor, în experiența creștină de atunci, principalul factor de opoziție, inamicul numărul unu cu care trebuie să ne confruntăm, este propria noastră natură egoistă; Este sinele. Ce este? Este sinele! Oh, te rog să recunoști asta. Vedeți, majoritatea creștinilor cred că inamicul numărul unu este Satana. Și da, Satana este un dușman formidabil, dar vă rog să înțelegeți, dușmanul de care trebuie să ne temem cel mai mult este cel care locuiește în tabără. Bătrânul rămâne și este în mod natural aliat și în perfectă armonie cu Satana și regatul întunericului. Și, de altfel, el este nespus de înșelător și de neznădăjduit de rău. {Ier 17:9} Și chiar se pricepe să se deghizeze și să te facă să crezi că a-l răsfăța nu înseamnă să faci ceva greșit, este în regulă. Te rog, fii atent; Fii suspicios. Îmi place ceea ce spune inspirația acolo: ”Poporul lui Dumnezeu trebuie să fie suspicios de natura lor inferioară”. Fii foarte, foarte bănuitor cu privire la dorințele care izvorăsc din propria inimă, din inima ta egoistă.

Acum, această afirmație rezumă frumos ceea ce tocmai am împărtășit, și vreau să vi-l citesc. Se găsește în Faptele Apostolilor, paginile 476 și 477. ”Dar, deși a ajuns la această experiență,” Pauză. În context, această experiență se referă la convertire, bine? Acel pelerinaj la piciorul crucii unde primim inima nouă. ”Dar, deși a ajuns la această experiență, nu înseamnă că de aici încolo creștinii trebuie să-și încrucișeze mâinile, mulțumiți cu ceea ce a fost săvârșit față de ei.” De ce? ”Cel care s-a hotărât să intre în împărăția spirituală își va da seama că toate puterile și patimile unei naturi nerenăscute” Despre ce vorbim? Trupul. ”… toate puterile și patimile unei naturi nerenăscute, susținute de puterile împărăției întunericului” Cine este acela? Satana și toate gazdele sale. ”… stau împotriva lui.” Whoa, minunat factor de opoziție, prieteni! Cei care sunt convertiți, ce vor găsi? Vor descoperi că bătrânul, aliat cu împărăția întunericului, este în opoziție, împotriva lor. Cei cu adevărat convertiți vor experimenta asta. Citind mai departe: ”Zilnic, el trebuie să-și reînnoiască consacrarea, zilnic să ducă bătălia cu răul.” Zilnic! Acum, care este acest rău cu care trebuie să lupte în mod specific, totuși? Îmi place ceea ce urmează. Ne ajută cu adevărat să înțelegem cu ce ne confruntăm. ”Obiceiurile cele vechi, înclinațiile moștenite către rău, se vor lupta să stăpânească, și față de acestea el trebuie mereu să se păzească, luptându-se prin puterea lui Hristos pentru a dobândi biruința.” Oh, dragilor, acesta este un factor de opoziție minunat. Dar lăudat fie Dumnezeu, Cel ce este pentru noi este mai mare decât cel care este împotriva noastră. Amin? Dar va fi nevoie de o luptă constantă în puterea lui Hristos pentru a obține și a menține victoria asupra vechilor obiceiuri și tendințelor ereditare. Acesta este răul cu care trebuie să luptăm zilnic ca și creștini născuți din nou.

Acum, lucrează cu mine la acest lucru: obiceiuri vechi și tendințe ereditare. Având în vedere faptul că asta trebuie să biruiască creștinul născut din nou și asta i se opune, în fiecare zi după convertire, nu putem vedea că un creștin poate avea un factor de opoziție mult mai intens decât altul ? Vezi asta? Dacă sunt obiceiuri vechi și tendințe ereditare, puteți vedea că unul ar putea avea un bătrân mult mai puternic și viril cu care să se lupte decât celălalt?

