Select Page

Aici poți să downloadezi lecția.

Formarea de caractere este cea mai importantă lucrare încredințată vreodată făpturilor omenești. În ora ce urmează, vom explora atât privilegiul cât și responsabilitatea noastră de a ne forma caracterele după cel al lui Hristos. Alăturați-vă nouă acum pentru acest timp puternic de schimbare personală, în timp ce pastorul Stephen Wallace ne duce ”Din slavă în slavă.”

Bine ați revenit, prieteni. Ne aflăm chiar în mijlocul unui pasaj foarte important al Scripturii. Căutăm să înțelegem cum putem lupta și câștiga lupta bună a credinței {1 Tim 6:12}, împotriva acestui factor de opoziție al răului: răul este alcătuit din autorul răului, Satana, dar mai ales bătălia este împotriva răului înnăscut. A inimii naturale, eul – eul, cu toate tendințele sale moștenite și cultivate. Cum luptăm lupta bună a credinței ne cere să înțelegem ce este credința. Nu poți lupta lupta bună a credinței decât dacă știi ce este credința; și astfel am lucrat la o definiție pentru credință și am ajuns să recunoaștem că credința este inseparabilă de Cuvântul lui Dumnezeu. Credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos. {Rom 10:17} și există o putere dătătoare de viață în Cuvântul lui Dumnezeu, putere creatoare în Cuvântul lui Dumnezeu. Așa a apărut întregul univers. ”Căci el zice, și se face; poruncește, și ce poruncește ia ființă.” {Ps 33:9}

Nu e cuvânt obișnuit, Cuvântul lui Dumnezeu și ceea ce trebuie să facem este să auzim ce spune Cuvântul lui Dumnezeu, apoi să credem că Dumnezeu are puterea de a aduce în realitate ceea ce El declară; și, în al treilea rând, să-i acordăm permisiunea de a face acest lucru în viața noastră, și apoi în al patrulea rând, să acționăm după acel Cuvânt, știind că vom primi puterea Lui de a îndeplini voința Lui, pe măsură ce cooperăm cu El.

Acum, cu această perspectivă și am ilustrat-o în experiența lui Avraam, mergem la porunca specială pe care ne-o dă prințul nostru Emanuel în această bătălie spirituală: ”Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor” {Rom 6:12} și am observat că acea poruncă începe cu cuvântul ”deci,” care semnalează o concluzie; și așa ne-am întrebat, dacă, prin credință, vom împiedica păcatul să nu domnească în trupurile noastre muritoare, unde am merge să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu, să credem că El are puterea de a face să se întâmple ceea ce spune El și să-i dăm permisiunea să facă să se întâmple ceea ce spune El în viețile noastre? Unde am merge să facem toate astea? Am merge la ceea ce s-a spus chiar înainte de cuvânt, ”deci.” Bine? Acum, acest lucru ne-a dus la Romani 6:1 și ne-am străduit să trecem prin aceste versete și am ajuns la un verset provocator, și anume versetul 6: ”Știm bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în așa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului.” Apropo, King James spune aici, ”ca trupul păcatului să fie”, ce? Are cineva acum versiunea King James? ”…distrus.” Fii atent acolo! Atât ”răstignit”, cât și ”distrus” sună de parcă acest ”om vechi” este istorie, a plecat, a fost eradicat … nu mai trebuie să vă faceți griji pentru el. Asta spune cu adevărat Pavel? Aceasta este întrebarea pe care trebuie să o abordăm în acest moment.

Dar, din nou, lucrurile spirituale sunt doar discernute spiritual. {1 Cor 2:13-14} Așa că tu te rogi pentru mine, eu mă rog pentru tine și haideți să ne rugăm pentru noi, ca Duhul Sfânt să ne călăuzească în acest studiu foarte important.

Tată din Ceruri, este foarte important să împărțim pe bună dreptate Cuvântul Adevărului. Te rog Doamne, iartă-ne pentru că suntem autosuficienți atunci când vine vorba de studierea Cuvântului Tău. Chiar avem nevoie disperată de ajutorul Tău. Nu putem avea o înțelegere a adevărului care să ne schimbe viața, decât dacă Duhul Adevărului ne ghidează și ne conduce în acest studiu, ca să avem o înțelegere exactă a adevăr. Te rog Tată, prin Duhul Tău, călăuzește-mi gândurile și cuvintele. Vreau să rostesc adevărul și numai adevărul. Prin același Duh care îmi permite să proclam adevărul, permite-i fiecăruia de aici să-l înțeleagă cu intelectul, să-l îmbrățișeze cu afecțiuni și să se supună acestuia cu voință, pentru a putea experimenta puterea lui eliberatoare în viețile noastre. Te rog, Părinte, ascultă această rugăciune, căci o cer în numele lui Isus. Amin.

