Select Page

Schița lecției nr. 1:

  1. Avem nevoie în mod permanent să cerem călăuzirea lui Dumnezeu: Lucrurile spirituale trebuie judecate spiritual. {1 Cor. 2:13-14}
  2. Scopul acestui întreg seminar: „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi.” {Ioan 8:32}
  3. Atitudinea noastră joacă un rol crucial dacă dorim să beneficiem și să fim eliberați: „Scoate-ţi încălţămintea din picioarele tale, pentru că locul pe care tu stai în picioare este pământ sfânt.” {Ex. 3:5}
  4. Acest subiect este centrul vieții și mântuirii noastre: „Umanitatea Fiului lui Dumnezeu este totul pentru noi.” {1SM 244.1}
  5. Trebuie să admitem că noi nu vom înțelege niciodată în mod deplin această „taină a tuturor tainelor” {1 Tim 3:16}, însă suntem totuși încurajați să o studiem având în vedere că Dumnezeu descoperă suficient încât să putem fi transformați prin aceasta! Aceasta este dragostea care topește inima păcătosului.” {SD 22.4} „Această taină minunată, întruparea lui Hristos și ispășirea pe care El a făcut-o, trebuie proclamată fiecărui fiu și fiecărei fiice a lui Adam.” {6BC 1082.4-5}
  6. Cum putem să o proclamăm? Prin cuvintele și prin viețile noastre noi putem și trebuie să proclamăm misterul lui Dumnezeu care s-a arătat în carne. Pe măsură ce devenim părtaşi naturii dumnezeieşti {2 Petru 1:4} Dumnezeu dorește să ne dăruiască acea cunoașterepersonală, care poate fi văzută de către cei din jurul nostru și astfel ei, privindu-ne pe noi, pot fi schimbați, îndreptați spre Isus și mântuiți în cele din urmă!!!
  7. Cei doi vrăjmași ai înaintării noastre: eul și Satan.
  8. Pentru a-i birui Dumnezeu ne promite Duhul Său: Ei erau conduși de Duhul și lumina a strălucit peste înțelegerea lor cândva întunecată.” {9MR 123.3}
  9. De ce trebuie să căutăm în mod serios a dobândi o înțelegere precisă a acestui adevăr? Gândiți-vă cel puțin la aceste patru motive:

9.1) Mintea poate fi întărită și caracterul modelat mai puternic decât orice altceva. „Nimic nu va da mai multă vigoare tuturor capacităților decât a cere studenților să pătrundă adevărurile    uimitoare ale revelației.{1MCP 91.2} „Studiul întrupării lui Hristos este un câmp roditor care va răsplăti pe căutătorul care sapă adânc pentru ceea ce stă ascuns.” {7BC 904.11}

9.2) Când vântul de învățătură își face simțită prezența noi nu vom fi în stare să îl detectăm și să ne împotrivim, ci vom fi purtați odată cu el! Diavolul va înșela dacă ar fi posibil, chiar pe cei aleşi. {Mt 24:24}

     Celelalte motive aparțin lecției următoare.

  • Ce este erezia? În mod tipic este un adevăr dus la o extremă, promovat și forțat până când devine de o importanță disproporționată prin faptul că neagă un esențial contra-adevăr ponderator.
  • Care sunt aceste două adevăruri prețioase ce au de-a face cu natura umană a lui Hristos pe care trebuie să le păstrăm într-un perfect echilibru pentru a ne menține în afara șanțurilor ereziei? #1: Hristos în umanitatea Sa a fost Înlocuitorul nostru fără păcat. Și #2: Hristos în umanitatea Sa a fost Fratele nostru mai mare Cel plin de compasiune și Exemplul nostru valid.

……………..

 

Bună dimineața frați și surori! Apreciez prezența voastră aici în această dimineață. E mult deja de când anticipez acest timp petrecut cu voi. Trebuie să recunosc că l-am așteptat cu ceva teamă și cutremur, dar și cu multă rugăciune. Motivul este acela că ne-am propus ca în următoarele câteva zile să studiem un subiect foarte prețios și foarte central pentru noi în calitate de creștini. Este vorba despre întruparea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos.

Mulți dintre voi își dau seama că acest subiect este oarecum controversat printre noi ca popor și îmi vine să plâng atunci când realizez faptul că cel mai prețios adevăr, care ar fi trebuit să ne unească, a fost făcut de către diavol un subiect controversat care ne divide. Este rugăciunea mea și a fost dorința inimii mele de a ne vedea pe noi ca popor că devenim uniți în acest adevăr – nu doar de dragul mântuirii noastre individuale, dar mai ales pentru ca noi în mod corporativ, împreună, să putem împlini misiunea noastră proclamând evanghelia, adevărul care este în Isus, unei lumi care are nevoie disperată de El.

Doresc ca împreună să recunoaștem încă din start faptul că lucrurile spirituale trebuiesc întotdeauna judecate… cum? …  judecate spiritual!!! {1 Cor. 2:13-14} Iar aceasta înseamnă pur și simplu că fără ajutorul supranatural al lui Dumnezeu noi suntem incapabili a ajunge să cunoaștem adevărul până în punctul acela al libertății. Eu, frați și surori, vă provoc! Nu fiți satisfăcuți cu nimic mai puțin decât cu o cunoaștere a adevărului care te face liber. Una este să cunoști adevărul intelectual. Este cu totul altceva a îl cunoaște până în punctul în care experimentăm puterea lui eliberatoare. Isus a zis: „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi.” {Ioan 8:32} O, cât de prețioasă este o astfel de cunoștință a adevărului! Însă noi nu o putem atinge prin propriile noastre resurse. Trebuie să avem spiritul adevărului lucrând în folosul nostru pentru ca să putem obține o astfel de cunoaștere a adevărului. Și acesta este motivul pentru care practica noastră va fi  aceea de a îngenunchea înainte de a începe fiecare dintre sesiunile noastre de studiu împreună. Vom îngenunchea înaintea Domnului pentru a Îi cere individual revărsarea Duhului Său. Iar în timpul nostru tăcut de rugăciune, haideți să ne amintim de frații și surorile noastre. Și, într-un mod special, vă solicit rugăciunile voastre pentru mine. O, câtă nevoie am de Duhul lui Dumnezeu în aceste câteva minute următoare pe care le avem împreună și în aceste următoare zile. Veți binevoi să faceți acest lucru pentru mine (să vă rugați) și vă veți ruga și pentru voi? Haideți să îngenunchem!