Lasă-mă să ilustrez. Să-l luăm pe Jimmy, bine? Nimic personal dacă avem persoane pe nume Jimmy aici în seara asta, doar din motive de ilustrare. Să-l luăm pe Jimmy. Acum, Jimmy este conceput pentru părinți fără Dumnezeu, părinți foarte îngăduitori. Și, conform legii eredității, Jimmy primește un drept de naștere teribil. El are o tendință exagerată spre rău, exact în aceleași zone în care au făcut părinții săi. Există un factor de moștenire, dragilor. O vedem înfățișată grafic, drept ”bebeluși dependenți de droguri”. Ai auzit de asta? Bebelușii care se nasc dependenți de ”droguri”, pentru că s-au complăcut? Nu, pentru că mami s-a complăcut, dar o primesc drept drept de naștere. Și aceasta este doar o ilustrare în domeniul mai evident al dependențelor fizice. Dar dragilor, există tendințe și înclinații mult mai subtile care sunt transmise de legea eredității. Acum, Jimmy, conform acestei legi a eredității, a fost teribil de dezavantajat chiar din ziua nașterii sale. De fapt, din momentul concepției sale, am putea spune.

Acum, urmați acest lucru: în mod obișnuit, aceiași părinți fără Dumnezeu care l-au dezavantajat teribil pe Jimmy prin legea eredității îl dezavantajează și mai mult pe Jimmy prin eșecul disciplinei evlavioase în creșterea lui, nu? De obicei. Așa că săracul Jimmy, el este, știi tu … mami nu vrea să aibă nimic care să o lipsească de timp pentru ea însăși, ce face? Ea primește un televizor mare și îl pune pe Jimmy în fața lui și îl lasă să urmărească orice. Și inamicul are o perioadă minunată de programare a minții sale puțin impresionabile cu tot felul de gunoaie. {AH 284.2}Când Jimmy devine puțin mai în vârstă, iese afară, aleargă și i se permite să se joace cu oricine și învață tot felul de obiceiuri proaste de la asociați nelegiuiți, iar acele tendințe moștenite devin tendințe cultivate și dobândește o mulțime de practici și obiceiuri greșite noi din stilul său de viață. Nu vezi că atunci când Jimmy vine la piciorul crucii … Și apropo, harul lui Dumnezeu este suficient chiar pentru a-l salva pe Jimmy. {2 Cor 12:9} Da, este! Nu puteți vedea, totuși, că, atunci când Jimmy vine la cruce, va avea un factor de opoziție mult mai intens cu care să se lupte, din acea zi înainte, decât Johnny.

Acum, cine e Johnny? Ei bine, Johnny este conceput de părinți evlavioși, părinți care au fost biruitori. Și conform legii eredității, Johnny a primit un avantaj extraordinar ca drept de naștere. Acum, vă rog, nu luați asta prea departe; nu mă întelegeți greșit. Vă sugerez că, dacă ”ne alegem părinții suficient de bine”, ne putem naște fără nicio tendință sau înclinație către păcat? O, nu, dragii mei prieteni; nimeni nu se ”naște născut din nou.” Da, putem primi un avantaj extraordinar, o înclinație mai puțin radicală spre rău, fiind concepuți de părinți evlavioși. Dar noi toți; câți dintre noi? Toți avem o înclinare spre rău, o forță, căreia fără ajutor nu-i putem rezista. Rețineți cum inspirația afirmă clar acest lucru pentru noi. Este în partea de sus a paginii 46. Educație, pagina 29: ”Rezultatul luării din pomul cunoștinței binelui și răului se manifestă în experiența fiecărui om.” Asta include și pe Jimmy, nu-i așa? Și pe Johnny. ”Rezultatul luării din pomul cunoștinței binelui și răului se manifestă în experiența fiecărui om. În firea sa există o înclinație către rău, o putere căreia, dacă nu primește ajutor, nu i se poate împotrivi.”  Deci, chiar și Johnny au, ce? ”o înclinație către rău, o putere căreia, dacă nu primește ajutor, nu i se poate împotrivi.”

Dar ascultă-mă, urmărește: acea înclinație spre rău poate fi semnificativ mai mult sau mai puțin radical. Toți, ca descendenți ai lui Adam, care am mâncat din pomul cunoașterii binelui și răului, ne vom înclina inevitabil spre rău. Dar ce determină cât de radicală este acea înclinație? Ce anume determină spre ce fel de rău avem înclinație? Este filiația noastră imediată. ”pedepsesc nelegiuirea părinților în copii până la al treilea și la al patrulea neam” {Ex 20:5}Iată-l. Aceasta este ceea ce determină înclinarea specială spre rău pe care fiecare dintre noi o primește ca moștenire. Este filiația noastră imediată.