”…știm bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat…” Asta înseamnă că, la botez, ”omul vechi” este eradicat? Dacă ar fi eradicat, s-ar deranja Pavel să ne îndemne doar șase versete mai târziu: ”Să nu domnească păcatul în trupul tău muritor”? {Rom 6:12} N-are niciun sens, nu-i așa? Adică, dacă ar fi dispărut la botez, nici nu ar trebui să ne facem griji că îl lăsăm să domnească, nu-i așa? Deci, ce este acest cuvânt? Ce înseamnă cu adevărat? Este foarte util, în marja Bibliei King James, avem o redare marginală, și anume: în loc de ”dezbrăcat”, se spune, ”a devenit inoperant”. A devenit inoperant. Recomand cu tărie acest lucru ca înțelegere a acestui cuvânt grecesc. Alte traduceri, uit care sunt acum, traduc acest cuvânt grecesc destul de unic – este folosit, cred, o singură dată în Noul Testament, chiar aici. Alte traduceri au tradus-o ”a devenit neputincios”, ”a devenit inoperant” sau a devenit cum? – neputincios. Cu alte cuvinte, omul vechi devine impotent; Amin? Pentru ca el să nu mai poată stăpâni asupra noastră, puterea lui domnitoare este luată, dar nu și prezența sa rămasă. Suntem cu toții împreună în asta? Puterea lui domnitoare este luată, dar nu și prezența sa rămasă.

Când este eliminată prezența rămasă a acestui factor de opoziție numit fire? Când se ia asta? ”Într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiță.” {1 Cor. 15:52} când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire și trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire. {1 Cor. 15:54} Când va schimba trupul stării noastre smerite și-l va face asemenea trupului slavei Sale. {Fil 3:21} Doar atunci prezența rămasă este luată, dar puterea domnitoare este luată la botez; și dacă doriți să păstrați cuvântul ”dezbrăcat”, așa cum este redat în Noul King James, sau dacă doriți să păstrați cuvântul ”distrus”, așa cum este redat în King James; aplică asta puterii rămase, nu prezenței rămase a păcatului. Esti cu mine? Puterea domnitoare este eliminată și distrusă la botez. Prezența rămasă este eliminată și distrusă la glorificare. Suntem cu toții împreună?

Vedeți, prieteni, există într-adevăr trei dimensiuni în problema păcatului.

Rețineți acest lucru, vă poate folosi mai târziu. Există Pedeapsa necesară pentru păcat, există Puterea dominantăa păcatului; și în al treilea rând, există Prezența rămasă a păcatului. Am nevoie de tot ajutorul pe care îl pot obține … dispozitiv de memorie. Pedeapsă necesară, putere dominantă, prezență rămasă.

Există, de asemenea, trei dimensiuni în soluția pentru păcat. Cum se numesc? Soluția pentru păcat a pedepsei cerute se numește justificare. Soluția pentru păcat a puterii dominante se numește sfințire. Soluția pentru păcat a prezenței rămase se numește slăvire. Sunteți cu mine? Și Dumnezeu se ocupă de puterea dominantă în timpul vieții sfințite, care începe de la – simbolic, oricum – la ce? De la botez. De fapt, începe înainte de asta, pentru că nu murim din cauza păcatului în apă. Simbolizăm pur și simplu în apă, sperăm, ceea ce s-a întâmplat în minte – sperăm.

Apropo, slujitorul Domnului ne spune că mulți dintre cei botezați sunt îngropați de vii. {6BC 1075.7} Sunt îngropați de vii. Cu alte cuvinte, omul vechi a inspirat adânc, a intrat sub apă și a spus: ”Ascudeți-vă, va trece peste asta; va trece peste asta, tu doar rezistă;” și cu siguranță, ea sau el au făcut-o, și la scurt timp după botez, păcatul a urcat pe tron ​​cerând din nou egoismul. Așa se întâmplă, nu-i așa? Acum, vă rog să știți că ”dezbrăcat” sau ”distrus” este utilizat adecvat dacă înțelegeți că se aplică puterii dominante, dar nu îl aplicați prezenței rămase; asta nu se întâmplă până la glorificare.

Iată însă întrebarea: cum se face că puterea domnitoare a răului înnăscut al inimii naturale este distrusă în momentul botezului? Pe ce bază? Pe baza faptului că avem privilegiul să considerăm că este moartă. Amin? Socotim că e moartă. Ascultă; să citim mai departe. Versetul 7, Romani 6:7, ”căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.”Interesant. Dacă ai murit, ai fost izbăvit de păcat. Vedeți, un mort nu poate stăpâni asupra voastră. – Morții nu știu nimic. {Ecl 9:5} Amin? Un mort nu te poate controla. ”Căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom și trăi împreună cu El, întrucât știm că Hristosul înviat din morți nu mai moare; moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui. Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna.” Pe cine include asta? Pe fiecare ființă umană de pe fața pământului. ”Prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna, iar prin viața pe care o trăiește, trăiește pentru Dumnezeu.” Versetul 11: ”Tot așa și voi înșivă socotiți-vă morți față de păcat și vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.”

Acum, vă rog să observați, trebuie să ne considerăm morți. De ce scrie: ”socotiți-vă morți”? Pentru că este prin credință și ce este credința? ”o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd.” {Evrei 11:1} Urmează-mă, te rog. Chiar și după botez, în timp ce privim în noi înșine, vedem un om vechi mort? Nu știu despre tine, dar eu sigur nu. Văd un om vechi care mă hărțuiește în fiecare zi din viața mea. Este cel mai mare dușman al meu; este cea mai mare durere din gâtul meu. De aici provin toate tentațiile mele. Este ispitit un creștin? Da. De unde vine ispita? Iacov 1:14: ”Fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuși și momit”. Asta este pofta firii pământești! {Ef 2:3} Este ispitit un creștin? Da! Vedeți, firea pământească poftește continuu împotriva Duhului, chiar și într-un creștin născut din nou. De ce? Pentru că acea natură trupească rămâne în continuare și vrea doar să rămână, vrea și să domnească. La urma urmei, și-a început calea de mulți ani și este cam nefericit că i se refuză, nu-i așa? … și vrea ca tu să te răsfeți, așa cum ai făcut-o în vremurile bune. Haide … și așa încearcă în permanență să te determine să-i împlinești poftele, ca să poată, prin urmare, să domnească; și când ne uităm în noi înșine, îl vedem pe acest om vechi care ne hărțuiește și nu pare să fie foarte mort, nu-i așa?