Tatăl meu din cer, vin înaintea Ta în numele și prin neprihănirea Altuia – Domnul și Mântuitorul meu Isus Hristos. Prezint înaintea Ta Mielul … O, zdrobit și sângerând! Curățește-mă cu sângele Său te rog și îmbracă-mă cu lâna Sa cea fără pată. Socotește-mă ca fiind neprihănit și acceptabil în El – Cel Preaiubit. {Ef. 1:6} Și ascultă-mă în timp ce mă înfățișez pentru mine și pentru frații și surorile de aici, care au fost cumpărați cu sânge. Eu vin cu o rugăminte, o cerere urgentă, chiar acum Părinte. Aceasta este pentru cel mai prețios dar – darul Duhului Tău Sfânt. O, DOAMNE, cât de mult avem nevoie de acest dar! Argumentul nostru este nevoia noastră disperată {SC 95.2}, iar dreptul nostru este acela care a fost cumpărat prin sângele lui Isus. Pe baza neprihănirii Sale mă rog, acordă-ne acest dar prețios chiar acum. Ne-ai spus că rugăciunea Omului neprihănit are mare putere {Iac. 5:16}, de aceea mă rog în numele lui Isus. Pentru că El este cu adevărat un Om neprihănit. Dumnezeule Tată, ia în stăpânire în mod deplin fiecare trup – care este un templu {1 Cor. 6:19} – din acest loc. Suntem ai Tăi prin creație, prin răscumpărare și prin propria noastră alegere. Deschidem larg ușa fiecărei inimi acum și spunem: „Vino, Oaspete ceresc!” {Rev 3:20} Ia-ne în stăpânire în mod total. Dacă este vreo cămăruță în templul nostru pe care am păstrat-o pentru eul nostru sau pentru păcat, Te rugăm acum ca Tu să ne descoperi lucrul acesta și să ne convingi, pentru a Ţi-o înapoia Ție, pentru ca să nu fie nimic care să împiedice lucrarea Duhului Tău în inimile și mințile noastre pe măsură ce studiem Cuvântul Tău împreună. O, DOAMNE, ia-ne în întregime, pe deplin. Stăpânește-ne, înviorează-ne și activează facultățile noastre spirituale și mentale pentru ca, studiind Cuvântul Tău, să putem ajunge să cunoaștem Adevărul până la punctul libertății. Prin Duhul adevărului fie ca aceasta să fie experiența noastră, te rugăm în numele lui Isus și pentru meritele Sale. Amin.

Titlul seriilor de prezentări din cadrul acestui seminar este: „Mântuitorul nostru cel fără de păcat, dar plin de compasiune.”Subtitlul: „O reflectare asupra atotsuficienței Cuvântului întrupat de a fi atât Înlocuitor, cât și Exemplu pentru rasa căzută.” Înlocuitorul nostru Cel fără păcat și totuși un Mântuitor – model de împreună-simțire. V-aș invita să deschideți împreună cu mine, acum că intrăm în studiu, la Exod 3:5. Și haideți să luăm aminte la îndemnul dat de Dumnezeu lui Moise în acest verset. Moise, după cum vă amintiți, păstorește turma socrului său Ietro. Și, fiind el acolo în pustie, zărește o priveliște cu totul neobișnuită: un rug aprins. Ceea ce o face neobișnuită nu este faptul că rugul este în flăcări, ci acela că rugul nu se mistuie. Cu uimire și admirație, el se apropie pentru a examina această minunăție. Și, pe măsură ce o face, aude o voce: „Moise, Moise.” Iar el a răspuns: „Iată-mă.” Versetul 5: Atunci vocea a zis: „Nu te apropia de locul acesta; scoate-ţi sandalele din picioare, căci locul pe care stai este un pământ sfânt.” Sau, în varianta mai familiară din King James: „ … scoate-ţi  încălţămintele din picioarele tale, pentru că locul pe care tu stai în picioare este pământ sfânt.” Apropo, eu voi folosi traducerea New King James. „Scoate-ţi încălţămintea din picioarele tale” – acesta este titlul primului nostru studiu din această serie. Pe când Moise s-a apropiat să examineze această minunăție, i-a fost poruncit să-și scoată încălțămintea din picioare. Acesta era obiceiul oriental, care demonstra respect, reverență și umilință. Și, frați și surori, pe măsură ce ne apropiem de studiul cu privire la Cel întrupat, și noi, de asemenea, trebuie în sens spiritual să ne scoatem încălțămintele.

Citesc din Solii alese, vol. 1, pagina 244: „Umanitatea Fiului lui Dumnezeu este totul pentru noi.” Discutăm noi despre o chestiune secundară în această săptămână? Nu! Discutăm despre acel subiect care este totul pentru noi. „Umanitatea Fiului lui Dumnezeu este totul pentru noi. Este lanțul de aur care leagă sufletele noastre de Hristos și prin Hristos de Dumnezeu. Acesta trebuie să fie studiul nostru. Hristos a fost un om real. Prin faptul că a devenit om, El a oferit dovada umilinței Sale. Și totuși El a fost Dumnezeu în carne {1 Tim 3:16}. Atunci când abordăm acest subiect am face bine să luăm aminte la cuvintele spuse de Hristos lui Moise la rugul aprins: «Scoate-ţi încălţămintele din picioarele tale, pentru că locul pe care tu stai în picioare este pământ sfânt.»{Exod 3:5} Ar trebui să venim pentru un astfel de studiu cu umilința unui învățăcel, cu o inimă zdrobită; iar studiul întrupării lui Hristos este un câmp roditor care va răsplăti căutătorul ce sapă adânc pentru adevărul ascuns.” {1SM 244.1} Aici se termină citatul. Vedeți, atunci când Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să-și scoată încălțămintea, El îi poruncea de fapt să abordeze contemplarea simbolului-tip pentru Cel întrupat – adică El însuși – cu o inimă umilă și zdrobită, plină de o venerație sfântă și reverențioasă. Deoarece, în timp ce privea cu admirație, singura cale pentru a-i înțelege semnificația spirituală era pentru el aceea de a veni cu o astfel de atitudine. Și, frați și surori, dacă aceasta a fost necesar pentru Moise în timp ce și-a pironit privirea la acea scenă, care era doar un tip sau un simbol al întrupării, cu atât mai mult este necesar pentru noi în timp ce ne pironim privirile asupra antitipului, adică asupra Celui întrupat în realitate. Doar în măsura în care avem o astfel de abordare putem începe să înțelegem misterul rugului aprins. Dumnezeu în trup, fără ca trupul să fie consumat! Doar dacă ne apropiem de ea cu un astfel de spirit putem înțelege misterul evlaviei {1 Tim 3:16}. Rugăciunea noastră în această săptămână ar trebui să fie în mod constant: „Doamne, îmi scot încălțămintea din picioare. Aleg să las deoparte toate gândurile lumești care atât de ușor îmi captivează atenția și aleg să aduc fiecare gând în captivitatea ascultării lui Hristos {2 Cor. 10:5}. Aleg să dărâm orice imaginație deșartă, orice idol care se ridică pe el însuşi împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu. Aleg să îmi încing coapsele minţii mele {1 Petru 1:13} în jurul Său și aleg să-mi leg fiecare afecțiune de El, Cuvântul întrupat, Dumnezeu arătat în carne.” Repet, doar în măsura în care facem acest lucru putem, fraților, surorilor, putem să avem Spiritul lui Dumnezeu lucrând în folosul nostru pentru a ne ajuta să înțelegem misterul evlaviei.

Această expresie „misterul evlaviei” în legătură cu întruparea o găsim în 1 Timotei 3:16. Apropo: ați observat că atât de multe versete cu referința 3:16 ale Noului Testament sunt texte cheie? „Şi fără a se putea contesta, mare este misterul evlaviei.” Observați de asemenea că misterul evlaviei este detaliat și definit pentru noi în ceea ce urmează. Și ce este în capul listei, ce este cel mai înalt în acest mister al evlaviei? „Dumnezeu a fost arătat în carne, declarat drept în Duhul, văzut de îngeri, predicat neamurilor, a fost crezut în lume şi primit sus în glorie.”

„Şi fără a se putea contesta, mare este misterul evlaviei.” Sunt unii, mă tem, care vor interpreta această frază – „ … fără a se putea contesta” (sau „fără controversă”) – ca însemnând că, pentru a înțelege  misterul, trebuie să intri în controversă cu privire la el, că trebuie să te cerți. Dar, oh frați și surori, aceasta nu este interpretarea corectă a frazei. De fapt, dacă intrăm în controversă în legătură cu acest subiect, ne împiedicăm pe noi înșine în mod categoric cu un astfel de spirit, cu o astfel de atitudine, de la a ajunge vreodată să înțelegem misterul evlaviei.