Și apropo, este chiar așa important să ții cont de asta? Este? Oh, dragii mei prieteni… Mărturii, Volumul 4, pagina 439: ”Va fi bine să-ți aduci aminte că tendințele caracterului sunt transmise de la părinți la copii. Meditează serios asupra acestor lucruri și apoi, în temere de Dumnezeu, încinge-te cu armura pentru lupta de-o viață cu tendințele moștenite, imitând nimic altceva în afară de Modelul divin. Tu trebuie să lucrezi stăruitor, constant și zelos dacă vrei să reușești. Va trebui să te cucerești pe tine însuți,” Pe cine va trebui să cucerești? Pe tine însuți! ”…aceasta fiind lupta cea mai grea dintre toate. Opoziția hotărâtă față de căile și obiceiurile tale rele îți va asigura victorii prețioase și veșnice.”

Dar dragilor, va fi o bătălie. Mai ales va fi o bătălie pentru cine? Pentru Jimmy. Acum, Johnny, să ne întoarcem la Johnny; nu am terminat cu el. Aceiași părinți evlavioși care l-au avantajat prin legea eredității, îl vor avantaja prin exercitarea disciplinei evlavioase în creșterea lui. Corect? Da. Îl vor proteja judicios și conștiincios de influențe greșite asupra minții sale tinere, impresionabile. Nu-l vor crește în fața televizorului. Dar ei îi vor spune poveștile prețioase ale Cuvântului lui Dumnezeu și dragostea lui Isus. Și îl vor proteja de influența negativă a asociaților greșiți. Vor monitoriza cu atenție cu cine aleargă, pentru că înțeleg influența puternică pe care colegii săi o vor avea asupra lui. Și l-au condus, la o vârstă fragedă, la piciorul crucii și el experimentează o adevărată convertire. Acum, nu poți vedea cum Johnny va avea un factor de opoziție mult mai puțin formidabil, atunci când vine vorba de obiceiuri vechi și tendințe ereditare, decât Jimmy? Puteți vedea asta, nu-i așa?

Acum, dragilor, de ce am dezvoltat asta? Ei bine, din mai multe motive: În primul rând, vă rog să înțelegeți că trebuie să luăm în considerare aceste lucruri pe măsură ce ne raportăm. Vreau să repet asta. Trebuie să luăm în considerare aceste lucruri în timp ce noi, ce? Ne raportăm unul celuilalt. Vedeți, ceea ce este cu adevărat provocator este ca Johnny să aibă răbdare cu Jimmy. De ce? Pentru că nu au nicio idee prin ce trec. Auzi ce-ți spun? Și apropo, știi ce este cu adevărat provocator? Atunci când cineva de la capătul scalei Johnny se căsătorește cu cineva de la capătul scalei Jimmy. Este cu adevărat o provocare și asta se întâmplă. Oare Dumnezeu ia în considerare aceste lucruri în timp ce se raportează la noi? Are El? Absolut, dragilor, absolut.

Acum, te rog, nu mă înțelege greșit. Îi spune Dumnezeu lui Jimmy: ”Știi, ești atât de teribil de dezavantajat, îți spun ce, voi face doar cu ochiul la asta. Voi trece cu vederea acea îngăduință. Vom merge mai departe și vă vom permite să vă răsfățați cu asta.” Asta spun? Nu, cu siguranță. Dar spun asta, dragilor: ”unde s-a înmulțit păcatul, acolo harul s-a înmulțit și mai mult.” {Rom 5:20} Amin? Jimmy ia curaj! Nu-mi pasă cât de defavorizat ești din cauza tendințelor moștenite și cultivate spre rău, harul Său este suficient. Ascultă această frumoasă promisiune. Vreau să împărtășesc asta cu Jimmy. Și s-ar putea să fie ceva aici în seara asta. Partea de jos a paginii 45, Hristos Lumina Lumii, pagina 440: ”Îngeri ai măririi, care văd pururea fața Tatălui din cer, sunt bucuroși să servească celor mai mici ai Lui. Ființe tremurânde, care au multe trăsături de caracter nepotrivite, sunt în grija lor deosebită. Îngerii sunt totdeauna prezenți acolo unde sunt mai necesari, alături de cei ce au de dus lupta cea mai grea cu eul și al căror mediu de viață este mai descurajator. Și în această servire, adevărații urmași ai lui Hristos vor colabora.” Ai auzit Johnny? Trebuie să fim mai răbdători cu Jimmy. Amin? Dumnezeu este, Dumnezeu este.