Dar dragilor, ce este credința? ”Credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd.” {Evrei 11:1}  Nu trebuie să umblăm prin ceea ce vedem; trebuie să umblăm prin credință, {2 Cor 5:7} și ce face credința? Credința funcționează nu pe baza a ceea ce vedem, ea funcționează pe baza a ceea ce auzim. Amin? Credința vine în urma auzirii Cuvântului lui Hristos. {Rom 10:17}; Și când ceea ce vedem este contrazis de ceea ce auzim în Cuvântul lui Dumnezeu, care este realitatea mai mare, adevărul superior, pe baza căruia trebuie să acționăm? Prin Cuvântul lui Dumnezeu; Amin? Deci, în ciuda a ceea ce văd, trebuie să acționez pe baza a ceea ce aud, iar Biblia îmi spune că sunt mort față de păcat în Hristos Isus. {Rom 6:11} Deci, trebuie să acționez în consecință. Amin? Trebuie să cred că acel om vechi este mort și trimite acea poftă, acea dorință, acea tentație înapoi la mormântul de unde a venit. Amin? Pentru că acel om este mort … și nu trebuie să-l las pe un mort să existe în viața mea. Suntem cu toții împreună în această privință?

Frate, soră, te rog să înțelegi … Acest lucru este important de înțeles și este și mai important de experimentat. Este și mai important să experimentezi. Vedeți … lucrați cu mine aici. Dacă după botez … dacă după botez, continuăm să împlinim poftele trupului și să lăsăm păcatul să domnească, care este problema noastră? Unul din cele două lucruri: ori nu credem cu adevărat că am murit pentru păcat în și cu Hristos Isus, sau dacă susținem că am murit cu adevărat pentru păcat în și cu Hristos Isus și totuși lăsăm păcatul să domnească, trebuie să concluzionez că avem un concept foarte greșit în ceea ce privește starea morților. Amin? {Așa este} Suntem foarte confuzi în ceea ce privește starea morților. Vedeți de ce este atât de important să aveți teologia corectă? Când vine vorba de starea morților? În experiența ta creștină practică? Care este realitatea cu privire la starea morților? ”Morții nu știu nimic;” {Eccl 9:5} și unde gândești? În minte. Deci, dacă crezi cu adevărat că omul tău vechi este mort, nici nu vei mai gândi așa cum ai obișnuit. Amin? Nici măcar n-ai de gând să mai gândești așa cum obișnuiai … ce să mai zic de vorbe și acțiuni, deoarece morții nu știu nimic. Mintea lor nu mai este funcțională; ei nu mai gândesc, și atunci când acele gânduri vechi, egoiste ne vin în mintea conștientă pentru a fi luate în considerare; despre asta e tentația; respinge-le instantaneu și trimite-le înapoi la mormântul de unde au venit. Iată, dragilor, cum luptați și câștigați lupta bună a credinței {1 Timotei 6:12} și totul se întâmplă, unde? Între urechea dreaptă și cea stângă, în intimitatea minții … unde numai tu și Dumnezeu știți ce se întâmplă. Suntem cu toții împreună în această privință?

Aceasta este o bătălie privată. Este o bătălie spirituală; este o bătălie pentru cucerirea minții; iar prin credință, refuzi să-ți lași gândurile să-ți îngăduie poftele trupului și le prinzi și le faci rob ascultării de Hristos. {2 Cor 10:5}Vedeți asta? Acesta este obiectivul nostru, nu-i așa? În această bătălie spirituală, care este scopul nostru? Ce trebuie să facem? … fiecare gând să-l facem rob ascultării de Hristos și faceți acest lucru luptând și câștigând lupta bună a credinței.

Acum, vă rog să observați, imediat după versetul 11, Romani 6:11, ”Tot așa și voi înșivă socotiți-vă morți față de păcat și vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.” Care este următorul cuvânt din versetul 12? ”Deci!” Deci, pe baza acestui privilegiu minunat, trebuie să te socotești mort față de păcat și viu pentru Dumnezeu în Hristos Isus. Pe baza Cuvântului lui Dumnezeu, care îți spune că ai murit în și cu Hristos Isus și credința ta care a acceptat Cuvântul și a crezut că Dumnezeu are puterea de a aduce în realitate ceea ce El declară și îi dă lui Dumnezeu permisiunea de a-l face să se întâmple în viața ta și apoi continuă să acționeze după acel cuvânt. Pe baza acestui tip de credință, împiedicați păcatul să domnească. Amin?