În devoționalul Fii și fiice ale lui Dumnezeu, pag. 22, citim aceste cuvinte: „Acesta este misterul evlaviei. Ca Hristos să ia natura umană și printr-o viață de umilință să îl înalțe pe om pe scara valorii morale înaintea lui Dumnezeu, ca El să poarte natura aceasta pe care a adoptat-o la tronul lui Dumnezeu și acolo să prezinte pe copiii Săi la Tatăl pentru a le conferi o onoare mai mare decât cea pe care o conferă îngerilor, aceasta este minunea universului ceresc, misterul  în care îngerii doresc să privească. {1 Peter 1:12} Aceasta este dragostea care topește inima păcătosului.” {SD 22.4} Ce măreț este acest mister al evlaviei, frați și surori. De fapt v-aș spune ca mărturie personală că, pe cât studiez acest subiect, pe atât mă simt mai puternic apăsat de cât de puțin înțeleg acest mister uimitor. Și, de asemenea, cu atât sunt mai dureros de conștient de micimea și insuficiența gândurilor și cuvintelor omenești de a înțelege și comunica adevărul infinit de profund și frumos al întrupării. O, ce experiență aducătoare de umilință este a sta la picioarele lui Isus {Luca 8:35; 10:39; DA 330.4; GW92 14.2; MM 332.3; MH 458.2} și a ști că deși El îți vorbește precum unui copilaș, totuși vei găsi cuvintele Sale departe de deplina ta înțelegere – misterul evlaviei. Și care este cel mai înalt, cel mai măreț dintre toate aceste mistere care sunt enumerate în acel text pe care tocmai l-am citit? Dumnezeu arătat în carne. Ascultați dinComentariu Biblic, vol. 6, pag. 1082: „Întruparea lui Hristos reprezintă misterul tuturor misterelor.” {6BC 1082.6} Acest mister al tuturor misterelor este ceea ce ne-am propus să studiem.

Să însemne aceasta, frați și surori, că pentru că acesta este un așa mister nu ar trebui să ne mai deranjăm să îl studiem? Înseamnă că ar trebui să îl abandonăm pentru că ne depășește, fără ca să mai încercăm măcar să îl înțelegem? O nu, nu!!! În Comentariu Biblic, vol. 5, pag. 1129, deși se afirmă (citez): „Întruparea lui Hristos a fost și va rămâne întotdeauna un mister”, mai departe spune așa: „cele revelate ne aparţin nouă şi copiilor noştri.” {Deut. 29:29} {5BC 1128.6} Da, este un mister; dar este un mister descoperit. Și este o revelație pentru noi, ca să o înțelegem. Cum, când și unde este acest mister uimitor descoperit nouă și copiilor noștri? Ei bine, în primul rând, în mod progresiv în Cuvântul lui Dumnezeu începând chiar cu cea dintâi promisiune {Gen. 3:15} și tot mergând înainte până la, în cele din urmă, Cuvântul făcut carne {Ioan 1:14} – împlinirea oricărei făgăduințe, Cel întrupat Însuși, Isus Domnul nostru.Comentariu Biblic, vol. 6, pag. 1082: „Întruparea lui Hristos este un mister. Unirea divinității cu umanitatea este un mister, într-adevăr, ascuns cu Dumnezeu, «misterul care fusese ascuns de veacuri.» {Col 1:26} A fost păstrat în tăcere veșnică de către Iehova și a fost prima dată descoperit în Eden prin profeția că Sămânța femeii va zdrobi capul șarpelui, iar acesta Îi va zdrobi călcâiul. {Gen 3:15} A prezenta lumii acest mister pe care Dumnezeu l-a ținut sub tăcere de-a lungul veacurilor nesfârșite de dinainte ca lumea să fi fost creată, a fost rolul pe care Hristos urma să îl joace în lucrarea în care El a intrat atunci când a venit pe acest pământ. Iar acest mister minunat, întruparea lui Hristos și ispășirea pe care El a făcut-o, trebuie proclamat fiecărui fiu și fiecărei fiice a lui Adam.” {6BC 1082.4-5}

Frați și surori, cine trebuie să îl proclame? Noi trebuie. Putem însă noi să îl proclamăm dacă nu îl înțelegem? Nu putem. Cu toate că este un mister, a fost descoperit atât în profeție, cât și, în mod special, în împlinirea profeției – atât în făgăduință, cât și în împlinirea făgăduinței, în persoana lui Isus Hristos. Aceasta este ceea ce a fost descoperit și aceasta este pentru ca noi să înțelegem – nu doar pentru noi înșine, ci pentru ca noi să putem în schimb să îi ajutăm pe alții să înțeleagă și să îl proclamăm fiecărui fiu și fiecărei fiice a lui Adam. Cum putem să îl proclamăm? Prin cuvintele și viețile noastre putem și trebuie să declarăm misterul lui Dumnezeu arătat în carne. Pe măsură ce devenim părtași naturii dumnezeiești {2 Petru 1:4}, putem să manifestăm în propria noastră experiență, într-un  sens foarte real, acest mister. Aceia care prin Duhul Său, prin studiul Cuvântului Său, cresc intelectual și experimental într-o cunoaștere a acestui mister și a puterii lui de a le transforma caracterele sunt aceia pe care Dumnezeu îi folosește în a declara acest mister lumii. Cât de important este în acest caz pentru noi să înțelegem într-atât de deplin pe cât putem în prezent și mereu mai deplin pe măsură ce continuăm să creștem și să studiem misterul întrupării. Este dorința ta să înțelegi acest mister? {Amin!}

În cazul acesta, ascultă și fii avertizat, căci noi avem doi vrăjmași care ni se vor împotrivi în căutarea noastră pentru o înțelegere a acestui mister. Cine este vrăjmașul numărul 1? Eul. Vrăjmașul cel mai de temut este acela care locuiește înlăuntru, adică omul vechi sau, altfel spus, natura păcătoasă. Citesc din Manuscrisul 76, 1903: „Doar aceia care au fost dezgoliți total de eu și egoism și au fost făcuți părtași de natură divină pot înțelege cu ajutorul facultăților lor spirituale căile și lucrările lui Dumnezeu. Pentru aceia care nu Îl cunosc, căile Sale sunt dincolo de posibilitatea de a fi găsite.” {3MR 358.1} Misterul misterelor este pentru mulți dintre noi în mod ne-necesar misterios și aceasta din cauza eului și a egoismului, care Îl împiedică pe Dumnezeu să învioreze capacitățile noastre spirituale și mentale, ceea ce ne-ar face în stare să înțelegem ceea ce este revelat.