Acum, repede, indiferent dacă ești Jimmy sau Johnny, cât timp … Sau undeva între ele și înțelegi ce tocmai am făcut. Am ilustrat extremele. Cei mai mulți dintre noi suntem undeva pe continuum, între cele două extreme, nu? Unii dintre noi ar putea avea dreptate în mijloc, unii dintre noi tind să fie pe partea Jimmy a scalei, unii dintre noi tind să fie pe partea Johnny. Dar, indiferent dacă ești Jimmy sau Johnny, sau undeva între ei, cât timp va trebui să te lupți cu acest factor de opoziție numit trup? Pentru cât timp? Până la moarte sau la glorificare, oricare ar fi primul. O, dragi prieteni, lasă-mă să clarific; vă rog să înțelegeți acest lucru. Va trebui să ne luptăm cu factorul de opoziție numit trupul, cu bătrânul, până la moarte sau slăvire, oricare ar fi primul. Vedeți, auziți-mă.

Vreau să fac o declarație radicală, dar insist că este adevărată. De ce trebuie să ne luptăm continuu cu bătrânul? Cu natura trupească? Pentru că bătrânul nu este niciodată convertit. Ai auzit ce tocmai am spus? Bătrânul nu s-a convertit niciodată. Tocmai de aceea trebuie să mori zilnic pentru el. {1 Cor 15:31} Trebuie să-l biruiți, până când ”într-o clipă, într-o clipeală din ochi” {1 Cor 15:52} este în sfârșit eradicat și veți obține trup sfânt. Vedeți, prieteni, că nu există trup sfânt pe această latură a slăvirii. De aceea trebuie să răstignim trupul cu patimile și dorințele sale în fiecare zi. Amin? Dacă s-ar fi convertit vreodată, nu ar trebui să faci asta. Dar nu se converteste! Acea dimensiune a naturii voastre este incorigibil opusă, incorect opusă voinței și suveranității lui Dumnezeu. De aceea trebuie să o depășești în fiecare zi a vieții tale. Amin? Înțelegi asta?

Rețineți cum această luptă este continuă:

Mărturii, Volumul 4, pagina 439: ”încinge-te cu armura pentru lupta de-o viață cu tendințele moștenite…” Cât timp? O viață.

Mărturii, Volumul 2, pagina 479: ”Împotriva minții păcătoase trebuie dusă o luptă continuă” Ce fel de luptă? Luptă continuă.

Mărturii, volumul 3, pagina 537; Ascultați-l pe acesta: ”Dumnezeu modelează inima în ceva care este asemănător cu Sine. Și cu toate acestea, eul strigă neîncetat după biruință.”

Știi că raționamentul uman ar spune: ”Ei bine, dacă Dumnezeu este, știi, dacă El îmi modelează inima în ceva mai asemănător cu El, atunci aș avea din ce în ce mai puțină opoziție până când în sfârșit sunt atât de sfințit încât nu mai am.”  Raționamentul uman nu ți-ar spune asta? Dragii mei prieteni, nu vă încredeți în raționamentul uman. Da, Dumnezeu îți modelează inima nouă, natura ta din ce în ce mai mult în asemănarea Lui, dar încă mai ai această natură veche care nu este niciodată convertită. Și se va opune mereu. De aceea, ”Dumnezeu modelează inima în ceva care este asemănător cu Sine. Și cu toate acestea, eul strigă neîncetat după biruință.” Știi asta din experiența personală, dacă te-ai născut cu adevărat din nou și lupți pentru lupta corectă a credinței.