Vă rog, frate, soră, trebuie să faceți al patrulea pas. Trebuie nu numai să (1) auzi Cuvântul lui Dumnezeu, nu numai (2) să crezi că Dumnezeu poate face ca acest lucru să se întâmple, nu numai (3) să-i dai voie lui Dumnezeu să facă acest lucru, dar trebuie să (4) … acționezi pe baza acestuia; trebuie să faci asta. Trebuie, prin puterea lui Hristos, să respingi acele pofte trupești care continuă să facă zgomot din mormânt. Trimite-le înapoi, trimite-le instantaneu și consecvent înapoi … luptând împotriva luptei bune a credinței. Suntem cu toții împreună în această privință? Înțelegem cum funcționează acest lucru? Din nou, cât timp va trebui să facem acest lucru? De la cruce la coroană. {RH, 29 noiembrie 1887 alin. 12} De ce? Pentru că, până nu primim acea coroană, nu avem fire sfântă. Nu avem fire sfântă. Este păcătoasă și are dorințe păcătoase. Prin urmare, trebuie să le respingem continuu … continuu. Trebuie să luptăm lupta bună a credinței.

Vedeți, lăsați-mă să descriu acest lucru pentru voi. Creștinul trăiește într-o suprapunere a veacurilor. El trăiește în această epocă actuală și trăiește în epoca viitoare. Înțelegeți acest lucru, vă rog, acest lucru este important. El trăiește în această epocă actuală, în sensul că s-a născut din trup. … și tot ce se naște din trup este trup, {Ioan 3:6} și va rămâne trup până la sfințire. Deci această vârstă merge de la naștere până la sfințire. Urmăriți acest lucru? Acum, când ne naștem din nou, născuți din Duh, suntem o nouă creație, o nouă ființă {2 Cor 5:17} și începem viața în Hristos, pentru totdeauna; și, într-un anumit sens, trăim în epoca viitoare. Urmăriți acest lucru? Trăim în epoca viitoare și cât va dura asta? – pentru totdeauna; și asta începe în momentul convertirii adevărate. Bine? Dar, vedeți ce avem aici? De la convertire la sfințire, de la cruce la coroană, trăim în suprapunerea acestor două epoci. Avem experiența noastră trupească și avem experiența noastră spirituală și, în acest timp, ce experimentăm? Dorințele conflictuale ale ambelor naturi. Firea pământească poftește împotriva Duhului și Duhul împotriva firii pământești, și ce sunt acestea? Contrar unul altuia {Gal 5:17}, până la capăt. ”De la cruce la coroană”, avem acest conflict constant. De aceea, bătălia spirituală există atâta timp cât există și experiența creștină pe planeta pământ; și cum împiedicăm păcatul să domnească? – luptând lupta bună a credinței. Socotind că suntem vii în Hristos Isus și morți pentru păcat. {Rom 6:11} Noi ne considerăm spirituali, chiar dacă suntem trupești; și socotindu-ne duhovnicești, umblăm după Duh și nu după trup. Esti cu mine?

Dar dacă vom merge după Duh, trebuie să gândim conform Duhului; și așa cum învățăm să ne controlăm gândurile în puterea Duhului Sfânt și refuzăm să ne răsfățăm poftele trupului, chiar și în tărâmul gândurilor noastre, care ne permite să umblăm după Duh; și tocmai aici, dragilor, învățăm să mergem așa cum vom merge veșnic în epoca viitoare. Dar avem acest conflict până la sfințire. Observați modul în care inspirația vorbește despre acest lucru pe care vi l-am descris. Signs of the Times, 1 octombrie 1895: ”Dar, deși suntem carnali”, ”…deși suntem carnali”. Vedeți, aceasta este realitatea cu care toți suntem blocați și trăim încă în această epocă actuală. Bine? Această vârstă actuală nu s-a oprit încă și nu s-a terminat până ”trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire și trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.” {1 Cor 15:53} Deci, până la acel moment, ce suntem? Suntem carnali. Bine? Acum ascultați: ”Dar, deși suntem carnali, trebuie să ne socotim pe noi înșine…” Să ne socotim cum? ”să ne socotim morți pentru păcat, dar vii pentru Dumnezeu prin Isus Hristos, Domnul nostru”. Asta facem noi prin credință; și dragii mei prieteni, învățând să facem asta pe zi ce trece, zi de zi, este modul în care luptăm și câștigăm lupta bună a credinței. {1 Tim 6:12} Suntem cu toții împreună? Oh, mă rog să se înțeleagă asta.

2 Corinteni 5:7: „Pentru că umblăm prin credință, nu prin vedere”. Nu putem să trăim în această viață pe baza a ceea ce ne spun simțurile noastre. Trebuie să trăim în această viață pe baza a ceea ce ne spune Cuvântul lui Dumnezeu. Simțurile noastre ne vor spune că suntem carnali, dar Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că ne-am născut din Duh și că suntem într-adevăr morți pentru păcat, dar vii pentru Dumnezeu în Hristos Isus. Așadar, să credem, prin credință, în Cuvântul lui Dumnezeu, să credem că El are puterea să-l facă să se întâmple, să-i dăm permisiunea să se întâmple și apoi să acționăm în baza ei. Amin? Acționați asupra acesteia și împiedicați astfel păcatul să domnească. Să nu-l împlinești în pofte, unde? În minte, în minte; și continuă să apuci acele gânduri fugare. Prinde-le de gât. Nu le lăsați să se îngăduie de poftele firii pământești chiar și în gândire și să faceți rob lui Isus socotindu-vă într-adevăr morți pentru păcat, dar vii pentru Dumnezeu în El. Este atât de important să înțelegem cum funcționează asta, dragilor. Vedeți, făcând asta noi răstignim firea pământească cu patimile și dorințele ei. Galateni 5:24, sub Lecția 25 de acolo: ”…și cei ce sunt ai lui Hristos și-au răstignit firea pământească împreună cu patimile și poftele ei.” Întrebare: o facem o singură dată, totuși? Răstignești firea pământească cu patimile și poftele ei o singură dată, prieteni? Oh, nu, de o mie de ori nu. Trebuie să o faci, cât de des? Zilnic. Trebuie să o faci zilnic. Pavel din 1 Corinteni 15:31 spune: ”Eu mor în fiecare zi.”