Cel de-al doilea vrăjmaș care ni se opune în căutarea noastră pentru o cunoaștere a acestui mister și cu privire la care trebuie să fim treji este Satan. Citesc din Scrisoarea 280, 1904: „Acesta este un mare mister, un mister ce nu va fi înțeles deplin și complet în toată măreția lui până la înălțarea la cer a celor răscumpărați. Atunci puterea, măreția și eficiența darului lui Dumnezeu pentru om va fi înțeles. Însă vrăjmașul este hotărât ca acest dar să fie într-atât de mistificat încât să devină ca unul lipsit de însemnătate.” (Letter 280, 1904). {5BC 1113.3} Ați prins imaginea reprezentată aici? Este un mister, într-adevăr. Și întotdeauna va rămâne un mister. Și până în ce punct nu îl vom înțelege deplin? La înălțare. Însă, frați și surori, aceasta nu înseamnă că nu îl vom înțelege deloc până în acel punct. Iar unul dintre motivele pentru care este într-atât de misterios este acela că vrăjmașul este hotărât ca acest dar să fie într-atât de mistificat încât să devină ca și lipsit de însemnătate. Vedeți voi, el știe mai bine decât oricine altcineva puterea acestui adevăr de a ne elibera. Și este hotărât să ne țină departe de înțelegerea acestuia. Însă pretinzând sângele lui Hristos împotriva lui Satan – cel de-al doilea vrăjmaș – și socotindu-ne răstigniți împreună cu Hristos {Rom 6:11; Gal 2:20} – față de vrăjmașul numărul 1, care este eul – putem fi liberi față de piedicile și opoziția pe care acești doi vrăjmași le aduc în mod permanent împotriva noastră.

Și apoi, având garanția sângelui lui Hristos pe care l-am pretins împotriva lui Satan, fiind totodată morți față de eu printr-o acceptare prin credință a răstignirii Mântuitorului, ce trebuie să facem? Trebuie să ne punem pe genunchi și să cerem iluminarea Duhului Sfânt. Pentru că, afirm din nou, lucrurile spirituale pot fi înțelese doar spiritual {1 Cor. 2:13-14}. Sau cum scrie David în Psalmul 36:9: „Prin lumina Ta vom vedea lumină.” O, cât de prețioasă este promisiunea acelei lumini, lumina Duhului Sfânt care a fost promisă să ne descopere adâncimile lui Dumnezeu {1 Cor. 2:10}.

Ioan 14:26: „Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, El vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte toate câte v-am spus.” O, slavă lui Dumnezeu pentru făgăduința unui asemenea Ajutor milostiv!

Citesc din Manuscrisul 124, 1903 ca un comentariu al acelui verset. Ea scrie aceste cuvinte: „În ziua Cincizecimii, când Duhul Sfânt a fost revărsat asupra ucenicilor, ei au înțeles adevărurile pe care Domnul Hristos le rostise în pilde. Învățăturile care fuseseră taine pentru ei au fost făcute clare. Înțelegerea pe care o primiseră prin revărsarea Duhului Sfânt i-a făcut să se rușineze de teoriile lor fanteziste. Presupunerile și tălmăcirile lor erau nebunie în comparație cu cunoașterea lucrurilor cerești pe care o primiseră acum. Ideile lor confuze erau istorie. Ei au fost conduși de Duhul; și asupra minții lor, odinioară întunecate, a strălucit lumina.” {9MR 123.3} O, frați și surori, cât de mult avem nevoie de o astfel de lumină care să strălucească peste înțelegerea noastră întunecată! Știți, cu umilință aș vrea să spun cu privire la subiectul naturii Domnului Hristos că sunt multe teorii fanteziste, supoziții și interpretări care sunt o nebunie. Și, dacă e să vedem adevărul așa cum este în Isus, trebuie să avem lumina Duhului Său care să lumineze peste înțelegerea noastră întunecată.

Da, întruparea a fost și întotdeauna va rămâne un mister. Aceasta deoarece este un adevăr infinit de profund, iar noi suntem doar niște creaturi finite, cu facultăți mentale deteriorate de păcat. Însă haideți să ne asigurăm că ceea ce face întruparea un mister pentru noi este cauzat doar de deficiențele și limitările inevitabile ale umanității noastre și nu de vreunul dintre cei doi vrăjmași, eul sau Satan, și nici de eșecul de a ne vărsa sufletul în nevoia noastră de iluminarea Duhului Sfânt. Dacă eșuăm să ne dăm seama de nevoia noastră de Duhul lui Dumnezeu și să cerem această putere, care singură ne poate descoperi lucrurile spirituale, nu avem cum să ajungem la o înțelegere a misterului evlaviei. Cu ajutorul Său însă, frați și surori, putem într-adevăr, și trebuie, să înțelegem în mod semnificativ, crescând și la nivelul trăirii, misterul evlaviei – Dumnezeu descoperit în carne. Și dacă umanitatea lui Hristos este totul pentru noi, așa cum afirmă serva Domnului, nu ar trebui aceasta să fie ținta noastră?

Citesc din Scrisoarea 69, 1897: „Dorim să înțelegem atât cât este cu putință natura cu adevărat umană a Domnului nostru.” {8MR 447.3or 3SM 135.3} De ce este atât de important să înțelegem atât cât este cu putință, să înțelegem corect, cu acuratețe, natura cu adevărat umană a Domnului nostru? De ce trebuie să avem acest deziderat de a studia în mod diligent acest subiect, luând cu atenție în considerare fiecare detaliu prețios ce ne-a fost descoperit? De ce trebuie să căutăm cu zel a înțelege cu acuratețe acest adevăr? Aș dori să reflectăm împreună asupra a cel puțin patru motive. Ele sunt mai multe, dar haideți să medităm măcar asupra a patru dintre acestea. De ce este atât de important să studiem în mod diligent și adânc acest mister? La aceasta ne-am propus să răspundem în această săptămâna care urmează, cu voia Domnului.

  • Trebuie să studiem cu sârguință, săpând adânc în acest mister, deoarece studiul sârguincios al Cuvântului lui Dumnezeu, mai ales în măsura în care acesta ne descoperă misterul întrupării, poate întări mintea și modela caracterul mai puternic decât orice altceva. Citesc din Minte, Caracter și Personalitate, pag. 91: „Ca putere educativă, Biblia este fără rival. Nimic nu va da mai multă vigoare tuturor capacităților decât a cere studenților să pătrundă adevărurile uimitoare ale revelației.Mintea are însușirea de a se adapta treptat la subiectele cu care i se îngăduie să se ocupe. Dacă este preocupată numai de lucruri banale, până acolo încât să excludă subiectele mari și înălțătoare, ea va ajunge pipernicită și slabă. Dacă nu va fi pusă niciodată să se ocupe cu probleme dificile și dacă nu este angajată în mod stăruitor în înțelegerea adevărurilor importante, după un timp ea aproape că își va pierde puterea de a se dezvolta.” – 5T 24 (1882) {1MCP 91.2} Frați și surori, Dumnezeu să ne ferească să ajungem ca mințile noastre să își piardă puterea de a se dezvolta. Însă așa se va întămpla dacă noi nu ne luptăm cu lucrurile adânci ale Cuvântului lui Dumnezeu și nu punem mintea la lucru în mod stăruitor. Și vă întreb: Ce anume în Cuvântul lui Dumnezeu este cel mai bine calculat să angajeze capacitățile mentale și spirituale ale minții omului? Ce altceva decât misterul tuturor misterelor: Întruparea!

Citesc din Comentariu Biblic, vol. 7, pag. 904: „Când dorim să studiem o problemă adâncă, haideți să ne fixăm mințile asupra celui mai uimitor lucru care a avut loc vreodată pe pământ sau în cer.” Ce anume? „Întruparea Fiului lui Dumnezeu.” {7BC 904.6} Acesta este cel mai uimitor lucru. Și este cel mai adânc mister, misterul misterelor. O, cum este calculat să angajeze în mod stăruitor fiecare capacitate mentală și spirituală!