Iată încă una; Faptele Apostolilor, pagina 565: ”Copiii Săi … trebuie să mențină o luptă constantă cu sinele.” Ce cuvânt auzi din nou? Constant, constant, constant.

Iată încă una; Review and Herald, 30 mai 1882: ”Trebuie să ne străduim zilnic împotriva răului exterior și păcatului interior”. „Luptați zilnic împotriva răului exterior”, da, dar ce altceva? „… păcatului interior”.

Ce este acest păcat interior? Este Păcatul cu literă mare, acea natură păcătoasă, acea natură egoistă. Deși nu mai domnește, totuși, ea rămâne. Dar nu se mulțumește doar să rămână, așa că trebuie să ne luptăm zilnic împotriva păcatului interior, deoarece încearcă în mod constant să recâștige tronul.

Acum, iată unul pe care îl apreciez în mod deosebit, deoarece nu numai că marchează începutul bătăliei, dar marchează și finalul, explică întreaga durată. Ascultă cu atenție; Review and Herald, 29 noiembrie 1887: ”De la cruce la coroană”, limbaj simbolic. Vom reveni și vă vom explica. ”De la cruce până la coroană este o muncă serioasă de făcut. Există lupte cu păcatul înnăscut; Există război împotriva răului exterior. Viața creștină este o bătălie și un marș. Să mergem înainte, pentru că ne străduim să obținem o coroană nemuritoare.” Oh, vezi imaginea? Care este durata luptei? Când începe? La cruce. Ce simbolizează asta? Conversie. {AA 246.1} Despre asta vorbeam ieri. Când suntem conduși de lege și atrași de Miel și strigăm: ”Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule, și reînnoiește un duh drept în mine”. {Ps 51:10} Atunci suntem convertiți; Atunci ne naștem din nou. Și atunci bătălia începe, binecuvântează-ți inimile! Știi, atât de mulți oameni cred că atunci când se convertesc bătălia s-a încheiat. În nici un caz! Bătălia începe doar când ești convertit, bătălia spirituală, bătălia pentru guvernarea minții. Nu poți lupta cu acea luptă decât dacă ai o minte nouă.

Și acea bătălie continuă până când? De la cruce la coroană. Care este coroana? Aceasta este coroana nemuririi, coroana nestricăciunii. Asta primește ”într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiță.” {1 Cor 15:52} Amin? De la cruce la coroană, se luptă cu păcatul înnăscut.

Acum, ce este păcatul înnăscut? Schițe istorice, pagina 138: ”Egoismul este insuficient în însăși ființa noastră. A ajuns la noi ca moștenire…” Acesta este păcatul înnăscut. Și acea natură egoistă cu care va trebui să ne confruntăm pe toată durata vieții noastre creștine. Acum, binecuvântați-vă inimile, dacă acest lucru sună descurajant, vă rog, trebuie să ne întoarcem și să analizăm în continuare cum putem nu numai să luptăm și să câștigăm, ci să fim binecuvântați în acest sens. Și insist că există o binecuvântare în lupta și câștigarea luptei bune {1 Tim 6:12} împotriva acestui factor de opoziție numit trup. Dar să ne ridicăm pentru rugăciune și apoi, după o scurtă pauză, ne vom continua studiul.

Tată din Ceruri, îți mulțumesc pentru că ne-ai ajutat să înțelegem mai bine ce ne împiedică în timp ce ne îndreptăm spre semn și căutăm să cooperăm cu Duhul Sfânt și să fim schimbați din slavă în slavă prin reînnoirea minții noastre. Există în noi un factor de opoziție numit trup, care se va opune la fiecare pas al drumului. Trupul își stabilește continuu dorințele împotriva naturii noastre spirituale. Dar Te rog învață-ne nu numai cum să depășim acest lucru, ci ajută-ne să aflăm că, făcând acest lucru, primim o binecuvântare extraordinară. Și de aceea ai permis ca acest factor de opoziție să rămână și de aceea ne dai harul suficient pentru ca el să nu domnească. Ajută-ne să înțelegem aceste lucruri pe măsură ce continuăm studiul nostru, este rugăciunea noastră în numele lui Isus. Amin. Mulțumesc, dragi prieteni.