Acum s-ar putea să vă întrebați: ”Ei bine, ia stai așa, de ce trebuie să murim zilnic?” Ei bine, dragii mei prieteni, nu este ”odată mort, mereu mort”, nu-i așa? De ce? Pentru că nu suntem cu adevărat morți! Ne socotim doar morți … Urmăriți asta? … și trebuie să ne reînnoim credința, considerând că suntem morți, în fiecare zi! Așa crește credința. Nu este o realitate empirică; este o realitate spirituală. Ceea ce vedem este un om vechi care este viu și care ne hărțuiește. Dar trebuie, în fiecare zi, să-l socotim din nou că este mort acceptând din nou moartea lui Hristos la păcat ca fiind a noastră. Esti cu mine? Iată ce înseamnă să fii răstignit împreună cu Hristos. {Gal 2:20} Este să ne socotim că am murit cu Hristos pe crucea Lui.

Youth Instructor, 22 decembrie 1886: aceasta explică modul în care răstignim firea pământească cu pasiunile și poftele ei și ce implică. ”Războiul creștin nu înseamnă joc; nu suntem angajați în lupte mimice, luptând ca una care bate aerul … ”{1 Cor 9:26} Îl citează pe Pavel acolo. ”Există un război constant de menținut împotriva relelor și înclinațiilor propriilor noastre inimi naturale. Nu trebuie să alegem lucrarea cea mai plăcută pentru noi; pentru că suntem soldații lui Hristos, sub disciplina Lui, și nu trebuie să ne studiem propria plăcere. Trebuie să purtăm bărbătește bătăliile Domnului. Avem dușmani de cucerit care ar câștiga controlul tuturor puterilor noastre. Voința de sine din noi trebuie să moară; numai voia lui Hristos trebuie respectată. Soldatul din armata lui Hristos trebuie să învețe să suporte duritatea, să se lepede de sine, să ia crucea și să urmeze unde conduce căpitanul său. Există multe lucruri de făcut care încearcă natura umană și care sunt dureroase pentru carne și sânge. Această muncă de auto-supunere necesită eforturi determinate și continue. Luptând lupta bună a credinței, obținând victorii prețioase, punem mâna pe viața veșnică. Acest război necesită efortul cel mai intens, efortul tuturor puterilor noastre. Trebuie să răstignim firea pământească, cu afecțiuni și pofte.” Remarcabil rezumat al acestei bune lupte de credință, prieteni, și ce necesită? Efort intens, hotărât, continuu. Aceasta este o afacere serioasă, frate, soră; și învățând să facem acest lucru, ne permite să ascultăm porunca lui Hristos; și ce ne poruncește El să facem în Matei 16:24? ”Atunci, Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.”

Lucrează cu mine la asta. Vă rog să observați și să vă dați seama … că, dacă vom intra vreodată în Împărăție, trebuie să-L urmăm pe Hristos, nu? El este acolo și, dacă vom ajunge acolo, trebuie să-L urmăm. Dar vă rog să recunoașteți că ne îndreptăm în mod natural în direcția opusă, nu-i așa? Sinele este înclinat iadului să se autodistrugă prin auto-îngăduință. Prin urmare, dacă urmăm să-L urmăm pe Hristos și să avem viața veșnică, trebuie să ne lepădăm de sine. Nu asta spune El să facem? ”Dacă cineva voiește să vină după Mine, să se lepede de sine”. Bine, Doamne, cum totuși? Cum ne lepădăm de sine? El ne spune: ”…să-și ia crucea”. Vezi adevărul acolo? Cum ne putem lepăda de sine? Prin calculul sinelui, ce? Răstignit cu Hristos. Asta înseamnă să îți iei crucea.

Știi, îmi amintesc acum câțiva ani, eram cu o echipă de evanghelizare a tinerilor – asta a fost cu mult timp în urmă – și eram pe trotuarul de pe o plajă din Florida, asistam și am observat că un tânăr mergea pe trotuar cu această uriașă cruce de lemn pe umăr. Era un tânăr destul de ingenios, așa că, pentru a ușura un pic suportarea încărcăturii, fixase o patină cu role pe fundul crucii și o rostogolea de-a lungul trotuarului; și, desigur, mi-a observat curiozitatea și sunt sigur că de aceea o făcea; și am venit la el și l-am întrebat, pentru ce faci asta? … și a spus, citând această Scriptură, ”Isus spune să te lepezi de sine, să-ți iei crucea și să-L urmezi”. Acum, nu am avut timp să explorez în continuare dacă a crezut sau nu că face cu adevărat ceea ce Isus i-a poruncit să facă. Sper că a fost doar un truc pentru a determina oamenii să vorbească cu el. Dar vă rog să știți că luarea crucii noastre și urmarea lui Isus este o ”cruce spirituală” și ne cere să ne socotim răstigniți cu Hristos. Așa ne luăm crucea și așa ne negăm sinele; și trebuie să te lepezi de tine și să-ți iei crucea dacă vei urma pe Hristos. Fără opțiuni, fără alternative, este absolut obligatoriu și necesar.