Totuși există această problemă: mulți dintre noi am îngăduit să devenim leneși și nerăbdători din punct de vedere mental. Dacă nu putem să înțelegem rapid și ușor renunțăm, socotind că e ceva ce ne depășește. O, de câte ori auzim apelul: „Nu te complica!” Pentru mine asta e prea greu, prea complex, prea încurcat. Apoi, pentru mine nu este esențial să am o asemenea cunoaștere aprofundată a acestor lucruri pentru a fi mântuit, nu-i așa? Poate că nu, frați și surori, însă gândiți un pic. Gândiți-vă de ceea ce ne privăm sufletele cu o astfel de atitudine. Și gândiți-vă la cum ne punem sufletele în pericol așezându-ne pe noi înșine într-o poziție vulnerabilă faţă de amăgirea care poate veni printr-o subtilă pervertire a adevărului, care nu va putea fi detectată ca erezie de către înțelegerea noastră limitată. Vă rog să luați acest lucru în calcul, împreună cu mine. În primul rând, gândiți-vă de ce lucruri ne privăm cu o astfel de atitudine.

Citesc din Review and Herald, 3 dec. 1889: „Este mult mai mult de îmbrățișat în adevărul prezent decât își închipuie mulți. Mințile multora nu sunt puse la treabă în studiu pentru a putea înțelege lucrurile adânci ale lui Dumnezeu, însă eul, comoditatea și obiceiurile leneșe trebuie biruite dacă dorim să ne apropiem de Dumnezeu și ca El să se apropie de noi.” Ce trebuie biruit dacă dorim să ne apropiem de Dumnezeu și ca El să se apropie de noi? „Obiceiurile leneșe!” Continui citatul: „Mințile noastre trebuie angajate total sau, altfel, vom eșua în a obține experiența bogată și profundă pe care Dumnezeu este dispus să ne-o dăruiască.” {RH, 3 decembrie 1889, par. 12} Ce riscăm să se întâmple? Dacă mințile noastre nu sunt angajate total, vom eșua să obținem experiența bogată și profundă pe care Dumnezeu este dispus să ne-o dăruiască. Da, poate vom permite (să se întâmple astfel) și totuși, chiar și așa, putem cunoaște mântuirea fără a avea aceasta cunoaștere adâncă a misterului misterelor. Însă, repet, gândiți-vă de ce ne privăm în felul acesta. De acea experiență profundă și bogată pe care Dumnezeu este dispus să ne-o dăruiască. Citesc din Comentariu Biblic, vol. 7, pag. 905: „Studiul întrupării lui Hristos este un câmp roditor care va răsplăti pe căutătorul care sapă adânc pentru ceea ce stă ascuns.” {7BC 904.11}O, pe mine această promisiune mă face să tresar! Ești gata, fratele meu și sora mea, să sapi adânc în mina adevărului în această săptămână care urmează? Dacă ești gata și doritor, și dacă în puterea lui Dumnezeu te vei alătura mie în această căutare pentru o înțelegere a acestui mister al misterelor, El ne va răsplăti eforturile în mod îmbelșugat. O, este un studiu captivant acesta care ne stă înainte.

Meditați împreună cu mine la aceste cuvinte (Review and Herald, 3 dec. 1889): „Cuvântul lui Dumnezeu este asemenea unei mine pline de minereu prețios, iar adevărurile sale vor fi bogăția minții. «Lumină este semănată pentru cel drept şi veselie pentru cel integru în inimă.» {Ps. 97:11} Bogățiile acestei mine sunt deschise pentru toți; comorile ei sunt inepuizabile. Pietre prețioase ale adevărului se află dincolo de suprafață și căutarea fiecărei ore va fi răsplătită pe deplin.” Dar unde se află aceste pietre prețioase, fratele meu și sora mea? Dincolo de suprafață, iar dacă e să ajungi la ele ce va trebui să faci? Să sapi! Iar aceasta s-ar putea să presupună ceva sânge, sudoare și lacrimi. Însă auzi: Fiecare oră de căutare va fi deplin răsplătită. Citesc mai departe: „Aprovizionează mintea cu principiile evangheliei lui Hristos; caută cu efort stăruitor [](ești gata pentru aceasta?) []pentru a găsi bogăția cea ascunsă a Cuvântului lui Dumnezeu. Tot cerul privește pentru a vedea ce va face omul cu preceptele și promisiunile lui Iehova.” {RH, 3 december 1889, par. 9} Vă dați seama de mulțimea de martori care au ochiul îndreptat asupra noastră chiar acum și care vor continua să ne privească de-a lungul săptămânii, din moment ce avem așa o ocazie prețioasă de a descoperi acele pietre prețioase ale adevărului? O, frați și surori, în lumina prezenței unei astfel de companii de martori, haideți să săpăm adânc și să depunem efort stăruitor pentru a profita de această ocazie prețioasă.

Un al doilea dezavantaj pe care o mentalitate leneșă care spune „Nu te complica!” îl va aduce asupra noastră este acela că ne pune în pericol făcându-ne vulnerabili la amăgire. De ce? Deoarece cu o înțelegere limitată, nu vom fi în stare să detectăm și să respingem o erezie subtilă. Vă rog să reflectați cu atenție împreună cu mine la aceasta. V-aș întreba: ce ne face în stare să detectăm erezia? O cunoaștere a adevărului. Doar o înțelegere clară, adâncă și exactă a acestui adevăr este ceea ce ne poate proteja, ca nimic altceva, de subtilele erezii care abundă cu privire la acest subiect. Vedeți, noi putem recunoaște eroarea doar în contrast cu adevărul. Și cu cât este mai subtilă erezia, cu atât mai precisă și exactă trebuie să fie înțelegerea noastră cu privire la adevăr pentru a o putea detecta. Înțelegeți aceasta? Noi suntem forțați, frați și surori, să înțelegem această chestiune mai cu acuratețe în aceste zile decât am făcut-o vreodată în trecut. De ce? Deoarece în zilele noastre abundă tot felul de pervertiri foarte subtile ale adevărului în problema aceasta. Iar noi nu vom fi în stare să le recunoaștem dacă nu avem exemplarul autentic după care să le putem testa.

Citesc din revista Bible Echoes, 11 iunie 1894: „Măcar dacă ar cerceta oamenii mai sârguincios Scripturile, atunci învățăturile false și ereziile ar fi mai puține. Testul este scris: «La lege [Torah] şi la mărturie; dacă ei nu vorbesc conform acestui cuvânt, este pentru că nu au lumină în ei.»” {Is 8:20} {BEcho, June 11, 1894 par. 5} Vă întreb: de ce noi, ca popor, suntem atât de ușor purtați de fiecare vânt de doctrină?{Ef. 4:14} Pentru că ancora noastră nu este aruncată în Cuvânt. Nu avem o înțelegere adâncă, clară și exactă a adevărului. Așa că, atunci când vântul de doctrină (învățătură) înaintează, noi nu suntem în stare să îl detectăm sau să i ne împotrivim pentru a nu fi purtați împreună cu acesta. O, fie ca Dumnezeu să ne ajute în căutarea noastră pentru o înțelegere clară a adevărului, pentru ca astfel să detectăm toate contrafacerile subtile ale diavolului. Vedeți voi, frați și surori, dacă diavolul are să înşele, dacă ar fi posibil, chiar pe cei aleşi. {Mat. 24:24}, va folosi el oare ceva care este eroare evidentă? Evident că nu! Eroarea flagrantă nu funcționează niciodată. Și, de obicei, erezia nu este eroare flagrantă pentru că, dacă ar fi așa, cine ar subscrie la ea și cine ar mai fi înșelat de ea?

De obicei erezia este un adevăr dus la o extremă, promovat și forțat până când devine de o importanță disproporționată prin faptul că neagă un esențial contra-adevăr ponderator. O, vă rog să fiți pe frecvență cu mine în acest aspect! Erezia se dezvoltă în felul acesta. În primul rând, ea de obicei doar neglijează un adevăr ponderator de o importanță vitală. Apoi minimalizează acel adevăr ponderator și apoi, în cele din urmă, neagă adevărul respectiv. Iar în acest punct erezia de care vorbim este deja una pe deplin dezvoltată. Însă dezvoltarea a fost în direcția respectivă în tot timpul acesta, din cauza eșecului de a da importanța cuvenită și de a accentua acel adevăr ponderator la fel de important [cu cel scos în evidență].

Permiteți-mi să vă dau un exemplu din sfera naturii lui Hristos, adică a subiectului pe care îl tratăm și noi. Unele dintre ereziile timpurii din biserică aveau de a face cu problema aceasta a dumnezeirii și umanității lui Hristos. Exista o școală de gândire care accentua în principal dumnezeirea Sa. Este acesta adevăr? Fără îndoială că este. Însă ei îl accentuau până în punctul în care neglijau adevărul ponderator — acela al umanității Sale. Și, pe măsură ca au continuat să îl accentueze, au ajuns în cele din urmă să nege umanitatea Sa. Apoi a fost o erezie deplin dezvoltată. Însă tendința era spre această direcție în tot acest timp, nu-i așa? Și apoi oamenii aceștia din cealaltă tabără (pentru că adesea o pervertire a adevărului se naște din altă pervertire) se ridică și zic: „Nu, El este uman.” Este acesta adevăr? Bineînțeles că este adevăr. Adevăr prețios și esențial! Însă ei îl accentuează într-atât de puternic încât inițial au neglijat, apoi au minimalizat și în cele din urmă au negat dumnezeirea Sa. Apoi avem din nou o erezie deplin dezvoltată. Însă tendința a fost spre această direcție în tot acest timp. Înțelegeți ideea?EREZIA NU ESTE DE OBICEI EROARE FLAGRANTĂ, CI UN ADEVĂR DUS LA O EXTREMĂ, PROMOVAT ȘI FORȚAT PÂNĂ CÂND DEVINE DE O IMPORTANȚĂ DISPROPORȚIONATĂ PRIN FAPTUL CĂ NEAGĂ UN ESENȚIAL ȘI VITAL CONTRA-ADEVĂR PONDERATOR.

Pentru a ne ține în afara șanțului eretic și a rămâne pe calea dreaptă și strâmtă cu privire la persoana lui Hristos, trebuie să punem un accent egal pe adevărul prețios că El a fost divin, Dumnezeu în sens deplin şi pe celălalt adevăr prețios, adevărul echilibrant, ponderator, că El a fost uman și Om în sensul deplin.Doar în măsura în care păstrăm aceste două adevăruri în echilibrul cuvenit putem fi păstrați afară din șanțul ereziei.

În general vorbind, noi ca popor am păstrat un echilibru cuvenit în această sferă. Și pentru a păstra acest echilibru trebuie să continuăm să punem un accent egal pe ambele adevăruri, acela că El este în sens deplin uman și în sens deplin divin. Însă tocmai aici este miezul, frați și surori, vă rog să nu lăsați să vă scape. Ei bine, mai este încă o problemă în mijlocul nostru ca popor. Sunt două adevăruri prețioase cu privire la umanitatea Sa pe care trebuie să le ținem de asemenea în echilibru perfect. Și exact aici noi ca popor suntem în mod periculos înclinați să ne pierdem echilibrul și să alunecăm în șanțul ereziei. Și mulți dintre noi ne-am pierdut deja echilibrul, alunecând în acest șanț. Care sunt aceste două adevăruri privitoare la natura umană a lui Hristos pe care trebuie să le păstrăm în echilibru perfect pentru a putea rămâne în afara șanțului ereziei? Haideți să luăm aminte la textele Scripturii care sintetizează aceste două adevăruri prețioase.

În primul rând, adevărul prețios că, în umanitatea Sa, Hristos a fost Înlocuitorul nostru fără de păcat.

Al doilea adevăr prețios este că în umanitatea Sa, Hristos a fost compătimitorul Frate mai mare al nostru și Exemplul nostru demn de urmat.

Înțelegeți aceste două adevăruri? Ambele sunt adevăruri prețioase și ambele trebuie ținute în echilibru. Numărul 1: Hristos în umanitatea Sa a fost Înlocuitorul nostru fără păcat. Și numărul 2: Hristos în umanitatea Sa a fost compătimitorul Frate mai mare al nostru și Exemplul nostru demn de urmat.

Haideți să medităm împreună cu privire la Hristos în umanitatea Sa ca fiind Înlocuitorul nostru fără păcat. Deschideți împreună cu mine la 1 Ioan 3:5: „Şi ştiţi că El a fost arătat ca să înlăture păcatele noastre; şi în El nu este păcat.” Observați acum acest text cu grijă împreună cu mine. „Arătat” – cum a fost El arătat? „Dumnezeu a fost arătat în carne.” Am amintit deja acest text (1 Timotei 3:16). Despre ce vorbim deci în acest verset? Vorbim despre umanitatea Sa, despre faptul că El a devenit carne. „Cuvântul a fost făcut carne.” {Ioan 1:14} El a fost arătat (descoperit) în carne. Și pentru ce a fost arătat în felul acesta? Ce trebuia să facă în carne? Să înlăture păcatele noastre {Ioan 1:29} – adică să fie purtătorul nostru de păcate. {Evr. 9:28} Să ia păcatele noastre pe crucea de la Calvar. Ar fi putut El face astfel dacă exista vreun păcat în El? {Nu.} El poate fi Purtătorul păcatelor noastre doar pentru că în El Însuși a fost în mod absolut fără păcat. De aceea zice și textul mai departe: „şi în El nu este păcat.” {1 Ioan 3:5}. Doar așa, frați și surori, poate El să fie Înlocuitorul nostru fără păcat. Corect? Da. Adevărat? Da.

Un alt text este Evrei 7:26: „Fiindcă un astfel de Mare Preot ne era cuvenit nouă, care este sfânt, lipsit de răutate, neîntinat, separat de păcătoşi.” În ceea ce privește păcătoșenia, El trebuia să fie separat de păcătoși. Altfel nu ar putea să ne reprezinte înaintea infinitului Dumnezeu neprihănit drept Mare Preot al nostru și să Îi prezinte în folosul nostru o neprihănire care satisface standardul infinit al legii. Era vital pentru a ne fi Înlocuitor în moarte și pentru a avea o neprihănire înlocuitoare în viață (ambele să fie oferite în folosul nostru: viața Sa și moartea Sa), era esențial pentru El ca Mare Preot să fie în El Însuși absolut fără păcat. Acesta este un adevăr esențial cu privire la umanitatea Sa.