Mărturii, volumul 2, pagina 651: ”Lepădarea de sine și crucea”. Vă rog să înțelegeți ce este această cruce pe care trebuie să o luăm. Îmi place această perspectivă. ”Lepădarea de sine și crucea se află direct pe calea fiecărui urmaș al lui Hristos. Crucea este cea care barează calea afecțiunilor firești și a voinței.” Foarte interesant, care este crucea? Este ”cea care barează calea afecțiunilor fireștiși a voinței”. Cu alte cuvinte, afecțiuni naturale, ce este asta? Aceasta este apetitul și poftele omului vechi, natura firească; iar omul vechi are o voință proprie, nu-i așa? Acum, pe măsură ce ne îndreptăm spre semn {Fil 3:14}, străduindu-ne să intrăm pe poarta strâmtă și îngustă {Lc 13:24},rămâneți pe cărarea strâmtă și îngustă, vor apărea multe situații în care Dumnezeu ne va cere să facem, ne va porunci, contrar a ceea ce dorim în mod natural. De fapt, așa va fi întotdeauna, nu-i așa? Firea pământească poftește împotriva Duhului și Duhul împotriva firii pământești, și acestea sunt întotdeauna contrar una celeilalte. {Gal 5:17} Ce avem atunci când acest lucru va avea loc? Când ceea ce Dumnezeu cere de la noi este contrar a ceea ce ne dorim în mod natural? Asta este un ce? Aceasta este o cruce, aceasta este o cruce.

Acum, ce trebuie să facem în acel moment? Ce putem face în acel moment? Ei bine, există doar două opțiuni. Vă rog să înțelegeți, există doar două opțiuni. Care sunt ele? Ori ne răsplătim pe noi înșine, Îl tăgăduim pe Hristos și Îl răstignim din nou {Ev 6:6}, sau tăgăduiește-te pe tine răstignindu-l pe omul vechi prin acceptarea prin credință a morții lui Hristos ca fiind a noastră. Așa ne luăm crucea și ne îndreptăm spre semn. O, prieteni, vă rog să alegeți să vă răstigniți. Amin? {Amin} … și vom ajunge să fim atât de sfințiți încât nu mai avem o fire pământească, un om vechi care trebuie răstignit? Putem? Nu, fratele meu, soră, nu. Vă rog să înțelegeți asta; noi nu putem.

Apostolul Pavel, un creștin matur, un om evlavios, ce a mărturisit el? Ce a recunoscut? 1 Corinteni 15:31: În fiecare zi, eu sunt în primejdie de moarte; am de ce să mă laud cu voi în Hristos Isus, Domnul nostru.” ”În fiecare zi, eu sunt în primejdie de moarte. Eu mor în fiecare zi.” Apostolul Pavel trebuia să moară zilnic pentru afecțiunile și voința sa naturală, omul său vechi, natura sa trupească – zilnic trebuia să facă asta. Observați cum inspirația ne oferă o perspectivă asupra a ceea ce a vrut Pavel când a spus: ”în fiecare zi, eu sunt în pericol de moarte” Divina vindecare, pagina 452: ”Viața apostolului Pavel a fost un conflict neîncetat cu eul”. Viața apostolului Pavel! Nu vorbim despre Saul din Tars, ci despre omul născut din nou, convertit, matur, evlavios, apostolul Pavel. ”Viața apostolului Pavel a fost un conflict neîncetat cu eul. El a spus: ”Eu mor în fiecare zi” 1 Corinteni 15:31” Ce a vrut să spună? ”Voința și dorințele sale intrau zilnic în conflict cu datoria și voința lui Dumnezeu” Într-adevăr? Paul? Apostolul? ”Voința și dorințele sale intrau zilnic în conflict cu datoria și voința lui Dumnezeu”? Asta însemna că nu a fost convertit? Oh, nu prietenii mei, de o mie de ori nu. Notați următoarea propoziție. Iată ce l-a făcut să se convertească. ”Voința și dorințele sale intrau zilnic în conflict cu datoria și voința lui Dumnezeu. În loc să-și urmeze înclinațiile, el a făcut voia lui Dumnezeu, oricât ar fi fost de greu să-și răstignească firea.” Amin? Cu alte cuvinte, deși avea încă o fire pământească, nu a permis ca acea fire pământească să-l domine. A rămas, da, dar a refuzat să o lase să domnească. Cum? Prin alegerea de a lupta lupta bună a credinței. Alegând să-l socotească mort și pe sine în viață pentru Dumnezeu în Hristos Isus; și prin acea socoteală a credinței, prin acea socoteală a credinței, a luptat și a câștigat buna luptă a credinței și era extrem de conștient că trebuie să facă acest lucru și să fie alert pentru a nu pierde propria mântuire personală.