Și acum, care este cel de-al doilea adevăr esențial cu privire la umanitatea Sa? În umanitatea Sa El este Fratele nostru mai mare cel plin de compasiune si Exemplul nostru valid – un Exemplu pe care suntem îndemnați pe bună dreptate să îl urmăm, să îl imităm. Acesta este de asemenea un adevăr esențial pe care trebuie să îl afirmăm. Cu privire la aceasta, luați aminte împreună cu mine Evrei 2:17 -18: „De aceea în toate I se cuvenea a fi făcut asemenea fraţilor Săi, ca să fie Mare Preot milos şi credincios în cele privitoare la Dumnezeu, pentru a face împăcare pentru păcatele poporului. Fiindcă, în aceea că El însuşi a suferit, fiind ispitit, este în stare să ajute pe cei ispitiţi.” Iar apoi, sărind doar peste un capitol, găsim ceva îndeaproape înrudit cu acel concept înEvrei 4:15. Avem aici un prețios adevăr esențial: „Fiindcă nu avem un Mare Preot care nu poate să simtă compasiune pentru neputinţele noastre {slăbiciunile noastre}, ci în toate a fost ispitit asemenea nouă, totuşi fără păcat.” Deschideți și la Romani 8:3. „Fiindcă ce nu putea face legea, întrucât era slabă prin carne, Dumnezeu, trimiţând pe propriul său Fiu în asemănarea cărnii păcătoase şi pentru păcat, A CONDAMNAT PĂCATUL ÎN CARNE.” Din cauza păcatului El a condamnat păcatul în carne. Un adevăr prețios și de o importanță vitală pe care trebuie să îl afirmăm în legătură cu umanitatea lui Hristos.

Însă, frați și surori, vedeți aici care este problema? Aceste două adevăruri trebuie accentuate în mod egal pentru a nu intra în încurcături. Și ascultați-mă, vă rog: aceste două adevăruri trebuie accentuate într-un mod care nu neagă, distorsionează, sau minimalizează în niciun fel adevărul ponderator. Mă urmăriți? Atunci când vorbim despre Hristos ca Înlocuitor al nostru fără de păcat, când insistăm asupra faptului că în El nu a fost păcat, că a fost despărțit de păcătoși, trebuie să fim atenți să nu o facem într-un mod care face imposibil ca El să fie compătimitorul nostru Frate mai Mare și Exemplul nostru demn de urmat, să fie ispitit în toate lucrurile … Cum? La fel cum suntem și noi! Sau [face imposibil] să ia înfățișarea cărnii păcătoase. Dacă accentuăm acest adevăr până în punctul în care devine disproporționat, sau dacă îl accentuăm într-un fel care neagă celălalt adevăr, unde ajungem? Ajungem la erezie. Însă ascultați-mă: dacă accentuăm acest adevăr, adevărul care spune că El a fost ispitit în toate lucrurile așa cum suntem și noi, apoi că El a fost făcut în toate lucrurile asemenea fraților Săi, că El avea înfățișarea cărnii păcătoase … Dacă îl accentuăm într-un mod disproporționat, sau dacă o facem într-un fel care face imposibilă păstrarea celuilalt adevăr, atunci unde am ajuns? La erezie! Și fratele meu, sora mea, aici – tocmai aici – este lupta în care ne aflăm noi ca popor. Și ne este cumplit de greu să păstrăm un echilibru pentru a rămâne pe calea dreaptă și îngustă. {EW 14.1} Inima mea sângerează deoarece aceste două șanțuri sunt ambele la fel de devastatoare în efectele lor, iar diavolului nu-i pasă în care dintre ele ne aflăm.

Care este șanțul ce pune un accent exagerat pe acest adevăr prețios cu privire la umanitatea lui Hristos? În ce șanț conduce? Se numește antinomianism. Știți ce este antinomianismul? Har ieftin, anti-lege, mântuit fără a păzi sau a te sinchisi să asculți de lege. În principiu învață așa: „Hristos a făcut totul pentru noi, El a fost cu totul altfel, atât de diferit de noi, încât doar El putea să o facă. Tu ești într-atât de total diferit de El că este imposibil pentru tine să o faci, acceptă ca un dar fără plată și nu te îngrijora de nimic altceva pentru că ești acceptat.”

Dar, cu privire la accentul exagerat de aici: În ce șanț ne aduce? În legalism! Cu siguranță! Știți ce afirmă în mare (în principiu)? Și, vă garantez, eu simplific mult ambele erezii în discuție. Însă, în principiu, ceea ce spune este: „El a venit ca să îți arate cum să o împlinești. Nu a avut absolut nici un avantaj față de tine. A fost ca tine în toate privințele și a reușit. Îți va oferi un pic de ajutor, însă va trebui și tu să împlinești. Iar dacă vei atinge idealul imitând Exemplul Său, vei ajunge acolo.” Ce este acesta? Neprihănire prin fapte. Dacă voi ajunge în cer ajungând la idealul Său, sunt mântuit prin faptele legii, pentru că Hristos este personificarea legii, nu-i așa? {5BC 1117.3}El este legea trăită în carne omenească. Dacă ajung la cer pe baza atingerii idealului Său, înseamnă că ajung la cer prin fapte. Și este aceasta calea pe care va fi cineva mântuit? Absolut nu.

O, frați și surori, cât de disperat avem nevoie să înțelegem aceste lucruri în mod corect și să ne menținem în afara ambelor șanțuri sau ambelor extreme. Prima tabără este aici (Dumnezeirea lui Hristos). Iar aici cea de-a doua ( Întruparea lui Hristos). Accentul lor principal: ei insistă asupra faptului că Hristos S-a întrupat pentru a fi Înlocuitorul nostru fără de păcat. Este aceasta adevărat? Bineînțeles că da! Însă poate deveni erezie dacă o accentuăm în mod disproporționat sau dacă o accentuăm într-un mod greșit, până într-acolo că neagă celălalt adevăr de aici. Și tocmai aceasta este principala preocupare a celei de-a doua tabere: Hristos S-a întrupat pentru a deveni compătimitorul nostru Frate mai mare și Exemplul nostru demn de urmat. Este acesta adevăr? Da! Desigur! Însă dacă îl accentuăm într-un mod disproporționat sau dacă îl accentuăm într-un mod greșit, până la negarea celuilalt adevăr, este erezie.

Există, bineînțeles, citate favorite din Spiritul Profetic din care fiecărei tabere îi place să își facă propria colecție, nu-i așa? Așa că toți au propriile liste. Și dacă pui acele două liste față în față, ar putea apărea că Ellen White se contrazice. Pentru că, dacă tai și lipești exact așa cum trebuie, pentru ca să se potrivească ideilor preconcepute pe care ești înclinat să le accepți, poți să o faci să spună cam tot ce ai vrea tu ca ea să spună, nu-i așa? Așa este, deoarece ea a scris atât de mult, încât ai o mulțime de citate cu care poți lucra, numai să știi cum să le editezi.

Dați-mi voie să mă opresc asupra câtorva afirmații tipice acestei tabere, care este preocupată în principal de recunoașterea lui Hristos ca Înlocuitor al nostru fără de păcat.Comentariu Biblic, vol. 5, pag. 1129: „Întruparea lui Hristos a fost și va rămâne un mister. Ceea ce este descoperit este pentru noi și copiii noștri. Însă fie ca orice ființă omenească să ia aminte la a se ține departe de la A-L FACE PE HRISTOS CU TOTUL OMENESC ASTFEL ÎNCÂT SĂ FIE CA ȘI NOI ÎNȘINE, PENTRU CĂ AȘA CEVA NU POATE FI.” {5BC 1128.6}Este acesta adevăr? Fără discuție că este adevăr. De ce nu poate El să fie cu totul omenesc astfel încât să fie ca și noi înșine? Pentru că trebuie ca El să fie Înlocuitorul nostru fără de păcat. Și bineînțeles, aceasta este preocuparea lor principală, așa că ei vor promova întotdeauna acest fel de afirmații.

Aici avem o altă afirmație promovată de aceștia. Manuscrisul 94, 1893: „Hristos nu a avut aceeași lipsă de loialitate păcătoasă, coruptă și decăzută pe care noi o avem, pentru că altfel nu ar fi putut să fie jertfa noastră desăvârșită.” {6MR 112.2; 3SM 131.1} Este acesta adevăr? Fără discuție că este! Este adevăr prețios. Este unul care nu trebuie abandonat. Însă nu într-un fel care să genereze dezechilibru. Era necesar ca El să fie diferit de noi pentru ca să poată fi Înlocuitorul nostru. Însă dacă accentuăm în mod exagerat diferența Sa față de noi, atunci ce vom minimaliza inițial pentru a ajunge ca, în cele din urmă, să negăm? Valabilitatea exemplului Său. Vedeți problema?

Și încă o afirmație caracteristică pentru această parte a baricadei. Semnele Timpului, 9 iunie1898: „Nu ar trebui să avem îndoieli cu privire la desăvârșita lipsă de păcat a naturii umane a lui Hristos. Credința noastră trebuie să fie una inteligentă, privind la Isus în încredere perfectă, în credință deplină și completă în jertfa ispășitoare.” {5BC 1131.4} Este acesta adevăr? Da! Dacă e să am o credință inteligentă privind la Isus în încredere perfectă, va trebui să știu că El a fost fără păcat. Va trebui să nu am „îndoieli cu privire la desăvârșita lipsă de păcat a naturii umane a lui Hristos.” Doar atunci pot să am o încredere puternică în El ca Înlocuitor al meu. Nu-i așa? Da! Este acesta un adevăr important? Da! Însă ajungem în încurcătură dacă îl accentuăm exagerat.

Iar acum, tabăra aceasta de aici (Întruparea lui Hristos) . Care sunt afirmațiile lor favorite din Spiritul Profetic – unele dintre acelea tipice? (Și sunt multe în ambele cazuri.) Însă luați aminte la acestea: Hristos Lumina lumii, pag. 311-12.Ei bine, aceasta este tabăra a cărui accent principal este faptul că Hristos S-a întrupat pentru a fi Exemplul nostru. Citez, aceasta fiind în contextul în care se referă la Hristos ca fiind simbolizat prin scara din visul lui Iacov {Gen. 28:12; Ioan 1:50-51}: „Dacă scara aceasta n-ar fi ajuns la pământ cu o singură treaptă, am fi fost pierduți. Dar Hristos vine la noi acolo unde suntem. El a luat natura noastră și a biruit, pentru ca și noi, luând natura Lui, să putem birui. Făcut „în asemănarea cărnii păcătoase” {Rom. 8:3}, El a trăit o viață fără păcat.” {DA 311.5} Făcut cum? „ÎN ASEMĂNAREA CĂRNII PĂCĂTOASE”, iar acesta, apropo, este un text favorit al acestei tabere în discuție.

Aici este un altul pe care îl găsești în mod obișnuit în lista lor de compilații. Review and Herald, 13 feb. 1890: „Dacă El nu a avut natura omului, atunci nu putea fi Exemplul nostru. Dacă nu a fost un părtaș al naturii noastre, atunci El nu avea cum să fie ispitit la fel cum sunt oamenii.” {RH, February 18, 1890 par. 6} Adevărat? Absolut! E important să fie accentuat? Da, absolut! Să fim însă atenți. Dacă îl accentuăm în mod exagerat sau greșit (dacă dezvoltăm acest adevăr într-o direcție greșită, într-un fel care neagă sau face imposibil celălalt adevăr), atunci unde am ajuns? La erezie!

O, frați și surori, fie ca Dumnezeu să ne ajute în timp ce vom studia împreună aceste câteva zile următoare să căutăm calea dreaptă și îngustă {Mat. 7:13-14} care ne va menține în afara ambelor șanțuri. Diavolului nu-i pasă în care șanț ești. Și poate că unii dintre voi vă aflați într-unul sau în celălalt, nu știu. Cât de prețioasă este însă o înțelegere echilibrată a adevărului care este în Isus. Și știți pentru ce laud pe Dumnezeu în fiecare zi? Pentru Spiritul Profetic. Pentru că ea a fost folosită de Domnul pentru a ne ajuta să păstrăm o înțelegere echilibrată a adevărului. Aceasta dacă luăm în context ceea ce ea zice și luăm tot ceea ce ea zice cu privire la un anumit subiect. Dacă, în schimb, alegem după bunul plac și tăiem și lipim, ea nu ne poate ajuta să rămânem echilibrați. Dar luând în context ceea ce spune și luând tot ceea ce zice cu privire la un anumit subiect, ne vom menține pe drumul cel bun. Și, frați și surori, acesta este motivul pentru care am să folosesc nestingherit și frecvent scrierile inspirației din condeiul lui Ellen White. Nu am vreo scuză de oferit pentru aceasta. Cu siguranță, vom studia ce are Cuvântul lui Dumnezeu de spus; însă nu ne vom priva de frumoasele pătrunderi pe care Isus ni le-a oferit prin condeiul lui Ellen White.

Am râvnit adesea la privilegiul ucenicilor … (știți, când Isus spunea în public ceva ce era greu de înțeles pentru ei, ei obișnuiau să aibă acel privilegiu de a-L lua deoparte spunând: „Ce ai vrut să spui când ai afirmat aceasta?”{vezi Mat. 13:36}) …și m-am gândit: nu ar fi frumos să pot să fac și eu asta? Însă mi-am dat seama dintr-o dată că și eu am acest privilegiu. Se află pe rafturile mele în acele cărți. Este mărturia lui Isus {Apoc. 12:17; 19:10}. Și când deschid Cuvântul lui Dumnezeu și spun: „ce vrei să spui prin acest lucru?”pot să iau acele cărți și să merg într-un colț împreună cu Isus pentru ca El să-mi explice. Lăudat fie numele Său. Ce binecuvântare! Și, frați și surori, vom petrece mult timp cu Cuvântul și cu Spiritul Profetic căutând după acea înțelegere echilibrată a adevărului care va permite ca Hristos să fie Mântuitorul nostru fără de păcat dar totuși compătimitor. Haideți să ne rugăm!

Tată din ceruri, îți mulțumesc atât de mult pentru adevărul care este în Isus. Fie ca să îl căutăm precum pe acel mărgăritar de mare preț. {Mat. 13:46} Fie ca noi să fim gata să jertfim tot, să depunem orice efort, să punem toate capacitățile noastre mentale și spirituale la lucru. Ajută-ne Doamne să săpăm adânc pentru ca să putem găsi acel mărgăritar și să ni-l însușim. Ajută-ne să ajungem să cunoaștem adevărul, în mod special adevărul prețios cu privire la întrupare, acel mister al misterelor. Ajută-ne să îl cunoaștem la deplinătatea capacității noastre de a o face, pentru ca prin acel adevăr să putem fi eliberați, pentru ca prin acel adevăr să devenim părtaşi naturii dumnezeieşti {2 Peter 1:4}, pentru ca prin acel adevăr să devenim ca Hristos Cel Întrupat, pentru ca El să nu fi trăit și murit, ca un om, pentru noi în zadar. Aceasta este rugăciunea noastră în numele Său. Amin.

0

Your Cart