Vedeți, a fost o posibilitate foarte reală chiar și pentru apostolul Pavel să piardă viața veșnică. Asta spune el însuși. 1 Corinteni 9:27, ”Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” Apostolul Pavel, dragii mei prieteni! Un uriaș al unui creștin matur era constant îngrijorat de posibilitatea ca acest om vechi care încă se afla în el să-și recapete controlul în cele din urmă și își va pierde mântuirea; și dacă Pavel ar avea această îngrijorare, nu crezi că ar trebui să o avem și noi? Ascultați această afirmație, This day with God, pagina 277: ”Pavel era înspăimântat ca nu cumva înclinațiile sale rele să-i fie mai bune, încât să lupte constant, cu rezistență fermă, pofte și pasiuni indisciplinate. Dacă marele apostol a simțit că tremură din cauza slăbiciunii sale, cine are dreptul să se simtă încrezător în sine și lăudăros? În momentul în care începem să ne simțim autosuficienți și încrezători, suntem în pericolul unui eșec rușinos.” O, frate, soră, te rog, știi că și noi putem fi descalificați cu ușurință dacă nu reușim să luptăm constant și să câștigăm această luptă bună a credinței. Vă îndemn din nou cu cuvintele lui Pavel, 2 Corinteni 13:5, ”pe voi înșivă încercați-vă dacă sunteți în credință”, dacă luptați pentru lupta bună a credinței. ”Încercați-vă. Nu vă cunoașteți pe voi înșivă că Isus Hristos este în voi? – decât dacă ești lepădat.”

Și dragi colegi laodiceni, motivul pentru care trebuie să vă provoc din nou în acest sens este că suntem teribil de înșelați. Pentru că am reușit să nu ne lăsăm poftele firii pământești la nivelul comportamentului, pentru că noi, cu motivația eului, am reușit să menținem o formă de evlavie {2 Tim 3:5} și să ne păstrăm comportamentul în conformitate cu Litera legii {Rom 7:6}, ne-am păcălit pe noi înșine crezând că suntem ceva ce nu suntem. De aceea trebuie să ne încercăm pe noi înșine, să ne testăm și să ne întrebăm: ”Lupt și câștig bătălia spirituală – bătălia pentru guvernarea minții, victoria asupra ispitei aici sus?” Auziți ce vă îndemn să faceți, dragii mei prieteni? E bine cu sufletul tău? Să lupți și să câștigi bătălia pe care fiecare creștin trebuie să o lupte – bătălia minții? Faceți, din ce în ce mai consecvent, fiecare gând rob ascultării de Hristos? {2 Cor 10:5} Examinează-te, te rog, dacă ești sau nu în credință. Testați-vă, dacă nu sunteți lepădați. {2 Cor 13:5}

Acum, necesitatea morții zilnice pentru sine este tocmai motivul pentru care atât de puțini – atât de foarte, foarte puțini – se află pe drumul îngust care duce la împărăție, și majoritatea dintre noi suntem în șanțuri. O, prieteni, Matei 7:14: ”Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei ce o află.”Puțini sunt cei ce o află. De ce atât de puțini? Pentru că singurul mod în care puteți rămâne pe calea corectă și îngustă este negându-vă sinele, luându-vă crucea și urmându-L pe Isus. Nu există altă cale și suntem atât de înclinați să ne răsfățăm, nu-i așa? Da. Fie pentru a ne răsfăța tendința spre auto-slăvire, care ne scoate în șanțul legalismului; sau să ne răsfățăm în zona auto-satisfacției, care ne scoate în șanțul harului ieftin. Dumnezeu să ne ajute să învățăm să ne nepădăm de sine luându-ne crucea și rămânând pe calea corectă și îngustă. Amin?

Mărturii, Volumul 2, pagina 687: ”Lupta va fi strânsă între eu și harul lui Dumnezeu. Eul se va strădui pentru supremație și se va opune lucrării de aducere a vieții și a gândurilor, a voinței și a afecțiunilor…” Ce auzi? Viață și gânduri, voință și afecțiuni, ce auzi? ”Caracter.” ”Eul se va strădui pentru supremație și se va opune lucrării de aducere a vieții și a gândurilor, a voinței și a afecțiunilor în supunere față de voința lui Hristos. Lepădarea de sine și crucea se află de-a lungul căii spre viață veșnică, și, din cauza aceasta, „puțini sunt cei care o află.” {Matei 7:14} Vedeți, tocmai pentru că nu există o coroană purtată fără a purta crucea {3M 67.1}, foarte puțini vor purta în cele din urmă coroana. Nu sunt dispuși să poarte crucea. Vă rog, vă rog să recunoașteți dacă doriți să purtați coroana, trebuie să fiți dispuși să purtați crucea. Nu există nici o altă cale.

Dar vreau să vă încurajez, și vă rog să înțelegeți că cel mai bun mod de a vă pregăti pentru gloria purtării coroanei este suferința purtării crucii. Acesta este un concept foarte important și vreau să dezvolt acest lucru, dar nu știu dacă avem timp. Poate că va trebui să facem asta mâine seară. Dar, vă rog, dacă sunteți tentați să urâți faptul că este necesară purtarea crucii pentru a purta coroana nemuririi, a nestricăciunii … pentru a experimenta salvarea, amintiți-vă ce a făcut Hristos pentru a asigura mântuirea. A purtat El o cruce? O, dragii mei prieteni și vă asigur că suferința pe care El a trăit-o purtând acea cruce, depășește infinit orice suferință pe care o vom experimenta purtând crucea noastră, o depășește infinit. Mărturii, Volumul 3, pagina 481: ”Hristos a jertfit totul pentru om, pentru a-i deschide acestuia posibilitatea de a câștiga Cerul. Acum este rândul omului să arate ce este dispus să jertfească de bunăvoie de dragul lui Hristos pentru a putea câștiga slava nemuritoare. Cei care înțeleg corect măreția mântuirii și a prețului ei nu vor murmura niciodată că trebuie să semene cu lacrimi și că lupta și tăgăduirea de sine sunt partea creștinului în această viață. Condițiile mântuirii pentru om sunt rânduite de Dumnezeu. Umilința și purtarea crucii sunt prevederile hotărâte prin care păcătosul pocăit urmează să găsească mângâiere și pace. Gândul că Isus a acceptat o umilință și un sacrificiu pe care omul nu va fi chemat niciodată să le îndure ar trebui să reducă la tăcere orice voce cârtitoare.” Amin? Frate, soră, vă rog să nu urâți faptul că trebuie să purtați crucea pentru a avea viața veșnică. Isus Hristos a suferit infinit pentru a vă face posibilă viața veșnică.

Vreau să vă încurajez nu numai să fiți dispuși să purtați crucea, ci vreau să învățați să vă bucurați de privilegiul de a face acest lucru. Acum știu că este o provocare, dar vă rog să recunoașteți că poate fi; poate fi. De fapt, putem ajunge să recunoaștem că purtarea crucii este probabil cea mai mare binecuvântare pe care Dumnezeu ne-ar fi putut-o da. De ce? De ce? Dragilor, tocmai pentru că numai prin suferința purtării crucii dezvoltăm un caracter care poate fi încredințat cu viața veșnică. Vă rog să înțelegeți acest lucru. Obișnuiam să cred că ar fi fost mult mai bine dacă Dumnezeu, la punctul de convertire, mi-ar fi șters natura trupească, iar la botez să distrugă cu adevărat omul vechi, să-l elimine. Dar, pe măsură ce am început să înțeleg aceste lucruri mai bine, mi-am dat seama că este o înțelepciune infinită din partea lui Dumnezeu că a ales să nu o facă așa. A ales mai degrabă să-l lase pe omul vechi să rămână în fiecare creștin și să ceară fiecărui creștin, pentru dragostea lui Hristos, să se lepede de sine. De ce? De ce este un lucru înțelept pe care Dumnezeu l-a făcut? … și o binecuvântare pentru noi? Pentru că, de fiecare dată când alegem, pentru dragostea lui Hristos, să ne lepădăm de sine, ce facem pentru caracterul nostru? Dezvoltăm un caracter iubitor, asemănător lui Hristos. Care este esența caracterului lui Hristos? Este iubire care se sacrifică, se lepădă de sine; și astfel, de fiecare dată când alegem, pentru dragostea lui Hristos, să ne negăm sinele, suntem extrem de ajutați în dezvoltarea unui caracter asemănător lui Hristos. Vezi asta? Vedeți cu toții asta? Insist, atunci, că nu există o cale mai bună pe care Dumnezeu ar fi putut să o gândească pentru a ne pregăti pentru slava purtării coroanei decât să cerem zilnic suferința purtării crucii. Care este slava? Este caracterul, și nu există slavă fără suferință.

În Scriptură, tot prin Scriptură, există o legătură directă între suferință și slavă. Uită-te, de exemplu, la Romani 8:16, ”Însuși Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.” Vrei să fii slăvit cu Hristos? Atunci ce trebuie să fii dispus să faci acum? Să suferi cu Hristos! Versetul 18: ”Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi.” Amin? Vă rog să nu pierdeți perspectiva, dragii mei prieteni, suferința purtării cruce nu este demnă de comparat cu slava purtării coroanei. De fapt, ce spune Pavel în 2 Corinteni 4:17? ”Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă.” Chiar dacă ar trebui să suferim în fiecare zi a vieții noastre umane, nu ar fi demn să comparăm cu slava eternității. Amin? Deci, vă rog, nu fiți dispuși doar să purtați crucea, bucurați-vă de privilegiul și binecuvântarea purtării crucii. Pentru tine se găsește o greutate eternă de slavă. Să ne ridicăm pentru rugăciune.

Tată din Ceruri, Îți mulțumesc pentru înțelepciunea Ta infinită în planul mântuirii și Îți mulțumesc că ai făcut necesar pentru noi în fiecare zi, pentru dragostea lui Hristos, să negăm sinele luându-ne crucea și Urmându-L; și Îți mulțumesc că de fiecare dată când alegem să facem acest lucru, dezvoltăm caracterul Său. Tată ajută-ne, te rog, să nu pierdem perspectiva. Ajută-ne să ne dăm seama că suferința purtării crucii nu este demnă de comparat cu gloria purtării coroanei. Este doar pentru o clipă în comparație cu eternitatea; și Te rog Doamne, ajută-ne ca niciodată să nu lăsăm crucea până când o schimbăm cu coroana. Aceasta este rugăciunea noastră în numele lui Isus. Amin.

Dacă doriți, puteți derula în jos și citiți traducerea în timp ce vizionați videoclipul. Dacă întrerupeți studiul și doriți să continuați de unde ați rămas, apăsați CTRL-F (APPLE-F) și scrieți câteva cuvinte pe care le-ați reținut în momentul întreruperii. În acest fel, puteți continua vizionarea exact de unde doriți dumneavoastră.

0

Your Cart